zăpada şi speranţa...

... un vânt rece, tare furios, bate de ceva timp !
... mai timizi, uneori mai ameţiţi de vâltorile prin care îi aruncă vântul cel rece, s-au aşezat şi pe la noi prin grădini primii fulgi de zăpadă... 
... pe la prânz, era puţină zăpadă:  

... dar acum, noaptea, s-a depus un strat mai consistent de zăpadă ! abia aştept să o văd bine, mâine dimineaţă ! 
... şi ce vânt supărat bateeeeeeeeeeeeeee !
... am găsit de cuviinţă că ar fi plăcute câteva versuri de la doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu):

                 ''Îmi cântă fulgii aria speranței
                  Într-un Gerar abia îmbobocit.
                  Cad stele moi în zâmbet tăinuit
                  Vibrând suav pe nota toleranței.

                            Se-așterne armonia eleganței
                            Pe sufletu-mi de vise copleșit.
                            Îmi cântă fulgii aria speranței
                            Într-un Gerar abia îmbobocit.

                  Se înfiripă clipa rezonanței
                  Înzăpezind destinul prorocit.
                  De efemerul încă netopit
                  Încremenit-au brațele balanței.

                  Îmi cântă fulgii aria speranței.''

                                   ''ARIA SPERANŢEI''

                               - Ludmila Vârlan Turcu -

                              ''Cad fulgi de nea pe geana înserării
                                Privirea nopții negre luminând,
                                Mă ning pe suflet și mă ning pe gând
                                Cu liniștea din visul frământării.
                            Când se întinde coarda așteptării
                        Și orele cedează rând pe rând
                        Cad fulgi de nea pe geana înserării
                        Privirea nopții negre luminând.
                                      Și n-am cuvinte! Tainele tăcerii
                                 Din cer coboară lumea troienind,
                                 Doar melodia vechiului colind
                                 Se înfiripă-n zorii deșteptării.           
                                 Cad fulgi de nea pe geana înserării.'' 
                                                "CAD FULGII''

                                         - Ludmila Vârlan Turcu -

mai ţineţi minte ?

... plouă mărunt - lapoviţă ce devine încet-încet ninsoare... este frig...
... în sobă lemnele, cuprinse în jocul focului, ne dau căldură...
... mă gândesc la multe... mă bucur că pot citi câte o poezie care să-mi mângâie sufleţelul încă atât de întristat de evenimentele prin care trecem cu toţii, într-o soartă colectivă... 
... la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (‎Ludmila Vârlan Turcu‎ ) am descoperit o poezie ce mi-a plăcut mult:

               Mai țineți minte cum era pe vremuri
               Când se cântau colinde la ferești?
               Și toți sătenii se țineau de neamuri
               Slăvind credința-n datini bătrânești.

           Încă eram cu toții pe acasă,
           Încă la focul vetrei ne-ncălzeam,
           Ne aduna Crăciunul la o masă
           Cu daruri bune și gutui la geam.

               Nu bănuiam că drumuri răzlețite
               Ne pregătește soarta pe furiș.
               Firești păreau și cetele rărite,
               La porți închise surâzând pieziș.

           Plecat-au mulți... Unii pe căi eterne,
           Alții cărări străine-au apucat
           Însingurat ne plânge doru-n perne
           Făcute clit, de-o mână,-n colț de pat.

               Și iarăși e ajun de Sărbătoare
               Cu prea puține urme pe omăt
               Înzăpezită amintirea doare
               Iar gândul șchiop mă cheamă îndărăt.

                             ''MAI ŢINEŢI MINTE ?'''

                           - Ludmila Vârlan Turcu - 

ps:

definiţia ''clit''=CLIT, clituri, s. n. (Mold., Transilv.) Vraf, teanc (de lucruri așezate în ordine unu! peste altul) 

       (https://dexonline.ro/definitie/clit )

toamna elegantă...

... despre o ''toamnă elegantă'' a scris foarte frumos prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu):

             ''Se plimbă pe alei o toamnă elegantă
               Rotindu-se suav în dans multicolor.
               Atinge-n foșnet lin al frunzelor covor
               Cu aere discrete de-o veche intrigantă.

                             În portul său bogat un pic extravagantă,
                             Nostalgică regină pe tronu-i trecător,
                             Se plimbă pe alei o toamnă elegantă
                             Rotindu-se suav în dans multicolor.

               Fidelă timpului și-a vântului amantă
               Adună stropi de ploaie să-i pună în decor.
               Apoi desface norii cu-n gest fermecător
               De parcă și-ar dori s-o credem tolerantă.
               Se plimbă pe alei o toamnă elegantă.''

                                               ''TOAMNA ELEGANTĂ''

                                             - Ludmila Vârlan Turcu -

trece vara...

... deşi a fost o vară caniculară, nu pot să nu iubesc versurile doamnei Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu):

              ''Trece vara şi mai vine-un dor
                De dulceaţa câmpului în floare,
                De misterul umbrelor bizare
                Pe cărarea-ngustă spre izvor.

     Ici-colo mai vezi câte-un cocor
     Străjuindu-şi pacea-nşelătoare.
     Trece vara şi mai vine-un dor
     De dulceața câmpului în floare.

                Pasul vremii, veşnic călător,
                Îmi adună visele sprințare,
                Le doseşte-n frunze căzătoare
                Așternându-i gândului covor.
                Trece vara şi mai vine-un dor.''

                              ''TRECE VARA''

                    - Ludmila Vârlan Turcu -

un tei străin...

... o altă poezie minunată am descoperit la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Un tei străin pe-o margine de drum
  Așa frumos își desfăcuse floarea!
  Mireasma ei atât de-mbietoare
  Se răspândea în nouri de parfum.

              Prea istovită de-al tristeții fum
              Uimită m-am oprit să-i prind suflarea.
              Un tei străin pe-o margine de drum
              Așa frumos își desfăcuse floarea.

  Făptura mea de ani făcută scrum
  A inviat și-a început să zboare
  Purtându-și gândul spre o altă zare
  Ce tot în flori de tei se scald-acum.

              Un tei străin pe-o margine de drum
              Așa frumos își desfăcuse floarea.''

                         ''UN TEI STRĂIN''

                   - Ludmila Vârlan Turcu -

alintă-mi sufletul...

... versuri de început de vară la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

                      ''Când firul drumului se pierde-n timp
                        Și nu mă plouă stele căzătoare
                        Alintă-mi sufletul cu flori de câmp,
                        Dă-mi frumusețea lor nepăsătoare.

                                      Culege-le mănunchi în dimineață
                                      De mângâierea lunii sărutate.
                                      Presoară-mă ! Să-mi fie dor de viață
                                      Când inima pe-un alt acord se zbate.

                        Răsfiră-le mireasma-ncântătoare
                        Pe gându-mi ostenit și-aproape tâmp,
                        Dă-mi libertatea lor învietoare,                                                      Alintă-mi sufletul cu flori de câmp.'''

                               

                                       ''ALINTĂ-MI SUFLETUL'''

                                      - Ludmila Vârlan Turcu -

sursa foto:

https://goo.gl/images/t5UX8L

rondelul lăcrămioarei...

... mi-au înflorit lăcrămioarele!

... şi, cu această minunată ocazie, o poezie de la doamna Ludmila (‎Ludmila Vârlan Turcu‎):

''Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară,
  Unde lacrima îți tăinuiești
  Când atât de gingaș înflorești
  Răspândind parfum în primăvară?
               Aplecată-n rugă de fecioară
              Jalea nimănui n-o-mpărtășești.
               Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară
              Unde lacrima îți tăinuiești ?
 Te privesc cu drag, a câta oară,
 La răscrucea căilor lumești!
 Și regret când florile-ți topești
 Deschizându-mi ușile spre vară.
 Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară,
 Unde lacrima îți tăinuiești?''

                     ''RONDELUL LĂCRĂMIOAREI''

                        - Ludmila Vârlan Turcu -

apa vindecă...

... cu mult drag, versuri de la prietena, doamna Ludmila (‎Ludmila Vârlan Turcu‎):

''Plouă mărunt peste gânduri
  Cu picuri de despărțire,
  De chin, de amintire...
  Curg din nori zdrențuiți
  Toate lacrimile neplânse
  Şi îneacă privirea
  În ceața fumurie a neîntoarcerii.
  Cu mâinile adunate în rugăciune
  Mă prefac într-un strop
  Şi mă pierd în șuvoaie...
  Încă mai cred că apa vindecă,
  Încă mai cred...''

                             ''ÎNCĂ MAI CRED''

                        - Ludmila Vârlan Turcu -

e timp...

... deşi este frig încă... ieri, aseară, azi-noapte şi azi - în reprize de timp - a plouat mult...
... la noapte: Luna Plină...... 
... dar am speranţă ! da, speranţă că va veni iar vremea frumoasă de Primăvară !
... de la doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''E timp de viață nouă în muguri și în flori,

 Din somnul invernal natura se trezește.

 Scăldată-n raze blânde tristețea-și primenește

 Veșmintele nădejdii țesute în culori.

                 Se-ntorc din pribegie cocorii călători
                 Purtându-ne vestirea că vremea-ntinerește.
                 E timp de viață nouă în muguri și în flori,
                 Din somnul invernal natura se trezește.

 Se despletește vântu-n șuvițe de fiori,
 În tandră adiere un cânt divin urzește
 Pe-acorduri de vecie din simfonii celeste
 Cu vocea Primăverii ce ne deșteaptă-n zori.
 E timp de viață nouă în muguri și în flori.''

                           ''E TIMP DE VIAȚĂ NOUĂ''

                           - Ludmila Vârlan Turcu -

îmbrăţişarea timpului...

... a venit şi pe la noi Primăvara !
... doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ) a postat o frumoasă poezie despre ''între ieri şi mâine'':

''Acum, la început de primăvară
  Când ramul e abia înmugurit
  Îmi este dor de dulcea lăcrămioară
  Și liliacul încă ne-nflorit.

           Mi-e dor de iasomia-nmiresmată
           Ce știe taina timpului ne-nvins,
           De nacadelele care se ceartă
           Crezând în frumusețea lui Narcis.

  Aș vrea să strâng lalelele în brațe,
  La focul dragostei să mă-ncălzesc,
  Să se usuce roua de pe față
  Și clipei efemere să-i zâmbesc.

            Prevăzător e gândul, mă grăbește
            Îmbrățișarea timpului s-o prind
            Știind că-n amintiri se risipește –
            Cât mi-aș dori nu pot să le cuprind.

  Trăiesc cu ele între „ ieri” și „mâine”
  Prea obosită să le simt povara,
  Le-adun nectar din florile divine
  Acum, la început de primăvară.''

                          ''ÎMBRĂȚIȘAREA TIMPULUI''

                              - Ludmila Vârlan Turcu -

vântul cântă...

...iată o minunată poezie de la doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Adiind pe la răspântii vântul cântă a plecare:
  Îți ajunge, fată dragă, în ghioc să tot ghicești.
  Când alegi la întâmplare timp de aur irosești
  Şi-apoi zilele le numeri în pustie așteptare.

             Dacă nu te-mbie drumul pune pasul pe cărare,
             Strânge visele hoinare și încearcă să pornești.
             Adiind pe la răspântii vântul cântă a plecare:
             Îți ajunge, fată dragă, în ghioc să tot ghicești.

  Lasă-n urmă orice teamă, calcă peste-ngrijorare,
  Prinde gândul în cununa din luminile cerești
  Și din micile izbânzi nu uita să-ți îndulcești
  Toată truda și amarul în eterna căutare.
  Adiind pe la răspântii vântul cântă a plecare...''

                           ''ÎNDEMN''

                - Ludmila Vârlan Turcu -

dorinţa de viaţă...

... am citit iar din minunatele poezii ale doamnei Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''În ce se măsoară dorința de viață
  Atunci când se schimbă principii și legi
  Și tu, ostenit de urcuș, înțelegi
  C-atât de subțire e firul de ață?

          Slăbit de orgolii cuprinse în ceață
          O singură taină încerci să dezlegi:
          În ce se măsoară dorința de viață
          Atunci când se schimbă principii și legi?

  Doar scuză e plânsul că soarta e hoață,
  Că miezul de coajă nu vezi să-l alegi.
  Adună puținul ce poți să-l culegi
  Și firea avară întoarce-o pe față.
  În ce se măsoară dorința de viață?''

 

                     ''DORINȚA DE VIAȚĂ''

                 - Ludmila Vârlan Turcu - 

reverie...

... acum câteva momente, am citit versuri la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Lăsat-am visele în leagănul de fulgi
  La un sfârșit de iarnă singuratic,
  Le-am învelit cu-ale tăcerii umbre lungi
  Să nu le-ajungă dorul nebunatic.

                Să stea acolo-n liniștea ninsorii
                Cu geana-nchisă până-n primăvară
                Când vor veni acasă toți cocorii
                Și-a slobozi miresme lăcrămioara.

Le voi trezi atunci cu mângâierea
Primelor frunze-n verde primenite,
În murmur lin voi preschimba tăcerea
Chemând pe nume doruri rătăcite.

                Să mi le poarte-n zarea-ndepărtată,
                În locuri cu parfum de gingășie,
                Descătușându-mi firea înghețată
                Cu mâna blândă din copilărie.''

                             ''REVERIE''

                   - Ludmila Vârlan Turcu -

gustul dragostei...

... deşi ţara se zbuciumă, am găsit că sunt prea frumoase versurile acestea de la doamna Ludmila ( Ludmila Vârlan Turcu ) şi le-am transcris aici:

''Zile trec, vremea se schimbă

 Ce e spumă se topeşte,

 Numai dragostea se plimbă

 Peste ani şi tot vrăjeşte.

 Numai dragostea-i aceeaşi,

 Arde-n veşnică văpaie,

 Nici o brumă n-o atinge,

 N-o îneacă nici o ploaie.

 Şi mereu te ţine-n patimi,

 Când amară, când dulcie,

 Ba te-aruncă-n râu de lacrimi,

 Ba-n vârtej de gingăşie.

 De-i amară te umbreşte,

 Te cuprinde-n nori de gheaţă,

 Dulce de-i te păcăleşte

 Şi nu poţi s-o vezi la faţă.

 Ştii, că cea adevărată

 Deseori e lângă tine.

 Tu, de dor împovărată,

 Tot gândeşti că încă vine.

 Uneori o viaţă-ntreagă

 Aşteptăm ca pe-o minune

 O iubire să ne-aleagă,

 Să ne prindă în cunună.''

                 ''GUSTUL DRAGOSTEI''

               - Ludmila Vârlan Turcu -

mai are rost ?!...

... acum câteva momente am citit versuri frumoase la doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):· 

''Mă-ncearcă iar Ispita
 Să-mi pun inima-n cuvânt,
 Să răscolesc prin suflet
 Trăirile-adormite,
 Lumină sfântă să le-aprind.
 Mai are rost?! Nu ştiu...
 Să caut apa în pustiu
 Şi-n noaptea neagră
 Vise înflorite
 Ori să le las închise,
 nerostite?
 Tăcerea doare...
 Se pierde bucuria
 Pe inimă se-aștern
 Fulgi de tristețe cenușie.
 Nici urmă de fior,
 De flacără și tainic zbor...
 O, Doamne, mor!
 Şi-atunci mă-ntorc
 Cu faţa spre Ispită
 Şi, măgulită,
 Dau suflare unui gând
 Să se preschimbe-n cânt,
 Să-mi pună inima-n cuvânt.''

                       ''MAI ARE ROST ?!''

                   - Ludmila Vârlan Turcu -

la o margine de soartă...

... cu gândul la zbuciumul acestor zile din ţărişoara noastră, am găsit de cuviinţă că sunt foarte nimerite aceste minunate versuri ale doamnei Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

 ''La o margine de soartă

  Viaţa stă cu mâna-ntinsă,

  Inima-n capcană strânsă

  Cere zile şi se iartă.

  Să i se deschid-o poartă,

  Cu suflarea-n cleşte prinsă,

  La o margine de soartă

  Viaţa stă cu mâna-ntinsă.

  Cu destinul nu se ceartă

  Că-i demult cu tâmpla ninsă,

  Plânge-n lacrimă ascunsă

  De regrete-aproape moartă.

  La o margine de soartă.''

                     ''LA O MARGINE DE SOARTĂ''

                        - Ludmila Vârlan Turcu -

gând...

... versuri pline de emoţie, de sensibilitate am citit acum câteva momente la prietena mea, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Mi-atinge noaptea gândul obosit,
 Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.
 I se primea, cândva, în tinereţe,
 Nu se mai dă acuma adormit.

              În nălucitul zbor necontenit
              De pe îndepărtate căi răzleţe
              Mi-atinge noaptea gândul obosit,
              Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.

 Unde-ai văzut vreodată gând oprit
 Ori gând împovărat de bătrâneţe?
 El mă conduce tot schimbându-şi feţe
 În negru-alb pe chipu-mi asuprit

 Mi-atinge noaptea gândul obosit.''

                                  ''GÂND''

                  - Ludmila Vârlan Turcu -

gustul amintirilor...

... am citit, acum câteva minute, o poezie ce m-a emoţionat... 
... retranscriu aici versurile de la doamna Ludmila  (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Amintirile au gustul dorului
 Dus în depărtări pe-aripa zborului
 Într-o viaţă încuiată în trecut
 Unde m-am născut şi am crescut.

            Amintirile au gust de busuioc
            Strâns într-un mănunchi de la mijloc
            Să cinstească măreţia timpului
            La botezul şi la moartea omului.

 Amintirile au gust de pâine coaptă
 Şi de rugăciune spusă-n şoaptă
 Să avem şi-n zilele de mâine
 Sfânta bucăţica cea de pâine.

            Amintirile au gust de mângâiere,
            De dulceaţa stupilor cu miere,
            De porumb pisat în râşniţa de piatră,
            De căldura focului din vatră.

 Amintirile au gustul viu al codrului
 Când râvnim s-avem tăria lemnului
 Să plutim pe valurile vieţii
 Într-un ritm cu anii tinereţii.

            Se întâmplă c-amintirile n-au gust,
            Când ne pare cugetul vetust
            Se sleieşte dorul prigonit
            Şi uităm de unde am pornit.''

   

                            ''GUSTUL AMINTIRILOR''

                           - Ludmila Vârlan Turcu -

cine sunt eu ?

... o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu adesea... dar prietena mea, doamna Ludmila, scrie aşa de frumos pe această temă (Ludmila Vârlan Turcu):

 ''Cine sunt eu?
  Ce caut pe Pământ?
  Ştii, uneori, îmi pare
  Că-s o frunză-n vânt
  Purtată pe cărări de gând.
  Ce rătăcită-şi cată leac -
  Un ram, să prindă la putere.

                             Cine sunt eu?
                             Fărâmă mică
                             Dintr-o îndepărtată stea.
                             Fir de nisip
                             Care se scurge-ncet
                             Prin labirintul timpului discret.

  Cine sunt eu?
  Un simplu trecător
  De zile cerşetor
  Ce-n dimineaţă se oglindeşte
  În apa lină de izvor
  Să mai trezească un fior.

                             Cine sunt eu?
                             Iubire-mpărtăşită,
                             Prin lume risipită
                             În frumoase flori.
                             De soartă dusă în ispită,
                             Apoi rămasă singură, neliniştită.

  Cine sunt eu?
  Petala unui trandafir
  De brumă sărutată.
  Îngenuncheată
  În faţa neputinţei...
  Şi roabă veşnic-a credinţei.

                             Cine sunt eu?
                             Un vis fugar,
                             Desprins dintr-un mărgăritar,
                             Care mă duce pe alei de Paradis
                             După o tainică sclipire
                             Pierdută-n nemurire.

  Cine sunt eu?
  O întrebare fără de răspuns,
  Nimic pe jumătate
  Nu mi-ar fi de-ajuns!
  Pe-altarul mântuirii
  Nu voi pune inima trofeu,
  Cu mine voi lua-o
  S-o mai intreb din când în când
  Cine sunt eu?''

                    

                                      ''CINE SUNT EU ?''

                                 - Ludmila Vârlan Turcu -

e toamnă iar...

... cu gândul la minunata galbenă gutuie, retranscriu câteva versuri scrise de la prietena mea, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

    ''E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă,
     Vrăjită o privesc ca pe-o minune,
     Menită împreună să ne-adune
     Aprinde-a sa lumină înţeleaptă.

                     De la fereastră adie cântu-n şoaptă,
                     Mă-mbată aroma vremilor străbune,
                     E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă,
                     Vrăjită o privesc ca pe-o minune.

     Ce scurtă-i clipa! Urc pe-o altă treaptă,
     În urma mea încă un vis apune.
     Şi m-aş opri! Dar gândul îmi tot spune:
     - Grăbeşte-te, că timpul nu te-aşteaptă!

                     E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă.''

                                         ''E TOAMNĂ IAR''

                                 - Ludmila Vàrlan Turcu -

dar şi câteva date interesante despre galbena gutuie: