sâmbătă, 1 martie 2014
joi, 27 februarie 2014
zbor de albastru ...
... am citit o nouă poezie (scrisă cu atâta dăruire de d-na Laura Schussmann) ce exprimă foarte frumos dragostea pentru puritate - zbor - înălţimile spiritului ...
... cred că aşa a iubit şi Icar zborul ... libertatea de a visa ...
' ZBOR DE ALBASTRU SUNT
ARIPILE ÎMI SUNT CERUL
ŞI ZBOR DE IUBIRE ZBOR
ARIPILE MI LE DESCHID UŞOR
ŞI MĂ ÎNALŢ ACOLO SUS
UNDE ÎMI ESTE DORINŢA
SĂ MĂ ÎNVĂLUI ÎN CERNEALA DE NOR
CU GÂNDUL ŞI CU TOATĂ FIINŢA
ZBOR DE ALB SUNT
ŞI ÎMI ESTE BINE
ÎN ZBOR IUBIRE RESPIR
ŞI ÎN ZBOR EU GÂNDESC
ÎN ZBOR VISE VISEZ
ŞI ÎN ZBOR DIMINEAŢA
LA VIAŢA MĂ TREZESC
ŞI DOAR ÎN ZBOR IUBESC...
ŞI DOAR ÎN ZBOR DORESC..
ZBOR DINSPRE MINE SPRE MINE
ŞI PE DRUM REGĂSESC FRUMUSEŢEA
LIBERTĂŢII ZBORULUI SPRE SINE
ŞI SIMT CĂ DACĂ AŞ RENUNŢA
ZBORUL ÎNAPOI SPRE AL INIMII ASTRU
AŞ ÎNCETA SĂ MAI CRED ÎN ALBUL PUR
AŞ ÎNCETA SĂ MAI VISEZ ATÂT DE ALBASTRU!!!!
(Laura Schussmann, '''ZBOR SUNT...''')
... cred că aşa a iubit şi Icar zborul ... libertatea de a visa ...
' ZBOR DE ALBASTRU SUNT
ARIPILE ÎMI SUNT CERUL
ŞI ZBOR DE IUBIRE ZBOR
ARIPILE MI LE DESCHID UŞOR
ŞI MĂ ÎNALŢ ACOLO SUS
UNDE ÎMI ESTE DORINŢA
SĂ MĂ ÎNVĂLUI ÎN CERNEALA DE NOR
CU GÂNDUL ŞI CU TOATĂ FIINŢA
ZBOR DE ALB SUNT
ŞI ÎMI ESTE BINE
ÎN ZBOR IUBIRE RESPIR
ŞI ÎN ZBOR EU GÂNDESC
ÎN ZBOR VISE VISEZ
ŞI ÎN ZBOR DIMINEAŢA
LA VIAŢA MĂ TREZESC
ŞI DOAR ÎN ZBOR IUBESC...
ŞI DOAR ÎN ZBOR DORESC..
ZBOR DINSPRE MINE SPRE MINE
ŞI PE DRUM REGĂSESC FRUMUSEŢEA
LIBERTĂŢII ZBORULUI SPRE SINE
ŞI SIMT CĂ DACĂ AŞ RENUNŢA
ZBORUL ÎNAPOI SPRE AL INIMII ASTRU
AŞ ÎNCETA SĂ MAI CRED ÎN ALBUL PUR
AŞ ÎNCETA SĂ MAI VISEZ ATÂT DE ALBASTRU!!!!
(Laura Schussmann, '''ZBOR SUNT...''')
surâsul primăverii ...
... razele soarelui, călduţe, mângâie întreaga suflare...pământul umed, încă amorţit după frigul nopţii. păsările (mai mult vrăbii ...) ciripesc gureşe, un cocoş zice: ''cu-cu-ri-gu'', un câine îi răspunde mai de departe: ''ham-ham''.
... în aşteptarea sosirii primăverii depline şi pe la mine... am găsit o poezie - postată de doamna Maria Călinescu, sper o viitoare prietenă din facebook (îmi doresc să am această onoare) -, ale cărei versuri mi-au plăcut!
''Miresme-mbietoare în fir firav de iarbă,
Fumuri nevăzute, se-nalță către soare
Învăluie-n sclipire frumoasa floare dalbă,
Picuri mici de viață răsar iar, pe cărare.
O mică buburuză își plimb-a ei podoabă
Din amorțirea iernii, în care a zăcut,
Încearcă să se-nalţe pe lujer vechi de nalbă,
Dar nu mai are vlagă și-n humă a căzut.
În simfonii tăcute valsează a chemare
Palete de culori brodate-n aripioare,
Sunt fluturii avizi de-a câmpului culoare,
Se-ntrec cu jocul surd al razelor de soare.
În dor de-agoniseală se-ndreaptă către-o floare
Cu aripi transparente, harnice albini,
Zumzăie în cor, solfegii, note de culoare
Cheamă primăvara şi florile-n grădini.
Apar ciorchini de muguri ce par că râd în soare,
Plesnind, ca la un semn, să dea frunzei scăpare,
În voaluri de mătase îmbracă iar, livada,
Ploaia de petale să fie-a lor, parada.
Surâsul dimineții se frânge în lumini,
Ploaia de petale le ninge a candoare,
Dansează zorii zilei în ochi de cer senini
Alină dorul sacru-n zboruri călătoare.
E primăvară iar, mănunchi de începuturi,
Florile-s crescute în suflete frumoase,
Spectacolul naturii rămâne-n zbor de fluturi,
Bucuria-n noi, ea, soarta ne-o mai coase.''
(Maria Călinescu, ''Spectacolul naturii'')
... în aşteptarea sosirii primăverii depline şi pe la mine... am găsit o poezie - postată de doamna Maria Călinescu, sper o viitoare prietenă din facebook (îmi doresc să am această onoare) -, ale cărei versuri mi-au plăcut!
''Miresme-mbietoare în fir firav de iarbă,
Fumuri nevăzute, se-nalță către soare
Învăluie-n sclipire frumoasa floare dalbă,
Picuri mici de viață răsar iar, pe cărare.
O mică buburuză își plimb-a ei podoabă
Din amorțirea iernii, în care a zăcut,
Încearcă să se-nalţe pe lujer vechi de nalbă,
Dar nu mai are vlagă și-n humă a căzut.
În simfonii tăcute valsează a chemare
Palete de culori brodate-n aripioare,
Sunt fluturii avizi de-a câmpului culoare,
Se-ntrec cu jocul surd al razelor de soare.
În dor de-agoniseală se-ndreaptă către-o floare
Cu aripi transparente, harnice albini,
Zumzăie în cor, solfegii, note de culoare
Cheamă primăvara şi florile-n grădini.
Plesnind, ca la un semn, să dea frunzei scăpare,
În voaluri de mătase îmbracă iar, livada,
Ploaia de petale să fie-a lor, parada.
Surâsul dimineții se frânge în lumini,
Ploaia de petale le ninge a candoare,
Dansează zorii zilei în ochi de cer senini
Alină dorul sacru-n zboruri călătoare.
E primăvară iar, mănunchi de începuturi,
Florile-s crescute în suflete frumoase,
Spectacolul naturii rămâne-n zbor de fluturi,
Bucuria-n noi, ea, soarta ne-o mai coase.''
(Maria Călinescu, ''Spectacolul naturii'')
marți, 25 februarie 2014
rătăciţi printre cuvinte ...
... ieri seară am adormit cu dorinţa ca astăzi să caut şi să vizionez un film japonez ...
... azi după amiază, eram cu mami în bucătărie, într-o plăcută pauză ... şi am avut minunata surpriză să vizionăm la tv un minunat film a cărui acţiune s-a desfăşurat în ... Japonia!
... un film fără crime, fără înjurături, fără vulgarităţi ... pot spune: calm, plăcut, firesc ... un film despre prietenie ... un film pentru suflet!
... prezentarea întâmplărilor prin care trece un actor (Bill Murray), aflat pentru puţin timp în Tokyo, necunoscător al limbii, dar care descoperă, la timp, farmecul prieteniei cu ... tinereţea (Scarlett Johansson) !
... povestea este aşa de plăcut prezentată dar sufletul meu a fost mulţumit că a pătruns şi în universul vieţii unui oraş aşa de trepidant cum este Tokyo !!!
... eu vă prezint trailerul filmului ''Lost in Translation'' - sper să vă atragă şi să-l vizionaţi - merită !
... azi după amiază, eram cu mami în bucătărie, într-o plăcută pauză ... şi am avut minunata surpriză să vizionăm la tv un minunat film a cărui acţiune s-a desfăşurat în ... Japonia!
... un film fără crime, fără înjurături, fără vulgarităţi ... pot spune: calm, plăcut, firesc ... un film despre prietenie ... un film pentru suflet!
... prezentarea întâmplărilor prin care trece un actor (Bill Murray), aflat pentru puţin timp în Tokyo, necunoscător al limbii, dar care descoperă, la timp, farmecul prieteniei cu ... tinereţea (Scarlett Johansson) !
... povestea este aşa de plăcut prezentată dar sufletul meu a fost mulţumit că a pătruns şi în universul vieţii unui oraş aşa de trepidant cum este Tokyo !!!
... eu vă prezint trailerul filmului ''Lost in Translation'' - sper să vă atragă şi să-l vizionaţi - merită !
luni, 24 februarie 2014
dragobetele...zburătorul
... se spune că Dragobetele se mai numea şi ...Zburătorul ...
... şi aşa mi-am adus aminte că Ion Heliade-Rădulescu - Wikipedia are o poezie minunată, aşa-i ?
... şi aşa mi-am adus aminte că Ion Heliade-Rădulescu - Wikipedia are o poezie minunată, aşa-i ?
"Vezi,
mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da:
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrimi, şi plâng, măicuţă, plâng.
Ia pune mâna, mamă, pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor.
Şi unul să se roage, că poate mă dezleagă;
Mătuşile cu bobii fac multe şi desfac;
Şi vrăjitorul ăla şi apele încheagă;
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac.
De cum se face ziuă şi scot mânzat-afară
S-o mân pe potecuţă la iarbă colea-n crâng,
Vezi, câtu-i ziuliţa, şi zi acum de vară,
Un dor nespus m-apucă, şi plâng, măicuţă, plâng.
Brânduşa paşte iarbă la umbră lângă mine,
La râuleţ s-adapă, pe maluri pribegind;
Zău, nu ştiu când se duce, că mă trezesc când vine,
Şi simt că mişcă tufa, aud crângul trosnind.
Atunci inima-mi bate şi sar ca din visare,
Şi parc-aştept... pe cine? şi pare c-a sosit.
Acest fel toată viaţa-mi e lungă aşteptare,
Şi nu soseşte nimeni!... Ce chin nesuferit!
În arşiţa căldurii, când vântuleţ adie,
Când plopul a sa frunză o tremură uşor
Şi-n tot crângul o şoaptă s-ardică şi-l învie,
Eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vântu-n zbor;
Şi când îmi mişcă ţopul, cosiţa se ridică,
Mă sperii, dar îmi place prin vine un fior
Îmi fulgeră şi-mi zice: "Deşteaptă-te, Florică,
Sunt eu, vin să te mângâi..." Dar e un vânt uşor!
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor."
Aşa plângea Florica şi, biet, îşi spunea dorul
Pe prispă lângă mă-sa, ş-obida o neca;
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul,
Şi mă-sa sta pe gânduri, şi fata suspina.
Era în murgul serii şi soarele sfinţise;
A puţurilor cumpeni ţipând parcă chemau
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise,
Şi vitele muginde la jgheab întins păşeau.
Dar altele-adăpate trăgeau în bătătură,
În gemete de mumă viţeii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmură;
Zglobii sărind viţeii la uger alergau.
S-astâmpără ast zgomot, ş-a laptelui fântână
Începe să s-audă ca şoaptă în susur,
Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână
Şi prunca viţeluşă tot tremură-mprejur.
Încep a luci stele rând una câte una
Şi focuri în tot satul încep a se vedea;
Târzie astă-seară răsare-acum şi luna,
Şi, cobe, câteodată tot cade câte-o stea.
Dar câmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte
Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit.
Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte,
Şi lătrătorii numai s-aud necontenit.
E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei
Veşmântul său cel negru, de stele semănat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.
Tăcere este totul şi nemişcare plină:
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
" Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?
Ori e--să nu mai fie! vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu,
Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu!
Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu!
Închină-te, surato! Văzutu-l-ai şi tu?
Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, ş-un nas --ca vai de el!
O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
Să fugă fata mare de focul de iubit!
Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!"
(Ion Heliade Rădulescu, ''Zburătorul'')
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da:
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrimi, şi plâng, măicuţă, plâng.
Ia pune mâna, mamă, pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor.
Şi unul să se roage, că poate mă dezleagă;
Mătuşile cu bobii fac multe şi desfac;
Şi vrăjitorul ăla şi apele încheagă;
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac.
De cum se face ziuă şi scot mânzat-afară
S-o mân pe potecuţă la iarbă colea-n crâng,
Vezi, câtu-i ziuliţa, şi zi acum de vară,
Un dor nespus m-apucă, şi plâng, măicuţă, plâng.
Brânduşa paşte iarbă la umbră lângă mine,
La râuleţ s-adapă, pe maluri pribegind;
Zău, nu ştiu când se duce, că mă trezesc când vine,
Şi simt că mişcă tufa, aud crângul trosnind.
Atunci inima-mi bate şi sar ca din visare,
Şi parc-aştept... pe cine? şi pare c-a sosit.
Acest fel toată viaţa-mi e lungă aşteptare,
Şi nu soseşte nimeni!... Ce chin nesuferit!
În arşiţa căldurii, când vântuleţ adie,
Când plopul a sa frunză o tremură uşor
Şi-n tot crângul o şoaptă s-ardică şi-l învie,
Eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vântu-n zbor;
Şi când îmi mişcă ţopul, cosiţa se ridică,
Mă sperii, dar îmi place prin vine un fior
Îmi fulgeră şi-mi zice: "Deşteaptă-te, Florică,
Sunt eu, vin să te mângâi..." Dar e un vânt uşor!
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor."
Aşa plângea Florica şi, biet, îşi spunea dorul
Pe prispă lângă mă-sa, ş-obida o neca;
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul,
Şi mă-sa sta pe gânduri, şi fata suspina.
Era în murgul serii şi soarele sfinţise;
A puţurilor cumpeni ţipând parcă chemau
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise,
Şi vitele muginde la jgheab întins păşeau.
Dar altele-adăpate trăgeau în bătătură,
În gemete de mumă viţeii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmură;
Zglobii sărind viţeii la uger alergau.
S-astâmpără ast zgomot, ş-a laptelui fântână
Începe să s-audă ca şoaptă în susur,
Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână
Şi prunca viţeluşă tot tremură-mprejur.
Încep a luci stele rând una câte una
Şi focuri în tot satul încep a se vedea;
Târzie astă-seară răsare-acum şi luna,
Şi, cobe, câteodată tot cade câte-o stea.
Dar câmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte
Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit.
Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte,
Şi lătrătorii numai s-aud necontenit.
E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei
Veşmântul său cel negru, de stele semănat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.
Tăcere este totul şi nemişcare plină:
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
" Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?
Ori e--să nu mai fie! vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu,
Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu!
Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu!
Închină-te, surato! Văzutu-l-ai şi tu?
Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, ş-un nas --ca vai de el!
O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
Să fugă fata mare de focul de iubit!
Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!"
(Ion Heliade Rădulescu, ''Zburătorul'')
duminică, 23 februarie 2014
cauza ce va renaşte ...
... rămân constant atrasă de scrierile postate de doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit ):
''Un suspin, doar un suspin, este diferenţa între iubire şi amintiri .
Fericirea este alt tip de diferenţă, mai amplă, delicată, o emanaţie de gheaţă fierbinte, scrisă cu lacrimi pe un cer senin cu ceaţă .
Fericirea este alt tip de diferenţă, mai amplă, delicată, o emanaţie de gheaţă fierbinte, scrisă cu lacrimi pe un cer senin cu ceaţă .
Oftatul, zbor de aripă rănită, curge ca o descătuşare undeva între durere şi uitare, fiind o amintire vie dar uitată .
Universul imediat, adică revelaţia străzii, priveşte cu ochii calmi, şirurile lungi de suflete în uniformă, deschizînd larg porţile pentru inimi .
Fruntea încreţită a vremii, mângâiată de fantezia norilor, stabileşte vămile timpului, ştergând orizonturile .
Gândurile, bărci plutind în furtună, nu au destinaţie, ignorându-şi rostul .
Epuizat de aşteptare, blestemul se aşteaptă rostit, frica de adevăr şi dreptate l-a crescut puternic dar strâmb, temut şi nedorit .
Epuizat de aşteptare, blestemul se aşteaptă rostit, frica de adevăr şi dreptate l-a crescut puternic dar strâmb, temut şi nedorit .
Sunt multe ce pot fi povestite, fiecare filă a vieţii poate fi o poveste, o lumină în care ochii şi sufletul ne dor pentru cauza pierdută azi ca să poată renaşte mîine.
(Text Energie Benefica)
(Imagine Tablou " Venetie " - artist plastic Radu Ionescu)
apa ...
... mă atrage clipocitul apei ... iubesc apa ... poate fiind născută într-o zodei de apă ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)