jurnalul (37)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă 15 martie, ora 21.03
Afară ... am avut marea bucurie de a ne bucura de SOARE ! şi toată natura s-a bucurat împreună cu noi! au apărut mii de plante mici - e drept că mai mult buruieni -, floricele mici, mici de tot, albastre... pomii mai au de aşteptat, ei fiind mai mari şi mai serioşi, nu se grăbesc...grăbite sunt lalelele: au început să crească lujere înalte... mîine-poimâine mă voi trezi cu ele înflorite, mai ştii !? 

Mă gândesc ...  că până mai ieri ''plângeam'' după o vreme frumoasă (saturaţi de vremea rece şi ploioasă) şi acum, când soarele este generos ... parcă e prea multă ''baie de primăvară'': ne facem de lucru toată ziua prin grădină şi seara suntem ''late'' de oboseală  - acum, de exemplu mă străduiesc din plin ca să pot sta pe scăunel şi să scriu ... simt cum moş Ene vrea neapărat să îmi închidă pleoapele ...       

Am început să învăţ ...  luând treptat multe lecţii - când şi cum să sap cu cazmaua, cum să curăţ via (luni voi învăţa, de la ticuţu, cum se taie via) ... sunt atât de multe de ştiut - film serial (nu ştiu câte episoade !)...  

Sunt recunoscătoare ... Soarelui că şi-a adus aminte şi de noi !    

In bucătărie ... se aude lemnul cum trosneşte în sobă - seara şi dimineaţa este friggg ...
Sunt îmbrăcată ...  în mod curios tot în haine groase - deşi azi am lucrat în grădină în tricou cu mânecuţă scurtă, ce mai - o adevărată plăcere să nu mai am haine multe pe mine !     

As vrea să citesc ... dar acum am alt motiv: e PRIMĂVARĂ ... cum să mai am răbdare să stau cu o carte în mână (chiar dacă le iubesc enorm de mult!) când în grădină se joacă Leu şi Puiu, sunt gâze, plantele încep sa apară din ce în ce mai multe ... 
Aştept ... desfăşurarea firească a fiecărei zile...

Am meşterit ... e drept - destule semne de carte ...dar nu m-am gândit: cine mai cumpără cărţi ca să aibă nevoie de un semn frumos de carte !? (am testat terenul şi am auzit răspunsuri de acest gen...) triste timpuri ! am dat un singur semn de carte: cadou !!!
Ascult ... la tv: ticuţu iar are meci de fotbal ... şi cât de mult îi place când vede ''goooool'' !

In casă ...  e plăcut şi tare m-aş aşeza, măcar o clipă, în fotoliu - dar dacă adorm imediat şi nu îmi termin jurnalul !? 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... cazmaua - e început de primăvară, nu? ea este preferata acestor zile ... e drept că a avut ceva concurenţă de la toporul cel mijlociu (am mai spart buturugi din pământ) dar până la urmă au şi colaborat ... am săpat şi alaltăieri şi mami a trecut să deseneze şi să realizeze brazdele, apoi a pus arpagicul (usturoiul şi ceapa) ... dar azi am avut mult-mult de săpat - ca să fie frumoasă zona (când te uiţi dinafara grădinii, din drumul secundar), o suprafaţă de vreo 7x3 metri pătraţi ... şi pământul este încă umed ... se încărca cazmaua de pământ lipicios şi trebuia să o curăţ des ... şi era greu pământul ... săpam şi mă gândeam la renumita propoziţie:''noi vrem pământ''... oare şi aşa umed!? am uitat să scriu - am avut şi supervizare - ticuţu mi-a făcut plăcerea şi a venit să îmi admire munca ... şi s-a odihnit puţin pe băncuţa din grădină, de sub cais ... e drept că mai mult i-a admirat munca mămicuţei - ea a avut azi sectorul usturoi şi ceapă ... recunosc, este avansată în acest sector, jos pălăria (că veni vorba - am avut pe cap o pălăriuţă mică, bleu, cu găurele )!!!   

Sfârșitul săptămânii ... ne găseşte tare obosite (suntem cam lacome la muncă - ''no limit''... ) - mâine cred că o să mă mişc cam greu prima jumătate a zilei (până va porni ''motorul'') ...

Aici vă prezint ... două fotografii - ca să vă faceţi o imagine despre semnele mele de carte (am acum 12 bucăţi în total, cu variate culori ) - pe care am reuşit să le realizez în oraş, la un fotograf - eu neavând dotarea necesară...: 

despre ABU TV Festival...

... cu extrem de mare întârziere, acum câteva zile am descoperit existenţa unui mare festival pop-music în Asia: the ABU TV Festival..
... primul festival, vizionat de mine, a fost cel din 2012:

... apoi cel din 2013:

exemplul păsării Phoenix ...

...minunate versuri într-o nouă postare a doamnei Laura Schussmann:
  ''Acum ştiu de ce iubesc zborul şi infinitul lui
   Acum ştiu de ce mă ridic întotdeauna şi mereu
   Din propria cenuţă când nu mai există mai departe
   Şi nu mai există zbor, şi vis , şi putere
   şi când nu mai există speranţă...

   Mă trag dintr-o pasăre Phoenix am aflat
   Aşa spune mitologia şi aşa mă simt de câand sunt
   De câte ori am crezut că este sfârşitul
   A fost mereu, de fapt, un nou început...

   Şi mi-am scuturat aripile de cenuşă în care mocnit am ars
   Şi mi-am îndreptat privirea sper cer şi soare şi spre iubire
   Şi mi-am luat speranţa în suflet în gand şi în vise
   Şi am pornit hotărâtă să mă regăsesc acolo unde m-am pierdut
   Şi m-am întors înapoi în propria natură şi propia frumuseţe...
   Acolo unde mă simt liberă şi fericită şi împlinită
   Eu pasăre de iubire cu aripi şi cu suflet de foc...

   Acum ştiu de ce iubesc libertatea cu tot ce sunt eu ...
   şi ador să lupt pentru ea la nesfârşit şi în ea cred..
   Pentru că în lumea mea de pasăre Phoenix
   Zborul sufletelor păsări trebuie să fie numai liber
   Neîngrădite trebuie să fie dorinţele şi visele
   Şi am putere să înţeleg de ce sfârşiturile pot fi
   Aşa cum libertatea o cere, doar noi începuturi...

   Nimeni nu are dreptul să ne îngrădească
   Speranţa de a fi, de a gândi şi de a iubi
   Nimeni nu este stăpân peste ceea ce suntem
   Proprii stăpâni ai propriei vieţi suntem doar noi ...
   Fiţi păsări Phoenix alături de mine, oameni frumoşi
   Şi lăsaţi-vă liberi zborului, cugete îngenunchiate
   Dacă ne pierdem speranţa de zbor spre libertate
   Ce mai rămâne din noi şi sufletele noastre ?

   Nu vă lăsaţi să fiţi doar aşa o cenuşă arsă fără rost
   Şi împrăştiată cu haos, cu necredinţă, şi amărăciune
   În cele patru zări de ale suferinţei şi neputinţei furtuni.
   Renaşteţi, că încă mai avem atât de mult zbor de zburat..
   Mai avem atât de multe vise de visat şi de îndeplinit
   Mai avem atât de multă viaţă de dăruit şi de trăit
   Şi tot atât de multă iubire în noi de iubit şi simţit .

   Să fim astre libere ale Universului ne este dat
   Nu vă lăsaţi îngrădiţi de frica de a trăi şi a gândi...
   Vă spune pasărea Phoenix ce mă simt şi mă doresc
   Care îşi scutură aripile şi sufletul de propria cenuşă
   Lasă suferinţa, dor şi zbucium în urma ei încă odată
   Cu lacrimi în ochii de rubin ai sperantei strălucind
   Îşi întinde aripile spre ceea ce ştie ea mai bine
   Şi o duce sufletul, spiritul, speranţa şi dorul...
   Şi zbor atât de lin şi încrezătoare spre libertate
   Şi până la ultimul zbor îmi voi zbura... ZBORUL...''
      (Laura Schussmann, '''SUNT O PASĂRE PHOENIX...'')

locul dintre prieteni...

... cuvinte atât de adevărate şi frumos înlănţuite într-o minunată postare a doamnei Mihaela Brumar (în Art of Spirit ):
   ''Inspirat de zâmbetul culorilor aflate în
     înverşunat dialog cu umbrele, îmi iau
     rezervele de energie şi încerc să îmi readuc
     universul aproape.

     Tabloul, o ilustrată pagină de viaţă, îşi
     mângâie zâmbetele şi rănile deopotrivă,
     nerenunţând la ideea de a-şi alege un lider de
     culoare .
     Deşi şovăitoare, frumoasele impresii stârnite
     de amurg, încarcă sufletul cu bucurii şi
     acorduri din serenada nopţii.
     Trebuie să ne grăbim puţin să nu ne
     pierdem locul dintre prieteni. Noaptea dilată
     spaţiile până la întuneric iar amintirile ne pot
     încurca zorii.
     Îmi potrivesc paşii pe ritm de serenadă
     încercând să nu ies din tablou, din lumea căreia
     îi aparţin.
     Câteva raze rebele de lună, aduc un suav
     deznodământ frământărilor din curtea imaginaţiei.
     „Suntem fraţi” strig către o furtună de
     gânduri ce vor să se războiască cu restul lumii.
     Lumina, mama tuturor culorilor, are un
     sentiment de revoltă împotriva celor ce îi fură
     strălucirea şi se ascund în spatele ochelarilor
     de soare. Dar asta este o altă poveste .
         (Text Energie Benefică)

         (Imagine Tablou " Serenada Lunii " - artist plastic Umberto Alexandru Belcin)

o zi tristă ...

... fiind o zi de reamintirea a unui eveniment atât de trist din viaţa ''ţării soarelui răsare'' (martie 2011...), îmi ''încarc'' bateriile sufletului cu minunata muzică tratidiţională:

     

în lumea ... copilăriei ...

... după o zi atât de aiuritoare, mă simt atrasă de minunatul spectacol al mişcărilor pline de magie ale ... mâinilor: