jurnal (3)...

Pentru astăzi (data/ora)... 30.06.2013, ora 10.00

Afară... după răcoarea dimineţii se anunţă o zi frumoasă!...

Mă gândesc … că azi este sărbătoare, sunt sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel, o zi în care încerc să mă "adun", din mii de gânduri/ căutări ipotetice ... 

Din locurile de unde învăţăm … toata viaţa ... oare chiar am învăţat ce îmi trebuia?! sau am adunat tot felul de informaţii dar am ratat ce era mai important?! la analiza pe care o execut în ultimul timp, caut în "bagajul" meu informaţional şi descopăr cât de multe ştiu - câte ceva din fiecare domeniu: fie de fată, fie de băiat ... 
adică ştiu, că în tradiţia unei fete, să cos, să creez cu mâna mea lucruri minunate, din fragedă copilărie ... acesta este meritul mamei mele care m-a învăţat multe: cum să folosesc acul, andrelele, diferitele aţe/gheme şi culorile frumoase, îmbinate artistic, maşina de cusut (veche a lui ticuţu, de prin tinereţea lui când încerca să devină croitor...) ... am descoperit târziu că mami este născută în ziua "RAFINAMENTULUI" ... dacă nu ar fi fost un copil dat spre înfiere, al nimănui practic, ar fi putut să înveţe carte şi să devină o creatoare... mai ceva ca dna Panait (un exemplu dat de mine pentru a se înţelege ce artă a curs şi mai curge în "sângele" mamei mele...) ... nu s-a lipit prea mult de mine arta culinară... 
dar fiind singure acasă (tati lucra pe şantiere şi venea la 2 săptămâni) am urmărit (şi descopăr acum că s-au lipit şi de mine!!!) de mică cum mami a învăţat să se descurce cu meserii bărbăteşti: să zugrăvească, să repare instalaţia sanitară, să schimbe o liţă la tabloul de curent electric, să bată cuie reparând ceva ce s-a stricat ... 
de la ticuţu, s-a lipit de mine "arta ţinerii socotelilor/ datoriilor", arta de a scrie ordonat şi de a compune ceva aşternând pe hârtie (cu început, cuprins şi încheiere) pentru a fi inteligibil şi a transmite corect mesajul dorit, simţul responsabilităţii (să muncesc pentru a avea ceva) ... 
dar cred că mi-a transmis mult şi din zona visărilor lui, uneori cu ochii deschişi, în timp ce tu vorbeşti cu el despre lucruri foarte importante, ce necesită răspunsuri concrete... 
iar de la mami, am mai moştenit o stare ruptă de timp, simţul atemporal - greu de exprimat în cuvinte - ... la toate acestea, au venit anii de şcoală (8+5+3=16 ani...) în care am adunat şi eu cât am putut multe lucruri utile dar şi multe inutile ...  
trăgând linie, ca o concluzie: la ce mai sunt bună acum ?! teoretic la multe, practic la fel (sunt sănătoasă, mă simt tânără şi capabilă) ... dar unde să găsesc de lucru ?!  

Sunt recunoscătoare ...Bunului Dumnezeu că mi-a dat o mare voinţă - forţa de a realiza multe responsabilizându-mă continuu ... eu sunt născută în ziua "TRANSFORMĂRII"...

Din bucătărie ... ca în toate zilele, gust mâncarea preparată de mami cu multă grijă, cu dorinţa de a respecta cât se poate, ceea ce ştie că place fiecăruia, ţinând seama de a realiza o hrană proaspătă, gătită cât mai aproape de principiile corecte de alimentaţie sănătoasă (fără grăsimi, prăjeluri)...   

Sunt îmbrăcată ... ca în ultimul timp - fiind acasă - în pantaloni scurţi şi o bluză, şosetuţe ( e încă răcoare) ...

Citesc ... pe Internet prezentarea unei cărţi despre care am aflat pe blogul unei prietene, "Arta simplităţii", eu fiind o "devoratoare"de cărţi, din copilărie (dar cu posibilităţi mai reduse de a le cumpăra acum) ... şi descopăr că autoarea trăieşte în Japonia şi atunci ce să mai zic?! vorbeşte despre lumea viselor mele: ordine, călătorii, lucruri frumoase ... o încercare de a explica frumosul vieţii cotidiene simple (ceea ce am înţeles din interviul luat dnei Dominique)... la noi, în România, aş putea să compar, ca un exemplu al vieţii trăite simplu dar frumos: frumuseţea şi simplitatea portului românesc, "popular", cu kitch-ul vestimentar al lumii moderne - ce urâţeşte corpul uman ...

Aştept (sper) ... o zi care să îmi încarce "bateriile" cam descurajate în ultimul timp ...

Ce mai mesteresc eu ... nu cred că este vorba de meşterit - este sărbătoare ... dar ştiu că mă aşteaptă de luni, zugrăvitul casei adică, după cum spune mami, este momentul curăţirii de ceea ce a rămas ca amintire din iarnă - mami, şef de lucrare şi eu, executant docil !

Ascult ... muzica dată de ciripitul vrăbiilor, lătratul unui câine, maşina care trece şi din care se aude glasul ce strigă: "roşiiiii, ia roşiiiiiii ...", gălăgia de la vecinul de lângă noi care s-a găsit de câtva timp să-şi repare casa indiferent de zi - sărbătoare sau nu -, vocea lui ticu care îi tot povesteşte ceva mămicuţei prin grădina mică din faţa casei, analizând starea micuţelor noastre fructe din pomi ...

În casă ... toate sunt calme, în odihnă, candela arde lângă mine amintindu-mi că este sărbătoare ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este leptopul, ce îmi umple momentele de singurătate şi îmi îndeplineşte dorinţa de a mai avea un contact cu lumea depărtată de mine ...

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... aştept un weekend liniştit !!!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:     

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

gânduri privind spre zodiacul japonez...

... am descoperit nu demult că există şi un zodiac japonez ... 
... acum, răsfoind notiţele mele, îmi place ... ce scrie la rubrica cu care mă înrudesc ... perioada căreia îi aparţin, ca dată de naştere ...
... deşi, această grupare implică multă răspundere!!!
... eu sunt Omul-Împărat ... 
... sună aşa de impunător, exact cum, de ce să nu recunosc, îmi place! 
... numai că am încercat, din momentul în care am conştientizat că pot fi Omul-Împărat şi acţionând din umbră, din toate puterile să nu strălucesc ... pentru a nu atrage duşmânii/ invidie ...
... pentru că aşa a devenit treptat, de-a lungul istoriei, societatea ţării noastre ... unii oameni nu înţeleg că fiecare are drumul său, că este fiecare util, că fiecare are alt dar ... că doar prin colaborare, nu prin ură/ invidie, te realizezi personal şi te înalţi sufleteşte ...
... că nu a străluci este important ... ci a avea o mare voinţă pe care să o canalizezi, treptat, în a realiza ceva concret prin munca ta, a ajuta oamenii fără ca aceştia să ştie - de cele mai multe ori ...
... să fii o "rotiţă" importantă în structura societăţii ... 

...puterea gândului ...

  ... Un om este fugărit de un tigru fioros. Tigrul aproape că l-a prins și vrea să-l sfâșie. Omul sare într-o prăpastie. În ultima clipă, el se prinde de o rădăcină, la doi metri sub buza prăpastiei, dar aceasta începe încet să se rupă. Deasupra lui, tigrul cel fioros; sub el, hăul care se căsca și moartea sigură. Lângă el, pe un colțișor de stâncă, o floare. Omul se apleacă spre ea, o miroase și spune: ”Ce frumos miroase!"

                        "Omul cel mai fericit" / "Puterea Lunii"

                     ---- Johanna Paungger - Thomas Poppe ----