sâmbătă, 8 iulie 2017

homogenia...

Randunici 4

         HOMOGENIA 

                                 - de GHEORGHE SĂSĂRMAN


                       
          
        În oraşul acela, alcătuit din cartiere absolut identice, pe străzi identice se înşiruiau case identice, în ale căror încăperi identice se aflau oameni identici. Ceea ce era (şi nu era) ca şi cum oraşul ar fi fost alcătuit dintr-un singur cartier, cu o singură stradă, ocupată de o singură casă, în a cărei singură încăpere s-ar fi aflat un singur om. (Ar trebui chiar să ne întrebăm dacă nu cumva această din urmă imagine reprezintă singura variantă reală posibilă a tipului descris mai sus.)
        Totuşi, oarşul exista, întocmai aşa cum este el definitîn prima fază. Toată dificultatea fusese de a concepe proiectul unei urbe cu cartiere, străzi şi case absolut identice, ca şi de a proiecta o casă cu încăperi perfect asemănătoare. Odată aceste două praguri depăşite, construcţia oraşului s-a realizat cu o extraordinară rapiditate şi precizie, având în vedere faptul că miii de case erau executate după unul şi acelaşi tipar - ceea ce constituie, fără îndoială, idealul de totdeauna al constructorilor. În ultimă instanţă, înălţarea oraşului se rezumă la două operaţii fundamentale: producerea în milioane de exemplarea unicului prefabricat şi montarea caselor pe amplasamentele stabilite prin proiectul de sistematizare - ceea ceconstă în simpla asamblare a câtorva sute de asemenea elemente prefabricate.
        Iniţial, locuitorii Homogeniei, ca mai toţi oamenii, erau departe de a se asemăna în vreun fel între ei. Dar viaţa într-un oraş cu o structură atât de omogenă exercită asupra lor de la bun început, într-un mod cu totul insesizabil, o acţiune ciudată. Mai întâi, după ce se convinseseră că le-ar fi fost imposibil să-şi identifice locuinţele, renunţară la ideea însăşi de a avea un anumit domiciliu şi făcură apel la soluţia cea mai comodă, aceea de a ocupa, de fiecare dată, încăperea liberă cea mai apropiată. De altfel, oamenii nici măcar nu mai percepeau repetata schimbare de reşedinţă deoarece oraşul fiind omogen, spre orice casă s-ar fi îndreptat, aveau de parcurs acelaşi drum. Apoi, pentru că ar fi fost destul de obositor să-şi poarte cu ei garderoba, dintr-un loc într-altul, în peregrinările lor, se generaliză rapid portul unei uniforme extrem de simple şi practice - un fel de pelerină largă, distribuită gratuit, aceeaşi pentru bărbaţi şi pentru femei - care, fiind confecţionată dintr-un material ieftin, era aruncată de îndată ce se murdărea.
        Pasul cel mai greu a fost să se renunţe la tradiţia, adânc înrădăcinată, a familiei. Vreme îndelungată, familiile fură nevoite să umble mereu împreună, pentru că, odată despărţite, ar fi fost imposibil să se regăsească. Pe lângă faptul că era incomod, acest gen de perpetuă migraţie făcea imposibilă desfăşurarea normală a producţiei, a învăţământului, a celorlalte activităţi sociale, organizate pe cu totul alte baze decât grupul familial. Sub presiunea evenimentelor, fu decretată dizolvarea familiei şi obligativitatea fiecărui individ matur de a educa şi hrăni copiii găsiţi în încăperea în care se retrădea pentru odihnă sau întâlniţi pe stradă.
        Urmarea se dovedi dramatică: nu era zi în care să nu fie descoperite câteva zeci de cadavre, ale unor inocenţi, răpuşi de foame. Dar familiile se destrămaseră şi ar fi fost imposibil, acum, să fie reconstituite; evoluţia lucrurilor se precipită, iar singura consecinţă a stingerii tot mai masive din viaţă a pruncilor fu deprinderea dobândită, treptat, de a nu mai face copii. Nu peste mult, procrearea începu să fie socotită o gravă imoralitate, iar aducerea unui urmaş pe lume - pedepsită prin lege.
        Noua viaţă a hemogenienilor declanşă efecte biologice neaşteptate. Diferenţele dintre sexe se şterseră treptat; nu se mai năştea nimeni dar nici nu mai murea nimeni şi, cu timpul, variaţiile de vârstă dispărură şi ele. În cele din urmă, când pieri orice particularitate morfologică individuală, când toţi locuitorii oraşului ajunseră la fel ca statură, înfăţişare şi alcătuire, între ei încetaseră de mult să mai existe deosebiri de gânduri şi, la drept vorbind, gândirea însăşi amuţise. Oamenii identici se mişcau identic - ca nişte mecanisme perfect sincronizate - în încăperile identice ale caselor identice, de pe străzile...                     
                        
                                                    - ''HOMOGENIA'' de GHEORGHE SĂSĂRMAN
Randunici 4




          

            



... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... sper că a fost o lectură plăcută ! 

vineri, 7 iulie 2017

jurnalul (207)



Astăzi ... vineri, 07 iulie, ora 22.20
Ultimele zile ... au fost pline ''ochi'' cu operaţiunea ''zarzăre''... anul acesta, zarzărul (căruia noi îi spunem ''cais''...) a fost plin de flori şi nu ne-am aşteptat ca toate să devină fructe... şi totuşi le-a dus pe toate chiar dacă a venit şi frigul peste el... ce e drept e că fructele au suferit, mai mult de jumătate au avut rodul afectat-uscat, ars... dar noi ne bucurăm că avem totuşi din ce să alegem fiind atât de multe !!! am mâncat multe, ne-am delectat cu compot şi am făcut şi dulceaţă ! dar pentru asta am adunat zi de zi micuţele biluţe galben-roşcat de pe covorul de iarbă din jurul zarzărului... acum câteva zile, s-a pornit vântul înainte de a începe ploaia binefăcătoare, şi eu eram pe sub pom şi brusc,a început bombardamentul cu... biluţele colorate ! adunam biluţele şi ele mă loveau din toate părţile...      
Mă gândesc ...  că Bunul Dumnezeu are grijă de noi şi ne dă zilnic exact ceea ce ne trebuie !
Am învăţat ...  bine lecţia munciii prin grădină... mi-e drag să îngrijesc plantele !  
Sunt recunoscătoare ... că ploaia ne-a ajutat în creşterea plantelor... aproape să nu-mi vină să cred că acele plăntuţe udate zilnic de mine, au crescut în 2-3 nopţi - cu ajutorul ploilor binefăcătoare -  aproape să nu le mai recunosc !  avem şi o roşie ce este din ce în ce mai ROŞIE ! aproape toate roşiile au multe roade... avem şi mulţi ardei al căror rod creşte zi după zi ! 
În bucătărie ... e linişte - tocmai am terminat de curăţat alt lot de zarzăre, le-am pus zahăr şi mâine le vom transforma în dulceaţă ! deja avem un lot de 9 borcane de dulceaţă şi 9 sticluţe cu sirop - lotul de ieri...     
Sunt îmbrăcată ...  în:pantaloni tre-sferturi, maieu...
Am citit ... din multe cărţi dar nu am finalizat vreuna - oboseala mă adoarme repede...
Dacă mă gândesc la ce am meşterit ... pot să spun că am avut ceva pauză la udat - am avut câteva runde de ploaie ! am reuşit să adunăm toată fasolea - înainte de a începe ploaia ! am curăţat-o cu mami, apoi mami s-a ocupat de ea (pus la uscat, bătut tecile, vânturat fasolea...) !  ieri-pe seară şi azi pe seară, am avut grijă să sap ardeii, vinetele - să le fac ''cuiburi'' în care să le stea mai multă apă... şi le-am udat ! m-am ocupat de dulceaţa şi siropul - din primul lot de zarzăre -, le-am pus etichete şi le-am dus în pivniţă - lângă cele de vişine şi căpşuni !   aaaaaa, era să uit: am spălat rufe şi am avut o plimbare cu mami la oraş, la cumpărături...
Ieri ... am gătit varză dulce... pentru mine a fost o experienţă foarte demult neexercitată ! ticuţu m-a susţinut moral şi rezultatul: o varză pregătită bine ce a fost consumată toată ! chiar şi mami a fost mulţumită - eu am gătit-o fără ceapă prăjită - totul fiert şi arome multe ! am avut ceva emoţii - mami găteşte de o viaţă ! 
În casă ... se aude tv-ul lui ticuţu, la mine este un film - pe care nu l-am urmărit fiind ocupată cu ''jurnalul''...
Unul dintre lucrurile mele preferate ... lucrul bine făcut, la momentul potrivit - deoarece am descoperit că este un timp pentru toate !
Mâine ... este sâmbătă - weekend ar spune cei care merg în cursul săptămânii la serviciu ! cred că voi fi tot prin grădini la plante ! mami se va ocupa de dulceaţă !
Aici vă prezint ... fotografii cu Puiu - când era mai mic (2014) şi acum, matur (2017):

marți, 4 iulie 2017

luni, 3 iulie 2017

iulie...

... o minunată poezie de la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
''I nima îmi bate cu putere a miez de vară,
 U mbre de răcoare caut sub frunză verde de nuc, 

 L anul de grâu se coace, amoruri printre petale de maci,
 I ubesc răsăritul și asfințitul pe ale tale valuri, la țărm de mare, 
 E ști luna în care sufletul îmi vibrează simțire pe corzi de iubire
. ''
Fotografia postată de Laura Schussmann.

gânduri confesate...

                      7 dimineţi cu părintele Stăniloae               
                    -  convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu -


           

7 dimineti cu Parintele Staniloae             ...ast' noapte... ceva extraordinar... ei bine, nu ştiu cum să vă spun, ca să înţelegeţi... în vis mi-a apărut îngerul, chiar aşa ! N-o să vă vină să credeţi dar cu adevărat, l-am văzut... aşa... aproape... foarte apropiat. În orice caz a fost spre dimineaţă... ceva nemaipomenit de frumos... şi de bun. Da, de bun, de o imensă bunătate...
................................................................................................................
            În Bizanţ s-a păstrat o unitate care punea accentul pe interioritate, însă popoarele rămâneau distincte. Bizanţul n-a desfiinţat totuşi naţionalităţile deşi a fost un singur imperiu. În Apus s-a mers pe o varietate care a despărţit naţionalităţile. În Răsărit, unitatea a fost atât de mare, încât au putut să rămână într-un imperiu. Şi, după ce Bizanţul a căzut, locul lui a fost luat de Ţările Româneşti. Ele au stăvilit avalanşa turcească. Şi i-au adus pe toţi aici, pe greci, pe bulgari, să-şi dezvolte cultura lor aici, fără ca aceasta să însemne o anulare a popoarelor lor. I-am preţuit şi pe ei, şi ca dovadă, poporul român a luptat în 1877 nu numai să-şi menţină cultura (ca înainte), ci să-i elibereze pe ei. Sigur că a mers puţin după aceasta spre o exacerbare a diversităţii sub influenţa Occidentului. Poate că de aceea s-a accentuat naţionalismul prea mult. Aici, la noi, veneau călugării Vasile de la Poiana Mărului, Paisie Velicicovski, aceştia n-aveau în alte părţi ambianţa pentru practicarea rugăciunii inimii, şi atunci au venit aici. Atâţia călugări ruşi erau în mânăstirile noastre alături de călugări români. Poate că astăzi trebuie să ne unim mai mult. Şi totuşi, spiritul românesc este altfel faţă de spiritul bulgar sau decât cel grecesc. În Apusul creştin s-a mers pe o unitate excesiv impusă prin voinţa Papei de a-i ţine pe toţi sub stăpânirea lui, de a impune tuturor aceeaşi Liturghie, în limba latină. Limbile popoarelor apusene nu şi-au dezvoltat un conţinut emotiv, sentimental, mistic, pentru că n-au avut limba liturgică în viaţa lor.    
...........................................................................................................................................
            ...că Dumnezeu  nu vrea să se anuleze nimic din varietatea creată de El, din istorie sau din geografie, ci vrea să le transfigureze, să le înalţe, să le schimbe la faţă. Aşa după cum Dumnezeu nu vrea să se unifice persoanele într-una, tot aşa nu doreşte o singură naţiune. De aceea vreau să vă citesc cuvintele acestea minunate din Apocalipsa, capitolul 21, versetul 25-26. ''Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo. Iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor şi vor aduce în ea slavă şi cinste neamurilor'', deci şi în viaţa viitoare fiecare neam îşi va aduce cinstea, slava şi frumuseţea lui. Cred că Ortodoxia a promovat frumuseţea neamurilor. Cred că, în special limba română, ca nici o altă limbă, are un conţinut de o mare dulceaţă duhovnicească. Cele slave, nici ele nu au aşa ceva, pentru că limba slavă a rămas o limbă unificatoare pentru toate popoarele slave care trăiau despărţite. Grecii, şi ei, au rămas cu o Liturghie în limba veche, care n-a intrat în limba poporului. La noi s-a petrecut un miracol, ceva unic. Ortodoxia s-a tradus în toate slujbele în limba poporului şia intrat împreună cu spiritualitatea acestor cuvinte şi în viaţa lor de toate zilele... limbajul cotidian... S-a înduhovnicit. I-a dat un conţinut de taină cum n-au limbile altor popoare. Aproape fiecare cuvânt românesc, dacă te uiţi bine la el, constaţi că nu este limitat la un conţinut foarte raţional şi foarte precis, ci are în el şi un conţinut de taină. Latinescul Conventia a devenit cuviinţă, ce extraordinară schimbare ! ... Viciul latinesc - patimă la noi. Câte sensuri are patima, ştiţi... şi dacă ne-am duce mai aproape de popor, spre zicale. Noi nu am ştiut să arătăm această bogăţie şi această mare taină, cum poporul a dus cuvintele din Biserică, de la slujbe, în viaţa lui. Celelalte popoare ortodoxe n-au putut face asta, pentru că slujbele din Biserică nu s-au tradus în limbile lor. Aşa, poate că fiecare popor şi-ar fi dezvoltat o unicitate a lui, şi în acelaşi timp şi un fel de unitate duhovnicească. Eu cred că aşa va fi în viaţa viitoare.... şi cred că neamurile vor fi acolo într-o mare unitate şi cred că va fi şi o mare diversitate. Dar nu una polemică şi de războaie, ci o diversitate de întregire. 
..........................................................................................................................................
            Eu ţin la ţara strămoşească. Ea îmi spune mai mult decât patria. Patria parcă este iarăşi un cuvânt venit de aiurea. Vaterland. Pater. Ţara strămoşească, ţara mea, ţara moastră. Am apucat timpurile când Ardealul nu era unit. Aproape toţi tinerii din sat spuneau că se duc în ţară.
..........................................................................................................................................
            ... învăţătura creştină ortodoxă este creştinismul genuin şi integral este incontestabil dar nu ne facem pe deplin datoria de a o pune în practică. Ar trebui să facem mai mult pentru asta. De la cei mai înalţi până la cei mai simpli. Sigur, sunt şi oameni minunaţi. Ortodoxia, faţă de Catolicism, nu a schimbat nimic din Tradiţie, avem toate virtualităţile creştinismului primar. Nu ne-am făcut vinovaţi de pretenţie de stăpânire, nic de arderi pe rug. În istorie nu ne putem reproşa nimic. În schimb suntem lipsiţi de mai multă energie.
 ..........................................................................................................................................
            Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit dar nu este infinit în sine. Este infinit în legătura cu Dumnezeu. El niciodată nu se poate sătura de Dumnezeu. Dar nu ajunge să fie infinit actualizat. Totdeauna e mai puţin decât Dumnezeu şi niciodată în vecii vecilor nu va ajunge să aibă o infinitate ca a lui Dumnezeu. Aici ar fi rezolvarea chestiunii universului finit sau infinit.
...........................................................................................................................................
            Ce putem să spunem despre iubire ? Este dinamică sau este pasivă ? Nu mai putem folosi categoriile din lumea aceasta. Este iubire, şi prin iubire este bucurie, voinţa de a fi cu celălalt, dorinţa să văd cât mai adânc în taina lui. Este un dinamism dar nu unul  exterior, ci unul spiritual, al Duhului care iubeşte.      
                  (SORIN DUMITRESCU, ''7 DIMINEŢI CU PĂRINTELE STĂNILOAE'')

... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este:''7 DIMINEŢI CU PĂRINTELE STĂNILOAE'', SORIN DUMITRESCU
              https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu


duminică, 2 iulie 2017

ploaia binefăcătoare...

... a venit PLOAIA !!!  o binecuvântare de la Bunul Dumnezeu ! 
... grădinile - cu plante şi pomi - se simt minunat răcorite !
... s-a cam înnegurat puţin de atâţia nori plini de apă:
... mulţumită de aerul minunat pe care îl respirăm acum, repostez o minunată poezie:
           ''Stropi de ploaie
             bat pământul
             asemenea unor mătănii.''
                 (Gavriil Stiharul,''Canon de pocăinţă'')