sâmbătă, 1 aprilie 2023

Salvarea vieții

 


                      SALVAREA VIEȚII

                                 de Mihail Puhov


--Stați ! Să nu faceți asta  - s-a auzit de undeva de sus.  

       Sven Dalberg și-a retras degetul arătător al mâinii drepte lăsând liber butonul aflat pe umărul stâng al costumului cosmospațial, în timp ce își îndrepta privirile spre cerul de un albastru veninos.

      Spre el cobora un norișor alb, ca un înveliș în ceață, o crisalidă în care se afla ceva.

      Crisalida a aterizat, iar învelișul ei a dispărut de parcă văzduhul otrăvit l-ar fi topit. 

      Pasagerul ei, rămânând astfel descoperit, s-a îndreptat imediat spre Sven  Dalberg. Era un umanoid dar geamul de la casca costumului semăna mai degrabă cu un teleecran pe care era proiectată imaginea unei fețe de om. Această impresie era mult accentuată atunci când imaginea feței începea să tremure și să se onduleze, ca la un televizor dereglat.     

--Sunt de la serviciul ocrotirii vieții - s-a prezentat extraterestrul (barierele lingvistice se pare că nu existau pentru el). Noi ne ocupăm de salvarea vieții în cazul accidentelor.

      Ajutorul sosise într-adevăr la țanc. 

      Sven Dalberg putuse să aterizeze dar acum nimeni n-ar mai fi putut să lanseze nava înapoi în cosmos.

      Rabla se profila pe fundalul unui relief trist: nori albi-veninoși, soarele galben-veninos și mucegaiul de pe stânci care desăvârșea monotonia peisajului.

      Aici nu mai exista nimic, în afară de bacteriile ucigătoare purtate de vântul otrăvit de cianide.

      Situația devenise fără speranță.

      Butonul de pe umărul stâng, pe care Sven Dalberg voia să-l apese, acționa viziera căștii dând astfel posibilitate vântului otrăvitor și miliardelor de microbi nemiloși să se năpustească în costum, provocând moarte instantanee. Așa avea de gând să procedeze pentru că nu mai avea speranțe pentru vreun ajutor care, totuși, nu se știe de ce, a venit.

--Din cauza accidentelor - a repetat extraterestrul și a ridicat capul.

      Urmărindu-l cu privirea, Sven Dalberg a observat încă un nor, care, oprindu-se din zbor, a început să coboare ca un dirijabil, la comanda nevăzută a extraterestrului.

--Frumoasă muncă - a zis Sven Dalberg, simțind cum îi revine buna dispoziție. Ce noroc am avut că ați fost prin apropiere.

--Noroc ? Greșești. Noi controlăm toată Galaxia. Posturile noastre sunt amplasate în toate sistemele planetare. 

--Chiar în toate ?

--Fără excepție.

--Curios - s-a mirat Sven Dalberg. Cum se face că până acum nu am auzit nimic despre voi ? Că doar accidente au loc aproape tot timpul.

--Confuzie - a spus plin de importanță extraterestrul. Noi lucrăm eficace. După cum îmi amintesc niciun fel de formă de viață nu a fost periclitată. Chiar eu am salvat mai mult de zece.

       Nasul extraterestrului s-a mutat spre o ureche dar imediat s-a întors la locul lui, în timp ce norul sub formă de dirijabil s-a oprit. 

       Din interiorul lui a fost proiectat afară un cub roșu voluminos care, la rândul lui, a început să coboare lin, de parcă ar fi fost ținut de un cablu invizibil. Semăna foarte mult cu un bloc de locuit sau cu un container imens, greu încărcat.

       Cubul roșu cobora direct spre Sven Dalberg care imediat a sărit într-o parte, fiind nevoit să se ferească. Piatra, pe care el stătea jos, a pârâit și s-a făcut praf sub greutatea încărcăturii. 

       Extraterestrul a lovit containerul cu pumnul despicându-l în două fără zgomot și lăsând să se vadă un aparat cu o destinație necunoscută.

       La un semn al extraterestrului, carcasa roșie a zburat imediat, dispărând în interiorul norului ce staționa pe cer.

       Aparatul rămas pe sol semăna cu un cilindru metalic fixat pe trei picioare masive. La un capăt al cilindrului, se putea observa un orificiu de mărimea unui craniu omenesc.

--Perfect - se declară satisfăcut extraterestrul, în timp ce studia aparatul înconjurându-l. S-a așezat chiar în genunchi verificând ceva sub cele trei picioare. Apoi s-a ridicat, a scuturat cu scârbă mucegaiul care deja se lipise de costum, a învârtit cilindrul metalic până când orificiul a ajuns în direcția lui Sven Dalberg.

       Înăuntrul cilindrului domnea întunericul. 

       Extraterestrul a tras cu putere de un levier, invizibil până atunci, care a început să se lungească ajungând pănă aproape de pieptul lui Sven Dalberg.

--Gata - a zis satisfăcut extraterestrul. E cea mai sigură mașină. Niciodată nu a dat greș.

--Și ce se întâmplă acum ? a întrebat curios Sven Dalberg.

--Totul o să fie în regulă. Dacă acționați levierul, dorința dumneavoastră se va împlini.

--Orice dorință ? s-a îndoit Sven Dalberg.

--De ce orice ? Numai dorința pe care ați avut-o în momentul acesta.

--Păi, totuna e ! - s-a bucurat Sven Dalberg și a zâmbit. Formidabil.

         Și-a pus în gând o dorință și a pus palma pe levier. 

--Nu vă grăbiți - a exclamat extraterestrul. Fața lui a început să tremure și ochii s-au răspândit în toate părțile. Întâi să mă îndepărtez la distanța necesară.

        Sven Dalberg a luat mâna de pe levier și a privit cu mai multă atenție mașina extraterestrului pentru îndeplinirea dorințelor.

       Semăna cu o vechitură dintr-un muzeu. Telescop ? Nu. Motor cu reacție? Poate. Dar semăna mai degrabă cu altceva.

       Extraterestrul a făcut un semn și alături de el a apărut învelișul semitransparent al crisalidei zburătoare. A intrat înăuntru și "gogoașa" a început să se ridice încet.

--Hei - a țipat Sven Dalberg. Așteptați !

       Înțelesese dintr-o dată că instalația enigmatică semăna foarte mult cu un aparat cu ajutorul căruia, în antichitate, se rezolvau probleme demografice.

       Crisalida a revenit la sol.

--Nu puteți ? a întrebat grijuliu extraterestrul. Dacă vă este greu, pot să reglez levierul pe efortul cel mai mic. Uite-așa. Dar să nu vă grăbiți. Trebuie să înțelegeți că dorințele noastre nu sunt chiar identice cu ale dumneavoastră.

      Sven Dalberg privea cu îndoială crescândă instrumentul demografic extraterestru.  

--Sunteți, într-adevăr, sigur că această... chestie îmi va îndeplini orice dorință?

--Dar dumneavoastră sunteți, într-adevăr, o ființă rațională ? a întrebat curios extraterestrul. E clar că nimeni nu este în stare să satisfacă orice dorință a tuturor indivizilor din populațiile sistemului nostru stelar. După părerea dumneavoastră, câte ființe raționale sunt în Galaxie ?

        Sven Dalberg a clătinat din cap și parcă i s-a părut că aparatul demografic s-a mișcat, urmărindu-l.

--Nu știu.

--Foarte multe ! i-a comunicat sec extraterestrul. De aceea ne interesează numai dorințele care privesc munca noastră. Îi localizăm și, după posibilități, le îndeplinim dorințele. De exemplu, dumneavoastră, nu demult ați ajuns la o hotărâre care periclita viața. Normal, n-am putut să nu ne amestecăm.

--Și ce hotărâre ați luat ?

         Gura extraterestrului s-a lărgit până la urechi, în imaginea feței lui s-a amestecat totul și doar după un minut și jumătate și-a revenit la normal. 

--Doar sunteți o ființă rațională. Sunt lucruri despre care nu se vorbește. Dar dacă insistați... Acum câteva minute ați hotărât, scuzați-mi expresia, să muriți. Dorința dumneavoastră amenința viața...    

--Înțeleg.

--...și de aceea am adus instalația necesară. Apropo, cunoașteți cam cât costă energia pentru aducerea urgentă a unui asemenea dezintegrator ? 

--Va să zică ăsta este... un de-zin-te-gra-tor ?

--Are mai multe denumiri: dezintegrator, distrugător, ucigător... Cum vă place.

--Va să zică... Dacă apăs pe levier...

--Dorința dumneavoastră se va împlini - a aprobat extraterestrul, dând din cap.

--Dar dumneavoastră ați vrut să mă salvați !

--Noi ? Pe dumneavoastră ? - extraterestrul a căzut pe gânduri. Trăsăturile feței se unduiau ca șerpii. Bine dar dumneavoastră faceți o confuzie. În primul rând, aceasta contrazice dorința dumneavoastră, iar moartea, scuzați-mi vulgaritatea, asta este treaba personală a fiecăruia. În al doilea rând, ființele chiar cele raționale, au ajuns să fie prea multe. Salvarea celor care sunt pe moarte stă chiar în mâinile lor. Scuzați-mă încă o dată.

--Deci, așa - a zis Sven Dalberg. Și asta se numește salvare în caz de accident.

--Normal. Noi doar ocrotim viața. În Galaxie sunt foarte multe vieți și ele aparțin fiecărei lumi. Și întotdeauna există ceva care o amenință. Uite, dumneavoastră, scuzați-mă, vi s-a năzărit să muriți. E dreptul dumneavoastră. Dar ce metodă ați vrut să alegeți ? Pe cea mai barbară: deschizând viziera căștii costumului. Și asta înseamnă că milioane de bacterii de sub casca dumneavoastră se vor năpusti în libertate și vieții locale i se vor aduce pagube de nerecuperat. Poate chiar va dispare complet.

--Viața locală ?

--Viața locală. 

--Mucegaiul ăsta cenușiu ? Sau ăsta nu e mucegai ? 

--N-are importanță ! Mucegai, bacterii, microorganisme. Aveți ceva împotrivă ?

--Nu - a zis Sven Dalberg. Dar cum este posibil ? Să alegeți între o ființă rațională, un om ce întruchipează apogeul creației și niște microbi amărâți. Oare este posibil să existe vreo comparație ?

--Nu ! a fost de acord extraterestrul. În fond ce este omul ? Moartea anumitor ființe individuale, și chiar a celor raționale, este prevăzută în evoluția fiecărei vieți care a apărut de-sine-stătător. Fiecare viață este neprețuită pentru că este irepetabilă. Nu există nenorocire mai mare decât dispariția viului la dimensiunile întregii planete. Cred că acum totul este clar, nu ?

--Deci, dacă eu deschid casca... va să zică asta înseamnă... s-a bucurat Sven Dalberg găsind, în sfârșit, o logică normală și nedenaturată în tot ceea ce se petrecea. Într-adevăr, cred că acum este clar. Încep să vă înțeleg.  

--Numai înțelegerea nu ajunge. Este necesară și acțiunea. Iar dumneavoastră ce vreți să faceți ? În loc să folosiți dezintegratorul, care nu numai că vă îndeplinește dorința dumneavoastră, dar și omoară, scuzați-mi expresia, toate porcăriile care colcăie sub cască, dumneavoastră ce faceți ? Lungiți vorba fără rost. Nu vi se pare că ați zăbovit destul ?

         Extraterestrul a pășit spre crisalida lui.

--Așteptați un pic - a țipat Sven Dalberg. Dar eu nu vreau să mor.

--Deja v-ați răzgândit ? Cum doriți. Nimeni nu vă silește.

        Învelișul de ceață ce învăluie extraterestrul s-a îndesit și și-a pierdut transparența. 

--Dar eu vreau să trăiesc - a urlat Sven Dalberg. Să trăiesc !

--N-aveți decât. Doar e dreptul dumneavoastră legal.

        Crisalida a început să zboare spre Nord.

        Orificiul negru al dezintegratorului îl fixa drept în față. 

        Sven Dalberg a făcut un pas lateral.

        Țeava mașinăriei s-a mișcat urmărind fiecare mișcare a lui.

--Ajutor ! a țipat disperat Sven Dalberg.

         Un minut mai târziu, extraterestrul stătea în fața lui. 

--De ce țipați ? V-am spus doar: trăiți.

--Aici ? Bine dar eu...

--Unde doriți ! De exemplu, dacă o să zburați la dumneavoastră, noi o să vă fim recunoscători.

--Păi, cum să zbor ? a izbucnit Sven Dalberg, arătând spre nava lui paradită.

         Extraterestrul îi repetă gestul. 

--Probabil tot așa cum ați venit.

--Ce, vă bateți joc de mine ? Cu rabla asta ? Totul este paradit: tabloul de comandă, motorul și chiar învelișul.

--Și de ce nu vreți s-o reparați ?  

--Iar râdeți de mine ? Păi, cum s-o repar ?

         Ca răspuns la replica omului, ochii extraterestrului s-au urcat pe frunte. 

--Cum ? Dumneavoastră nu știți să vă reparați nava proprie ?! Haideți să mergem să vedem...

       ...Sven Dalberg a pus mâna pe pârghia de start. 

          Extraterestrul stătea departe, printre stânci, cu mâna pe dezintegrator. Tot îi mai era teamă că pământeanul se va răzgândi iar.

          Nava s-a cutremurat și s-a repezit în sus. 

          În ecranele de observare, Sven Dalberg vedea planeta parcă pentru prima oară, acolo unde l-a aruncat destinul. Vedea cerul ei albastru care se întuneca treptat, norii albi, la nivelul cărora ajunsese și stâncile sălbatice care se prăbușeau în jos. Dar nu; el pleca, iar restul rămânea pe loc.

          Și cerul, și norii, și stâncile.

          Și, bineînțeles, mucegaiul de pe stânci - o viață străveche cu un viitor încă necunoscut.

                                                 "SALVAREA VIEȚII

                                                       - Mihail Puhov -

   [ https://hu.m.wikipedia.org/wiki/Mihail_Georgijevics_Puhov ]


... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția mea de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !


vineri, 31 martie 2023

Jurnalul (308)

 


💚 ... azi, vineri 31 martie, ora 10,09.

💚 ...of, of, of - schimbarea orei ... 🙃🙂... cui îi pasă că mi-e nu-mi place ?!

💚 ... tocmai când în grădina din fața casei începuseră să apară flori mai multe, chiar și micii pruni înfloriseră, a venit vântul foarte, foarte rece marți (pe harta vremii a apărut grebla...😇)...azi, vineri, aștept încălzirea !!!

💚 ... luna aceasta am reușit să îmi cumpăr două iconițe !... dar nu am reușit să cumpăr din cele ce se pot așeza pe perete....😇... trebuie să cumpăr de la oraș !

💚 ... duminică dimineață a revenit "jocul" pe perete (voi mai avea de așteptat până la următoarele zile însorite...):

💚 ...  duminică, între 11 și 11,50 (iar am prins un "colțișor" de emisiune, la final 😃), "numero 369" cu Romeo Popescu... nu am aflat cum se numea invitată, un psiholog cred... 🙃🙂...subiectul emisiunii a avut un titlu pompos:"bărbatul și femeia în cuplu" (sau cam așa ceva...?!)... doamna a vorbit despre rolul ideal dintr-un cuplu: bărbatul "bărbat" și femeia "femeie"...fragmente din discuții pe care încerc să le redau:

...bărbatul poate urca spiritual spre chakra 5 și 6 dacă este "activată" chakra 4, feminină, adică dacă are o femeie puternic feminină...

...bărbatul iubește și femeia respectă... acolo unde căsnicia chiar funcționează aproape de corect, femeia este atât de feminină încăt a renunțat la unele atribute preluate de la "masculin"...

...de obicei bărbatul nu aude...femeia trebuie să găsească momentul potrivit pentru a fi "auzită" pentru a rezolva efectiv ceva, fără conflict...

... trebuie să reflectăm la un "dat biblic", o ierarhie: Dumnezeu, bărbatul, femeia, copilul !

... ambii, și bărbatul și femeia poartă în suflet un "dor sacru, ancestral, mistic" ... uneori toată viața caută și așteaptă să gasească...

 [...îmi permit un comentariu personal: oare alungarea din Rai a dus la bărbatul "prea masculin" și femeia "nefeminină" de acum ?!... Eva este de vină, deci... Adam este doar "slăbuț" și păcălit de Eva ?!... se spune că afirmarea femeii cu "drepturi" a dus la femeia-masculină... exemplu: ce am citit în romanele romantice dinspre 1830, privind "drepturile" femeii în societatea engleză: fata-lady era etalată ca o marfă la baluri special create, trecea din mâna tatălui în mâna bărbatului devenit soț, ambii având drept asupra averii ei și puteau face orice cu ea... ce să mai zici de femeia învăluită în tot felul de straturi de pânză, fără drept de a merge la școală, etc...?!... știu că puțini bărbați sunt terorizați de femei... oare dau dovadă de partizanat ?]

... aaaaa, tot căutând și accesând site-uri, am reușit să găsesc link-ul emisiunii (invitată a fost Tania Tița, mentor de feminitate și energetică feminină...https://taniatita.info/), emisiunea este aici:

https://youtu.be/1lzLSCZkLBY

... bineînțeles că am vizionat întreaga emisiune în întregime acum dar am lăsat și prima impresie (mai sus...)

💚 ... am recidivat: piure de cartofi + mâncărică cu ciuperci + ardei capia

💚 ... încetunel-încetunel, continui lectura la "Cărarea Împărăției" scrisă de părintele-sfânt Boca... un subiect interesant abordat: instinctele...

    "... instincte ca de pildă instinctul conservării vieții și instinctul de perpetuare a vieții... comune cu toată seria viețuitoarelor. Avem și instincte superioare, specific omenești, pe care nu le au oamenii toți în egală măsură. La toate celelalte viețuitoare instinctele sunt norme fixe de viață. Numai omul poate interveni cu voința, cu libertatea și cu funcția conștiinței să modifice natura acestor norme fixe.

       Această modificare a funcției instinctelor, când nu e păstrată în starea lor originară, poate fi făcută în două sensuri opuse: înspre dereglarea lor când devin patimi, și, în sens opus, înspre convertirea sau sublimarea lor, prin virtute...

       Deci legile de existență sădite în fire - instinctele - pătimind dereglare prin otrava păcatului, devin:

      -patima de nutriție>>>>lăcomia, beția

      -patima de proprietate>>>>avariția, hoția

      -patima de reproducție>>>>desfrâul

      -patima de dominație>>>>trufia.

     ...Omul, numai omul din toate viețuitoarele, vrea să despartă funcția biologică a instinctului în două: vrea să separe rostul instinctului de plăcerea ce-l însoțește alegându-și plăcerea și refuzându-i rostul. Omul reușește această denaturare căutată intenționat - arbitrar - dar și în dauna sănătății cu prețul pierderii libertății, a dereglării altor instincte superioare, cu inevitabile urmări ereditare, ș.a.m.d."

💚 ... continuând ideea de mai sus, am descoperit un cuvânt "anhedonie" (🙃🙂): https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Anhedonie

💚 ... o emisiune simpatică pe Canal 33, în cadrul emisiunii "Oameni", am avut o surpriză plăcută:prezentarea omului Ștefan Alexandru Mihai 

https://www.cjarges.ro/stefan-mihai-alexandru ) mi-a plăcut și mediul în care s-a realizat emisiunea "Rezistența prin cultură, cum ?"- o bibliotecă... https://youtu.be/wvy_F2846z4 "...viața o șlefuire continuă...!"

💚 ... nimic în viață nu este întâmplător !... completând, pe 25 martie, un rebus

intitulat "soprană de legendă", descopăr numele: Elena Teodorini... născută pe 25 martie... 

...am descoperit în "Galeria portretelor" (pe internet...) și un timbru:

... lectura datelor de pe internet (mai auzisem acest renumit nume dar nu citisem așa de multe...) m-a fermecat... să îl cunoști pe Giuseppe Verdi !!! (am avut o perioadă mare de timp sub vraja lui Verdi)...  

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Teodorini

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/muzica-dans-arte/elena-teodorini-ultima-diva-din-secolul-al-xix-lea-id3072.html

💚 ... apropo de faptul că se pot modifica multe și nu mai ști ce este fenomen natural sau nu (oare și meteorologic o fi un război acum ?!...curenți ce aduc prea cald, prea rece brusc...), am descoperit o informație privind existența unei rachete ce poate "realiza" aurora boreală (¿¡):

https://alephnews.ro/stiinta/video-cerul-suedez-acoperit-de-halouri-artificiale-pentru-a-deslusi-misterul-aurorei-boreale/...

💚 ... cândva urmăream mult canalele tv italiene, îmi plăceau comediile și comicii din filmele italiene: Alberto Sordi, Christian de Sica, Roberto Benigni, etc... luni am reușit să-l revăd pe Paolo Villaggio, cu umorul lui ciudat, în serialul din 1988 "Fantozzi va in pensione" (finalul este delicios... orice pensionar trecând prin faza dificilă cerută de trecerea pe o altă "linie" încercând orice pentru a reveni la ritmul vieții dinainte...😃):

https://it.m.wikipedia.org/wiki/Paolo_Villaggio

💚 .... am reușit să mai prind pentru vizionare 2 episoade din viața judecatoarei Marianne (nu reușesc să fiu atentă în ce zile se repetă și la ce oră...🙃🙂)!
 https://europe.tv5monde.com/ro/ghid-tv/seriale/marianne-Saison-1-902325

💚 ... tot timpul mă uimește cu prospețimea ei, plus adaptabilitatea ei la orice mediu pe care îl vizitează (prințesa Kate):

https://okmagazine.ro/royals/case-regale/fara-tocuri-si-in-tinuta-de-camuflaj-printesa-de-2248523.html

💚 ... datele din istorie influențate de "stil vechi" și "stil nou"... schimbarea oficială a calendarului ( http://presamil.ro/stilurile-vechi-si-nou-cum-sarbatorim-2/ )...

... de exemplu, pe 14 martie 1881 (stil vechi)=26 martie (stil nou), Parlamentul României a proclamat "înălțarea Principatelor române la gradul de Regat" și a hotărât ziua de 10 mai, ziua Independenței, ca să fie ziua pentru încoronare... 

💚 ... pe 28 martie s-au aliniat planete:

https://www.stiripesurse.ro/alinierea-planetelor_2849680.html

💚 ... la una din emisiunile despre noutăți mecanizate/roboți/ciborgi... m-a "uimit" o idee vehiculată despre viitor: productivitatea mărită a roboților/ciborgilor va asigura traiul plătit al oamenilor ce vor sta liniștiți acasă (🙃🙂)... parcă este o povestire SF transcrisă de mine sâmbăta 🙃❤️

💚 ... pe canalul tv NHK am descoperit un filmuleț dedicat florii de cireș, atât frumuseții cât și preparatelor din această minune a naturii !... sunt utilizate florile (cireșul cu flori roz, Prunus...) dar și frunzele (cireșul cu flori albe, Oshima...)... am descoperit și un magazin din Tokyo dedicat doar aromelor cireșului (floarea și frunza...), magazin existent de 300 de ani...!... filmul te plimbă printr-o lume minunată... greșeala mea: am vizionat filmul înainte de masă, deci mi s-a făcut o foameeeee... spre finalul filmului, simpatica prezentatoare (belgiană...) spunea: "itadakimasu" (hai să măncăm...) și gusta de toate... și eu îmi imaginam 😇...!

https://www3.nhk.or.jp/nhkworld/fr/ondemand/video/2054149/

luni, 27 martie 2023

Destine (1)

                 "Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor"

                        - Conferința a II-a, 31 octombrie 1914 -

                                        de Rudolf Steiner


       Sufletul nostru pășește în decursul timpului de la un trup la altul. Iar la ceea ce trece ca element veșnic în om, de la un trup la altul, în succesiunea încarnărilor pământești ale omului, se raportează ceea ce este în legătură cu existența fizică-trupească a omului, ceea ce conferă acestei existențe trupești-fizice exterioare a omului configurarea, forma, structura sa pe planul fizic.

       Iar printre toate cele care conferă această caracteristică exterioară, care condiționează oarecum caracterul omului în măsura în care el trăiește într-un trup fizic pe planul fizic, se află în special ceea ce a fost reunit sub expresia de "naționalitate"... Pentru Sinea superioară a omului, expresia "naționalitate" își pierde importanța. Căci printre toate cele pe care le depunem atunci când trecem prin poarta morții se află întreg cuprinsul a ceea ce este reunit în expresia de naționalitate.

       Omul își parcurge încarnările succesive, deci el nu aparține unei singure naționalități ci aparține de diverse naționalități...

    ...Adevărurile care țin de domeniul veșnicului nu sunt ușor de înțeles...În moarte, toți suntem egali.

      Ceea ce există în noi ca părți componente ale sufletului - sufletul senzației, sufletul rațiunii, sufletul conștienței, Eul și Sinea spirituală - sunt repartizate pe națiunile europene...fiecare naționalitate, în fond, reprezintă o unilateralitate.

    ...Dacă privim peninsula italiană și cea spaniolă, vom afla că acolo elementul național se manifestă ca suflet al senzației. 

       În Franța el trăiește ca suflet al rațiunii.

       Dacă privim Insulele britanice vedem că el se manifestă acolo ca suflet al conștienței.

       În Europa Centrală, elementul național se manifestă la nivel de Eu.

       Și dacă privim înspre est, acesta este ținutul unde el se manifestă - deși expresia nu este întru totul corectă - ca Sinea spirituală.

    ...spiritual - în raport cu acesta, elementul național este doar un veșmânt, un înveliș, iar omul se înalță cu atât mai sus cu cât poate ajunge mai mult la această înțelegere. Dar în măsura în care omul trăiește în lumea fizică, el trăiește tocmai în învelișul național, în ceea ce dă configurație corporalității sale exterioare, în ceea ce dă, în fond, și configurația însușirilor și a particularităților de caracter ale sufletului său.

      Să privim acum la un om "național", un om care simte în mod național, care-și îndreaptă antipatia în special împotriva unor alte naționalități: ce semnifică această furie, această antipatie ? Ea constituie presentimentul. În această naționalitate se va desfășura următoarea mea încarnare ! Sinea superioară este deja unită în subconștient cu cealaltă naționalitate. Iar ceea ce este întrețesut pe planul fizic în naționalitățile planului fizic se opune acestei Sine superioare...deci...vor trebui să treacă în următoarea încarnare în cealaltă naționalitate.

   ...Multe se împotrivesc în om recunoașterii Sinei sale superioare, veșnicului său; multe, infinit de multe.

   ...omul pământean care îl are în sine pe omul veșnic, nu vrea ceea ce vrea omul veșnic în el; și atunci înțelegem cum se transformă în ură, în temporalitate, iubirea pe care trebuie să o simtă el în veșnicie.

   ...Fiecărui popor i se atribuie o misiune.

   ...Locuitorii din peninsulele sudice - în italieni și spanioli - , popoare care lasă oarecum să se reîntoarcă în misiunea lor modernă tot ceea ce s-a desfășurat în vremurile vechi în timpul celei de-a treia perioade de cultură post-atlanteene, în cultura egipteano-caldeeană.

      Caracteristica culturii egipteano-caldeene a fost resimțirea unei mărețe astrologii cosmice.  

      Anume faptul că oamenii... priveau stelele și constelațiile, ei vedeau ființe spirituale care-și aveau corporalitatea exterioară în aceste constelații ... ei vedeau spiritualul răspândit peste tot...renașterea marelui tablou cosmic al egiptenilor și caldeenilor în sufletul său... punctul culminant, în "Divina comedie" a lui Dante... 

                "Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor"

                                      - Rudolf Steiner -

                 [ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner ]


... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

https://suzanamiu.blogspot.com/2023/03/citate-favorite-158-despre-un-mit.html )