jurnalul (124)

Astăzi (data/ora)... vineri 20 noiembrie, orele 18.20
O zi ... destul de plăcută !!!  

Mă gândesc ... la cuvintele unui refren ascultat astă-seară (la tv-ul părinţilor): 
            ''că nu ştim ce vremuri vin 
             şi când ne mai întălnim...''      

Am învăţat ...  multe... oare câte persoane au cui să transmită ceea ce au acumulat o viaţă ! 

Recunosc ... că sunt cam bulversată de cursul evenimentelor de pretutindeni !  

În bucătărie ... este linişte - ca niciodată la această oră - am terminat focul şi celelalte activităţi, am mâncat cu toţii, acum toată suflarea casei este la la tv... Leu latră - ştie la ce sau cine ?!  
Sunt îmbrăcată ... jumate-jumate: pantalonii negri, din timpul zilei; maieu; bluza de pijama; şosete; baticuţul verde (ca un ... japonez) ...   

Bodyguarzii ... au avut zile plăcute, cu un soare ce le-a încălzit blăniţa - în caz că vor să facă stocuri pentru perioada friguroasă ...   
De mâine ... om vedea ce vreme va fi - va bate vântul sau va ploua sau va fi tot ca până acum ? 

O săptămână ... în care grădinile au fost afumate de focurile prin care mami a ars frunzele căzute:

 şi eu pot să spun mulţumită: am terminat, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de spart toate buturugile;

lemnele - ca nişte cărţi în bibliotecă - stau aranjate frumos pe rânduri înalte, la Leuţu acasă, adică în atelierul lui ticuţu ...

În grădina ... din faţa casei s-au deschis, majestuoase, crizantemele pe care le iubim - şi mami vrea ca la anul să le înmulţească:
                      

Acum tot ce mi-aş dori ... ar fi filme frumoase ! dacă nu, am pregătită o cărticică pentru lectură !

Sfârșitul săptămânii ... fiind plin de sărbători - vreo 4 zile - va fi pentru mine plin de relaxare - mă odihnesc după efortul depus la lemne !

cântecele copiilor ...

... am terminat activitatea zilei şi serii, ascult ştirile la tv şi încerc să mă binedispun ! cu ce oare aş reuşi ?!
... am găsit !!! o să mă întorc în lumea minunată a copiilor !
... aşa am găsit o melodie care m-a atins sufleteşte:

despre panică ...

... mai demult am scris că tăticul meu, în tinereţe, a locuit la Bucureşti ( http://prietena-japoneza.blogspot.com/2012/04/amintirile-adolescentei-din-bucuresti.html ), între 1941-1942-1943 (perioada celui de-al doilea război mondial) ...
... evenimentele ultimelor zile, panica pe care am văzut-o la Paris astă-seară la tv... a readus, în discuţiile interminabile din casă, amintirile lui tăticu din timpul când Bucureştiul era sub bombardament ...
... şi tăticu şi-a adus aminte că într-o zi, fiind pe stradă, a auzit sirena ce anunţa populaţia de iminenţa unui raid cu bombe ... 
... deci trebuia să se adăpostească rapid !  unde? 
...  a văzut indicatoare ce spuneau că în apropiere era un adăpost ... acolo ar fi trebuit să intre cât mai repede ca să fie protejat de bombele ce urmau să cadă deasupra oraşului ...
... dar ceva l-a reţinut, nu s-a dus acolo, s-a ascuns în curtea unei grădiniţe, sub o bancă de ciment ...
... şi a început bombardamentul !!!
... când s-a terminat raidul avioanelor, a ieşit şi tăticu de sub bancă şi a ieşit în stradă ...
... adăpostul unde ar fi trebuit să intre, mai devreme, nu mai era ... fusese lovit de o bombă !!! dacă tăticuţu ar fi intrat acolo, eu nu aş mai fi povestit nimic acum !!!
... speriat de bombardamentele toot mai dese, fricos, tăticu a hotărât să părăsească, pentru o perioadă, Bucureştiul ...
... la gară, trenurile erau atât de aglomerate !!! ce să facă ? s-a agăţat şi el, şi a călătorit pe scara unui vagon al trenului arhiplin, până a ajuns în Călăraşi şi de aici a luat-o pe jos spre casa părintească ...
... raidurile avioanelor au continuat şi în ruta unora dintre ele, spre Ploieşti, imensele avioane treceau pe deasupra comunei unde stătea familia lui tăticu ...
... şi cum tăticu stătea în curte, cu surorile şi fraţii lui, cum auzea zgomotul foarte puternic al avioanelor, fugea speriat şi se ascundea...
... surorile, ferite de experienţa tristă acumulată de tăticu atât de departe de ele în Bucureşti, nu se ascundeau, erau fără frică, râdeau de el şi nu înţelegeau de ce este atât de fricos !
... dar în el funcţiona ... panica !   
p.s.
... i-am citit lui tăticu aceste rânduri şi la final a avut ochii în lacrimi: of, of ! a retrăit acele momente!

omul potrivit ...

... sunt asaltată de gânduri peste gânduri ...
... atâtea zile încărcate de evenimente care mai de care mai zbuciumate ...
... mă gândesc la multe ...
... oare câte persoane pe lume au o mare sensibilitate sufletească dorind să realizeze lucruri bune pentru el şi cei dragi dar fără a deranja pe altul din alt grup familial, lăsându-i şi acestuia posibilitatea efectivă de a avea şansa de a duce o viaţă normală, cu realizări şi bucurii ...
... adică: ''ce ţie nu-ţi place, nici altuia nu-i face!''
... există atâta loc pentru toţi pe lumea aceasta !
... când asculţi, la tv, apar oameni care spun că sunt pozitivi în gândire, că doresc binele şi altora ! 
... dar practic, descopăr în jurul meu mai mult o lume rapace ... care fără milă ne-ar călca în picioare luând ce este al nostru ... sau care ne stresează fonic din simpla satisfacţie: ''le arăt eu cine sunt, cu mine se pun ei ?!'' 
... ciudat ...
... cât de mult mi-am dorit toată viaţa - şi îmi doresc şi acum - să ne ducem traiul printre oameni potriviţi sufletelor noastre: