minunatele porţi...

... cum să nu fii atras de aceste minunate porţi ?
... iată scrierile prietenei mele virtuale, doamna Mihaela (Brumar Mihaela ), la Art for Spirit :
             Poarta 1 - ''Dumnezeu este legea creării întregului Univers''
''. . . și s-a născut ,
Stăpânul timpului .
Şi-a construit nemurirea
Şi apoi universul
Şi toate celelalte ,
Cu forţă ,
Cu înțelegere .
Din lumină
Şi iubire ,
Dând viului ,
Forța de a muri
Pentru a-şi păstra nemurirea .
S-a întrupat ,
În gând şi faptă
A tot ce a creat ,
Dând sens neînțelesului .
Şi gândului , prin vorbă ,
Contur şi libertate .
Şi s-a născut . . .
În zorii dimineții ,
Stăpân al timpului .''

                (''STĂPÂN AL TIMPULUI''
                   Versuri E.B.
                   Imagine internet pictura Ruxandra Papa)

         Poarta 2 - ''Ne naştem cu legile vieţii zidite în noi, murim în braţele legilor Universului''
''Pe o foaie
Liberă în vânt ,
Pe un colț de masă,
În cafeneaua
Unui miez de noapte ,
Frământată în legile vieţii
Şi fantezia universului ,
M-am născut eu .
Poezia .
Cu sufletul
În mintea celui
Ce s-a învins pe sine ,
M-am născut
În legile vieţii ,
Ducând povara glasului strivit ,
Ce vrea să cânte .
Sunt o fărâmă
Din omul ce a uitat de mine ,
De iubire
şi de viaţă .
Sunt suflet din suflet
Şi fărâmă de gând ,
Şi nu fi supărat pe mine ,
Dacă eu ,
După tine .......
Rămân .
Pot înţelege legile
Acestui univers ,
Şi legile vieţii ,
De dincolo de viaţă .
Pot să îţi colorez existenţa .
Dar nu pot iubi ,
Dacă nu`mi dai iubirea.''

            (''NĂSCUTĂ ÎNTRE DOUĂ LEGI''
               Versuri E.B
               Imagine Tablou ''Aliniere'' - artist plastic Petru Udrea)

                          

             Poarta 3 - ''Viaţa e un dar nu un drept''
''Mă doare dorința de a mă naște, de a ieși din carcasa timpului, de a învăța drumul speranței, către îndepărtatul necunoscut, de a simți căutarea, în șovăiala pasului, de a simți, dacă și cât mai simte cineva .
Sunt încă confuz căci nu știu ce-i lumina, gândul și puterea de a iubi.
Aș vrea să simt sărutul ploii , aș vrea să gust și negrul și văpaia, aș vrea să mă împrăștii printre florile de câmp. Aș vrea să pot să-mi strâng în brațe gândul, să umblu pe unde numai el a putut umbla, să mângâi adevărul, să-mi pun și eu în ochi cristalul primei lacrimi.
Şi totul este foarte simplu .
Asta este viața. Un dar, nu un drept.
Am primit acest dar, .....de ziua mea .
Născut în legile creației, voi crește și voi împlini în legile vieții.
Voi fi și glas și zâmbet și dor.
Şi gând.''

                (Text Energie Benefica
                 Imagine internet The safe haven - artist Vladimir Kush)

             Poarta 4 - ''Lumina este a celor ce vor să vadă''
''Încă din zori ,
Vântul mătură aleile ,
Scutură florile
De parfumul adormit al nopții
Şi dezbracă sufletul
De întuneric .
Ochiul ,
Dezmorțit de freamătul luminii ,
Vrea să vadă .
Pentru el
Totul este început ,
Dansul razelor
În costume de culoare .
Lumina este a lui ,
Căci el vrea să vadă .
Să vadă forma
Ce are înțeles ,
Să vadă gândul cum zboară ,
Şi vorbele
Ce se rostogolesc ,
Dăruind adevărul .
Pentru el
Eternul se repetă ,
Păstrând frumosul
Mereu nou .''

                (''LUMINA ESTE A CELOR CE VOR SA VADĂ''
                   Versuri E.B.
                   Imagine Tablou " Întâi a fost Lumina " - artist plastic Petru Udrea)

         Poarta 5 - ''Timpul măsoară materia nu spiritul''
''La poarta vieţii ,
Începutul cere popas ,
Să`și facă rost de suflet
Pentru drumul lung ,
Ş`un gând să îi arate calea .
În umbra pragului ,
Un ceas își murmură măsura .
Ochii, cei însetați de nou ,
Deschid ferestre ,
Gândul se scaldă în culori
Şi naște vise .
Din depărtări, ne inundă
Durerea și ura,
Doar iubirea rămâne
Alături de noi ,
Să ne mențină vie bucuria .
În fiecare zi vom arde în lumină ,
Fără fum ,
Şi scufundați în glasuri ,
Vom zidi un drum al vieţii .
Doar timpul îl vom risipi ,
Căci nu putem stăpâni să`i fim .
Şi ne măsoară drumul .
Dar vom continua să fim ,
Prin tot ce am fost ,
Prin tot ce am iubit .
Prin ce am zidit .''

            (''TIMPUL MĂSOARĂ MATERIA NU SPIRITUL''
               Versuri E.B.
               Imagine Tablou ''Clepsidră'' - artist plastic Petru Udrea)

             Poarta 6 - ''Nimic nu se întâmplă dacă nu trebuie să se întâmple''
''Născuţi din harul luminii,
Zidindu-și propriile temelii,
Încercând să țină pasul cu timpul,
Se-nalță zorii.
În ritmul unei eterne pribegii,
Clădind sau risipind destine,
Plângând pe zeii ce-au murit
Şi-mbrățișând aștrii ce s-or naște.
Trezit de propria-i chemare,
Soarele își începe
Drumul pe cărare .
Apare încet, strălucitor,
Şi apoi dispare.
E noapte iar
Şi iarăși se vor naște zorii.
Se așează toate-n rosturile lor,
În legile nescrise ale vremii.
Ridică ochii și mergi pe drumul tău
Şi cazi dacă ți-e dat,
Dar ține capul sus și drept,
Căci poate, răsturnat
Este pământul.
Nimic din drumul tău
Nu este vis.
Ca zorii ce se-nalță .
Nici soarele nu crede în minuni,
Ci doar în legile nescrise peste toate.
Nimic nu poate fi ,
Dacă nu-și are drumul
Şi timpul său
Şi locul.''

                (''DIN LEGILE NESCRISE''
                   Versuri E.B.
                   Imagine internet Tablou ''Ascensiunea spiritului'' - artist plastic Vladimir Kush)

         Poarta 7 - ''Adevărul îţi va fi cel mai mare duşman dacă trăieşti în minciună''

''Câțiva stropi de gând

Îmbătrâniți în nostalgii ,

Ratând întâlnirea
Cu roua dimineții ,
Au ridicat stindard de luptă ,
Să-mi înfrunte prezența .
Nicicând un gând întreg ,
Nicicând demni de vreo faptă ,
Se zbat să treacă
De barierele timpului ,
Să scrie pagini de istorie ,
Sau întrebări ale prezentului ,
Pentru viitor .
Fragmente de gând ,
Se vor liniștea adîncului ,
În care să-și crească întregul .
Pace vouă ,
Stropi de gând ,
În lumea în care domnește minciuna .
Deveniți un singur gând ,
Şi adevărul
Să îi fie icoană
Şi primul pas.'' 

            (''UN STROP DE GÂND''
               Versuri E.B
               Imagine internet tablou semnat Ruxandra Papa)

         Poarta 8 - ''Fericirea este în ceea ce trăiești nu în ceea ce îți doreşti''
''Acum totul e bine
Şi umbra
Devine răbdare .
Nu-i calmul
Dinaintea furtunii ,
E dorința sufletului ,
Să se trezească în lumină .
Acum lumea dispare .
Totul este adevăr ,
Nimic nu doare .
E clipa când şi moartea
Uită de tine.
Liniștea coboară încet .
În hamacul dintre stele ,
Am timp să privesc
La cântecul inimii .
Acum totul este real
Şi gândul
Devine chemare .
Nu-i muntele
Ce-nchide drumul ,
Este dorinţa vieţii
De a-şi împlini destinul .
Acum se naște timpul meu .
Totul devine culoare ,
În mângâierea razelor de soare .
Nici sufletul nu doarme .
E clipa când totul ,
Dăruieşte viaţă .
Pe palma întinsă a universului ,
Doar gândul se joacă cu timpul .
Sufletul s-a trezit în lumină.''

            (''ODA PENTRU PACEA SUFLETULUI''
               Versuri E.B.
               Imagine Tablou "Nostalgiile toamnei" - artist plastic Eduard Sandu)

    Poarta 9 - ''Creația nu este o întâmplare, doar celelalte, pentru că fac parte din ea''

''Trecut sau viitor,
 Sunt doar bucăți de timp,
 Iar între ele 
 Mâna ce creează.
 Când a gândit,
 A împlinit,
 Iar împlinirea,
 Naște alte gânduri,
 Ca frunza ce e viață,
 În sămânța
 Ce nu a încolțit.
 Apoi s-au construit
 Şi legile şi visele.
 Ca apele ce se nasc în nori
 Pentru setea pământului,
 Şi soarele s-a împlinit,
 Prin darul de lumină.
 Şi toate sunt bucăți
 De timp.
 Iar între ele,
 Mâna ce creează.''

 (''BUCĂŢI DE TIMP''
    Versuri E.B.
    Imagine Tablou " Aşteptare " - artist plastic Petru Udrea)

 Poarta 10 - ''Cunoaşterea este ca timpul doar se naşte''
''Stăpîn al visului de-aș fi,
  I-aş pune aripi de lumină.
  Şi zbor neîntrerupt i-aș da,
  Să poată pribegi cu timpul.
  În piața dintre galaxii,
  L-aş face vânzător de stele,
  Cunoaşterea ar fi un dar,
  Pentru cei ce nu s-au rătăcit
  Pe drum.
  Stăpân al ochilor de-aș fi,
  Le-aş da culoarea
  Nesupusului amurg.
  I-aș invita în magia nopţii,
  Să înțelegem rostul timpului
  Şi câte staţii sunt,
  Pe calea dreaptă.
  Stăpân al gândului de-aș fi,
  L-aş îmbrăca cu haine de argint
  Să-l înfrățesc cu visul.
  L-aş întreba ce este timpul,
  Când totul are-un început,
  Pentru a împlini sfârșitul.
  Stăpân al sufletului
  Dac-aş fi . . .
  Dar n-am să fiu
  Căci sufletul e liber,
  Şi-n nesfârșitul infinit,
  Își are locul său în timp.
  Stăpânul timpului de-aș fi,
  Aș fi timpul.'' 

 (''ARIPI DE LUMINĂ''
    Versuri E.B.
    Imagine Tablou "Sfera cunoştinţelor " - artist plastic Petru Udrea)

    Poarta 11 - ''Simbolurile sunt faţa nevăzută a gândurilor''

 ''După noaptea viselor,
  Mi-am aşezat
  În incontestabilul alb,
  O perfectă linie dreaptă,
  Creându-mi imaginea
  Adevărului adevărat.
  Din cultură,
  Mi-am oprit pana ce scrie,
  Şi inima,
  Ca pe un dar al iubirii.
  Am cerut gândului,
  Să-mi redea, brațele
  Ce mă strâng la piept,
  Ca un etern simbol,
  Al . . . mamei.
  Dintr-o rază,
  Vreau să fac simbolul
  Dimineților ce renasc în viață,
  Amintind că fericirea,
  Este pentru oameni,
  Dacă știm s-o trăim,
  Dincolo de dorința din noi.
  În miracolul fulgului de nea,
  Poți întâlni perfectul,
  Iar frunza,
  Cu verdele din ea,
  Îţi aduce în suflet anotimpuri.
  Prin ceața vremurilor,
  Gândul îşi întoarce către noi,
  Nevăzutele feţe,
  Punându-ne simboluri
  În cartea vieţii.
  Spărgând în mii de cuburi universul,
  Gândul ne aşează în loja răbdării,
  Așteptându-ne darul.''

 (''NEVĂZUTELE FEŢE''
    Versuri E.B.
    Imagine Internet)

    Poarta 12 - ''Liberul arbitru se va subordona arbitrului unic''

 ''Întreabă tu,
  Înaltul cerului, 
  Dacă soarele răsare
  Sau apune,
  Întreabă apoi stelele,
  Dacă vor să urce
  Sau să coboare
  Şi lasă-ţi gândul,
  Să se plimbe cu ele,
  Undeva,
  Într-un univers apropiat,
  Sufletele,
  Dezbrăcate de formă,
  Par întrebări retorice...   
  Nerostite.
  În haosul creat,
  De iubiri
  Flămânde de trăire,
  Se naşte lacrima uscată
  Şi vorba care tace.
  Întreabă tu începutul,
  Încotro este sfârşitul.
  Întreabă tu infinitul,
  Dacă viaţa
  Este legea supremă.
  Întreabă mereu,
  Poate afli tu adevărul.''  

 (  Versuri E.B.
    Imagine Internet)

    Poarta 13 - ''Gândul se opreşte la marginea universului''

 ''Rupt din tainiţele minţii,
   De neînţelesul freamăt
   Al întrebărilor nerostite,
   Înţelegând că este
   Fără a-şi şti menirea,
   Un gând îşi plimbă zborul
   Încercând să treacă
   Dincolo de bariere.
   Zburând cu patima luminii
   Dar mult prea-ncet pentru dorinţă,
   Îşi caută în univers menirea
   Şi liniştea în care
   Răspunsul naşte întrebare.
   Un gând străbate universul,
   Lăsând în urma lui realul, 
   Un gând fugit
   Din tainele minţii,
   Transformă realul în vise,
   Căutând împlinire,
   Dincolo de bariera timpului.
   Fugit din lumea   
   Ce nu-şi găseşte adevărul,
   Un gând, lipsit de soartă,
   Oprit la marginile universului,
   Îşi caută răspunsuri.''

 (''GÂND HOINAR''
    Versuri E.B.
    Imagine Tablou semnat CORINA CHIRILĂ)

   Poarta 14 - ''Iubirea este dorinţa minţii şi creaţia sufletului''

 ''Copil fiind,
   Cu pâinea împlinirii`n mână ,
   Am trecut ,
   Prin porțile vieții
   Cu nuferi de aur.
   Tânăr fiind,
   Iubeam 
   Fără să știu ce e iubirea.
   Iubeam 
   Dorința de`a iubi.
   Iubeam 
   Beția visurilor mele,
   Tânăr fiind.
   Bătrân fiind,
   Cu pâinea deznădejdii`n mână,
   M-am oprit
   La porțile morții,
   Cu monștrii de piatră.
   Bătrân fiind,
   Iubeam 
   Ştiind ce e iubirea.
   Iubeam 
   Dorința de`a trăi.
   Iubeam
   Beția vieții,
   Bătrân fiind. 

   

 (''PORŢILE VIEŢII''
    Versuri E.B.
    Imagine Tablou ''ZORI DE IUBIRE''-artist plastic UMBERTO ALEXANDRU BELCIN)

   Poarta 15 - ''Dăruieşte, nimic nu se poqte păstrq pentru sine''

Îmi este dor
De adevărul primului cuvânt,
De liniștea ce nu trezește teamă.
Îmi este dor
De pașii ce-au învățat să meargă,
Târându-se, pentru-a putea să urce,
De soarele ce este doar o stea,
De luna ce-i crăiasa nopții.
Un dor nebun
Îmi umple iar ființa,
Aș vrea să fiu din nou copil,
Să dăruiesc cu zâmbete
Pe cei din jur,
Să-mpart iubire, căci nu știu ce e ura.
Îmi este dor
De zorii ce se-nalță peste noapte,
De clipele câd sunt doar eu,
Cu mine și destinul meu,
Când mă miram de gândul meu rebel,
Pierdut prin zări, prin lumi ce nu există.
Îmi este dor
De lumina ce-mi sclipea-n priviri,
În ochii ce nu știau să mintă,
În chipul senin, ce nu își știe vina.
Îmi este atât de dor
De tot ce-am risipit în lume,
De cel ce încă n-a ajuns la mine.
Îmi este dor
Să mă întorc, acum sau poate cândva,
Chiar dacă voi fi, un evadat din destin. 

 (''ÎMI ESTE DOR''

    Versuri E.B.
    Imagine Internet Tablou ''DĂRUIND''-artist A.BRĂNIŞTEANU)

jurnalul (178)

Astăzi ... vineri, 16 decembrie, ora 19.49

Zi după zi ... ne-am obişnuit (că nu avem încotro...) cu frigul - avem destul noptea, dmineaţa şi seara... pe la prânz ne iartă puţin gerul pentru că ne ajută soarele delicat şi care îşi mai aduce aminte de noi... 

Bine ... că am fost strângătoare toată vara şi avem iarbă uscată pentru căţei...noi i-am aduce şi pe ei în casă dar atunci cine mai este pe la noi în rol de bodyguard ?! Leu şi-a ales locul unde a vrut el - nu unde îi pregătisem eu culcuşul... este aproape îngropat în toate cele ce le are îngrămădite la el în culcuş: iarbă şi hăinuţe... Puiu are şi el o zonă aprovizionată... în fiecare zi merg de două ori (pe la ora 11 şi pe la ora 16) pe la fiecare, le controlez starea culcuşului, le umblu pe acolo şi mai le aşez alte ierburi dacă este necesar... Puiu are obiceiul de a arunca ierburile pe care le consideră că sunt în plus... sau hăinuţele aduse de mine... câteodată le scutură sau le bate, cu mult drag... azi îi aranjam lui Puiu pătuţul (îi afânam iarba...) bucurându-mă că Puiu nu era acolo (altfel nu mă lasă să îi umblu pe la el...) şi brusc, descopăr stupefiată, capul lui Puiu printre picioarele mele urmărind cu vigilenţă ce fac eu acolo la el... şi toată activitatea mea a îngheţat ! la Puiu nu merge cu vizitele pe la el acasă... spre deosebire de Leu care îmi linge mâinile după ce termin activitatea pe la el, mulţumit că i-am mai adăugat un strat în care o să-i fie şi mai bine !!!   

Învăţ ... zilnic să mă bucur de momentele pe care le am ca odihnă între orele 13 şi 16... 
Recunosc ... că uneori exagerez cu grija mea ca de ''cloşcă' pentru cei apropiaţi mie... 
Ieri în bucătărie ... a fost aglomeraţie: ticu s-a aşezat în fotoliu (ca să moţăie între noi), eu mi-am dat ''doctoratul'' în a pregăti foietajul umplut cu dulceaţă de gutuie, iar mami nu mai avea răbdare în aşteptarea momentului când va finaliza, la aragaz, foietajele (cuptorul electric s-a defectat)... 
Sunt ... în multele haine pe care le port toată ziua, plus baticuţul verde, la frunte...

Mă bucur ... că am reuşit ca să mai răsfoiesc câte o carte... am înaintat şi la lectura pe calculator a cărţii ''Regina roşie'', cadoul primit - îmi place mult şi îi zic dinnou ''săru'mâna'' celei care mi-a trimis-o  !!!  

Aştept ... ziua de mâine - voi vorbi cu surioara mea, mai binezis cu toţi vom vorbi !
Activităţile curente ... au fost din domeniul cumpărăturilor în comună (pâinea, etc), plus activităţile din gospodărie, cele zilnice... acum câteva minute am fost în plimbarea de seară, am terminat focul şi am fost să închid coşul sobei... am dat tot de gerrrrrrrrrrrrrrrrrrr....
Am aşteptat ... şi aştept încă, cu drag şi multă emoţie, dimineaţa când mă voi trezi în mirosul specific de Crăciun: sarmalele ce fierb pe foc, carnea ce se prăjeşte... cozonacul (pe care îl vom cumpăra - cuptorul electric este defect) sper să ne ajungă - nouă ne place multtttttttttt... 

În casă ... este cald pentru că am alimentat, din plin, cu lemne soba !

Bodyguarzii ... sunt în culcuşurile lor, imediat ce au primit mâncarea de seară...

Aici : am ales:

ciudăţeniile calendarelor...

... acum câteva zile am decis să iau o altă carte din bibliotecă şi, trecând prin hol am luat la întâmplare, de pe unul din rafturile bibliotecii, o carte ce s-a dovedit a fi rămas necitită de mine: - ''Lumea românească la 1900'' scrisă de Ion Bulei (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/ion-bulei-adevarata-cultura-este-aceea%20-a )...
... începutul cărţii a fost interesant pentru că scria despre ceva ce îmi rămăsese şi mie mai puţin cunoscut: localizarea în timp a unui eveniment...
          ''1 ianuarie 1900; adică 7408 ani de la crearea lumii, după stilul iulian, 2635 de la fondarea Romei, 1794 de la venirea romanilor în Dacia, 396 de la moartea lui Ştefan cel Mare, 300 de la unirea românilor sub Mihai Viteazul, 456 de la tipărirea primei cărţi în limba română, 201 de la trecerea Transilvaniei sub Casa de Habsburg, 125 de la răpirea Bucovinei, ş.a. Toate calendarele care apăreau în acea vreme în spaţiul românesc aveau în faţă această cronologie, încă mult îmbogăţită.'' 
                        (Ion Bulei, Lumea românească la 1900)   
... mai era scris:
          ''Nu-i mai puţin adevărat că totul era relativ. Dacă se observa calendarul izraelit, era în anul 5660 şi noul an, 5661, nu începea decât la 24 septembrie 1793, ne găseam în 108 şi nu urma să se celebreze anul 109 decât la 23 septembrie. După calendarul musulman, la 16 august abia urma să înceapă ... anul 1388. După cel chinez eram în anul 4598. Şi pitorescul unor astfel de decalaje poate continua.''
                       (Ion Bulei, Lumea românească la 1900)   
... am trecut ca să caut câte ceva pe internet... să caut câteva site-uri care să mă descurce în această mare ''încâlceală'' de date..
           https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_iulian
           https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_gregorian
... ştiam câte ceva despre calendarele atât de multe din istoria lumii... totul destul de complicat încât poţi ''s-o iei razna'' încercând să te descurci în acea încâlceală a transformărilor...
... referitor la o exprimare ciudată mai de demult:''leatul 6867 (1359)'' sau ''anul 6867 de la facerea lumii''... de pe internet am aflat că era în stil bizantin... am găsit şi modul de calcul: anul nostru de acum, 2016 ar fi anul 7524 de la facerea lumii (la anul 5508 - anul naşterii Domnului Iisus - se adaugă 2016)... interesant, nu?
... am găsit şi un site de conversie a datelor din calendarul gregorian în calendarul iulian:                              http://aa.usno.navy.mil/data/docs/JulianDate.php...
... tot în carte (''Lumea românească la 1900''), se scrie despre situaţia existentă prin ţară la 1900, cu ''stilul vechi'' şi ''stilul nou'' - https://ro.wikipedia.org/wiki/Stil_vechi -:  
          ''Dar să ne întoarcem acasă. În Vechiul Regat era încă în vigoare calendarul iulian, calendarul lunar-solar roman, reformat de Iulius Cezar în 45 î.e.n., şi adoptat de creştini în 532, când anul 1 î.e.n. a devenit anul 1 e.n...
            Şi pentru înţelegerea între cele 2 calendare se adăuga de obicei la data din vechiul stil şi aceea din cel nou....
           Unificarea calendarelor apărea ca o condiţie de progres. Comerţul şi industria sufereau pentru că datele de încasări şi plăţi difereau în relaţiile interneşi externe. În loc de două scadenţe normale pe lună, la 1 şi 15, cum se obişnuia în aproape toate ţările, la noi comercianţii şi industriaşii, în schimburile cu străinătatea, erau siliţi la patru scadenţe pe lună, două după vechiul stil, alte două după cel nou. Statisticile erau greu utilizabile, comparativ cu cele străine, fiind stabilite după alt calendar. De fapt, unele ministere au fost silite să facă statistici după noul stil. În altele se foloseau şi de un fel şi de celălalt, sursă de greşeli şi confuzii...
           Pentru a se înlătura neajunsurile o parte din instituţiile ţării - creditele, poşta, telegraful, drumurile de fier ş.a. - introduseseră deja calendarul gregorian...'' 
                       (Ion Bulei, Lumea românească la 1900)   
... deci cred că era o situaţie ciudată prin acele vremuri, pe la 1900:
           ''Aşa că în momentul în care la <Maxim>, la Paris, toată lumea se îmbrăţişa, femeile strigau strident ca acele squaws de siucşi la modă la Paris, prin cărţile lui Fenimore Cooper, ciocnind pahare de şampanie, în urări de <La mulţi ani>, la Bucureşti lumea dormea liniştită. Era abia noaptea de 19 spre 20 decembrie. Anul nou va veni peste 12 zile. Va veni vestit de dangătul clopotului mare de la Mitropolie şi de 21 de salve de tun. Şi însoţit de obişnuita veselie''.
                       (Ion Bulei, Lumea românească la 1900)      
... oare când s-a adoptat oficial calendarul gregorian la noi, în România ? 
... am căutat pe internet şi am găsit răspunsul: abia în aprilie 1919:     
          http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Adoptarea_calendarului_gregorian!    
... şi aşa am realizat o mică incursiune prin istorie...

spectacolul iernii...

... ieri am avut, în oraş, o zi foarte grea sau, mai bine zis, o după-amiază greu de dus la capăt cu bine... dar am reuşit cu ajutorul Bunului Dumnezeu !
... ca o continuare, azi dimineaţă am plecat de-acasă că să rezolv ultimele două urgenţe ale familiei şi pe drum, prin comună, deşi aveam picioarele cam obosite (mai bine zis tălpile sufereau - bocancii de zăpadă sunt mai grei decât papuceii de casă... -), spectacolul zăpezii de peste tot m-a făcut să uit de mica suferinţă şi am fotografiat - aşa cum pot cu micul meu telefon... 
... şi iată:

... şi aşa, din fotografie în fotografie, am ajuns dinnou acasă, obosită dar cu ''tolba'' plină de fotografii şi puţin nemulţumită că nu am reuşit să imortalizez cât mai multe din frumuseţea spaţiului prin care m-am deplasat...
... acum este deja întuneric... 
... va fi Lună Plină în această noapte !
... şi sigur tare gerrrrrr...