jurnalul (173)

Astăzi ... vineri, 11 noiembrie, de fapt deja sâmbătă 12 noiembrie, ora 00.57

Am avut ... două zile grele, care mai de care mai încărcate de activităţi şi de răspundere...
Nu prea mai gândesc ... prea bine la ora aceasta... sau mai bine zis cred că este bună o pauză şi în gândire - ca să se odihnească şi zona aceasta destul de agitată în ultima perioadă !!!   

Ar trebui să învăţăm ... mult de la cei ce reuşesc să realizeze ceva deosebit în viaţa lor chiar dacă ceva fizic îi împiedică...
Recunosc ... că nu prea ştiam foarte multe despre domnul Stephen Hawking, fantastica minte sclipitoare, până la vizionarea filmului:

În bucătărie ... este linişte la ora aceasta: la tv-ul meu a fost un film cu Denzel Washington, cu fizicul lui superb în uniforma de marină a SUA - https://en.wikipedia.org/wiki/Denzel_Washington

Sunt ... îmbrăcată în pijamale...

Nu am citit ... vreo carte nici în săptămâna aceasta... 

Aştept ... ca să mă odihnesc mâine - să reîncarc ''bateriile'' !
Doar activităţi ... legate de casă şi cumpărături am avut în această săptămână, incluzând şi focul în sobă...

Aş vrea ... să văd mai multe filme cu adevărat interesante - ca subiect sau ca realizare ! 

În casă ... e plăcut - afară este tare frig, este un vânt receeeee...    

Astă seară ... când am revenit acasă, cu mami, bodyguarzii (aflaţi în importanta misiune de a avea grijă de ticuţu şi de gospodărie) ne-au întâmpinat la poartă şi ne-au certat, mai ales Leuţu - le era tare foame şi noi întârziasem, oare am uitat de ei ? bineînţeles că le pregătisem deja câte o surpriză, dinainte de a intra pe poartă pentru că îmi imaginasem cum va decurge reântâlnirea noastră... la final, au fost mulţumiţi !!!

Recunosc ... că azi am fost cu mami (în cadrul vizitei prin oraş) la o cofetărie unde ne-am delectat cu câte o savarină (şi la pachet, i-am adus şi lui ticuţu) !

Aici : am câteva fotografii cu ciupercuţele (tare mititele) ce au apărut prin grădina mare, ici-colo, după atâta umezeală:

cine sunt eu ?

... cu multă uimire şi bucurie am descoperit un blog ce m-a încântat: http://mihai-sma-art.blogspot.com !!!
... tot citind articole, am descoperit şi o poezie (care parcă vorbeşte şi despre mine !):

                                                ''Cine sunt eu ? Nici eu nu mai ştiu

Doar un călător prin viaţă, un aventurier zbanghiu

Merg pe un drum pustiu, fără nicio destinaţie

Şi merg încet, pe jos

Aici nu e nici un autobuz, nici o staţie

Mi s-a spus că acolo undeva e un tren doar pentru mine

Şi că dacă mă urc în el o sa mă ducă undeva unde totul e bine

Dar nu mi-a spus nimeni când şi la ce oră trebuie să fiu

Sau ce se intamplă dacă ajung în gară prea târziu

Nici nu ştiu unde e gara, poate am trecut pe lânga ea

Poate merg în direcţia greşită, nu o văd pe harta mea

Merg de mult timp iar drumul a fost greu

Acum e linişte în jur dar e furtună în sufletul meu

Câte lucruri am lăsat în urmă, câte lucruri am pierdut

Tot atâtea părţi din mine nu mai sunt - au dispărut!

"Un om plin de viaţă" ar spune unii, dar şi viaţa m-a lăsat

Cred că s-a supărat, şi-a luat bagajele şi a plecat

Şi am ajuns aşa cum sunt acum - un ciudat - şi ştiu

Că dacă mă mişc puţin poţi să juri că sunt viu !

"Un optimist" care nu mai vede nici paharul

Pe jumătate plin sau gol ?

Eu cred că au închis barul !

Un om care cică "se pricepe la cuvinte" dar nu le mai spune

Le ţine în mintea lui şi totuşi aşteaptă rezultate bune

"Creativ" pe naiba, nu mai ştie ce să facă

Câte nu ar fi făcut "dacă" şi iar "dacă"

Şi lasă oamenii să creadă ce vor despre el

Şi-a creat un zid în jurul lui - nu trece nimeni de el

Are multe calităţi dar şi un mare defect

Încearcă să mulţumească pe toată lumea - să fie perfect

Adevărul e că şi-ar dori să fie iar cel dinainte

Să nu îi mai zboare atâtea gânduri prin minte

I-ar trebui doar o scânteie care să îi repună sângele în mişcare

Nu e în stare să găsească o gară; poate el găsi o scânteie, oare?

Realitatea este că drumul a rămas neschimbat

Este la fel de greu de străbătut ca atunci când am plecat

Poate că gara şi trenul sunt pentru mine o fixaţie

Eu continui să merg pe acelaşi drum pustiu, fără nicio destinaţie...''

                (- 2013 -

               MIHAI

                     ''Cine sunt eu ?'')

e şi mâine o zi !

... poate am ajuns la o minimă maturitate ? poate !
... de multe ori am gândit, la rece, că în toate timpurile când s-a întâmplat câte ceva deosebit, poate oamenii nu au reacţionat corect, că nu au luat atitudine... 
... dar, zi după zi, am descoperit că s-au întâmplat şi se întâmplă atât de multe pe meleagurile noastre şi mai departe, pe plan mondial !!! iar oamenii continuă să reacţioneze ciudat ! chiar eu reacţionez ciudat - fiecare cu interesul său, egoist !
... am fost surprinsă la început de efectul de ''domino'' pe care l-au avut mişcările denumite ''primăvara arabă''... apoi a urmat rezultatul: suferinţa atâtor oameni, primul mare exod arab !
... mi-a fost greu să suport şi am suferit pentru imaginile prezentate la tv cu atentatele ce au fost în diverse locuri în lume, cu miile de oameni în exod... dezorientarea lor ! zone întregi înfloritoare, pline de vestigii istorice, au devenit ruine în urma bombardamentelor !
... am încercat să mă ''obişnuiesc'' cu surprizele Anului Maimuţei de Foc: schimbări, incendii, atentate, cutremure, inundaţii...
... m-a interesat şi mă interesează ceea ce se întâmplă peste tot în lume, am simţit suferinţa oamenilor din Europa şi America, dar şi din Africa şi Asia...  
... zi după zi, pas cu pas, campania electorală din SUA m-a ameţit cu specificul ei !
... dar am descoperit şi că spiritul lumii din celebrul roman ''Pe aripile vântului'' - lumea aceea cu un anume specific, tipic acestei mari naţiuni construite prin multă suferinţă atât din partea celor învinşi dar şi din partea celor cuceritori... - este atât de actual şi acum, în aceste timpuri moderne: acelaşi zbucium dintre negri şi albi, dintre imigranţii ultimelor valuri şi cei născuţi deja pe acest pământ dorit, dintre tineri şi maturi...   
... e lumea bărbaţilor ?! în multe ţări din lume, ''tavanul de sticlă'' a fost deja spart... femeile o vor face din ce în ce mai mult - cred în aceasta ! 
... ''e şi mâine o zi !'' - renumita replică din ''Pe aripile vântului'' - este cam în spiritul mesajului unei mari doamne, Hillary Clinton, pentru femeile ce vor îndrăzni în continuare...

caut...

... interesante versuri am citit la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura ( Laura Schussmann );

''Caut
 ceva, 

 prin trecut,
 în cea mai secretă
 odaie
 a sufletului meu,
 printre
 pânze de gând fine
 și
 praful greu al uitării
 de sine.

      Aud,
      cuvintele tale,
      amăgitoare
      rostite,
      cândva,
      la întâmplare,
      într-o seară
      când,
      să te cred,
      nu am mai avut
      răbdare.

 Simt,
 miros dulceag
 de rășină,
 când
 dorul de trecut
 mă doare
 și respir,
 să uit,
 parfum ametior
 de floare,
 de nu mă uita.

      Regăsesc,
      o amintire,
      ce pare,
      să fie,
      prima,
      sau,
      poate,
      ultima iubire
      sub
      încă o rază,
      rătăcită de soare,
      căci,
      caut,
      în trecut,
 iluzorie depărtare,
 să mă regăsesc
 în prezent
 căutare,
 ce sens, încă, are.

        - München,1.11.2015 -

     (LAURA SCHUSSMANN, ''CAUT...'')

o activitate de demult (1)...

,,, mi-am adus aminte de ceea ce mi-a povestit mami - o activitate la care a participat când era tânără...
... o activitate despre care nu se mai vorbeşte acum - sau nu am mai auzit eu !
... despre bumbac...

... mami mi-a povestit că era cam de 11-12 ani când mergea la cules de bumbac,  la o fermă ce cultiva bumbac şi apoi îl vindea la o filatură de la oraş... mami mergea cu alte fete de vârsta ei... pentru această muncă, mama ei îi făcuse un şorţ... mami aduna bumbacul şi-l punea în şorţ... când se umplea şorţul, golea bumbacul într-un sac ce-l purta cu ea... când era plin sacul cu bumbacul cules, termina activitatea şi se ducea la cântar, unde se stabilea greutatea şi plata activităţii..
... în gospodăriile oamenilor, bumbacul cules era curăţat de impurităţi (seminţe) la o maşină specială, manuală... şi tăticu o ştia: pe o parte se alimenta cu bumbac, învârtea o manivelă, jos cădeau seminţele separate şi bumbacul curăţat ieşea prin celălalt capăt... se usca bine bumbacul... apoi se duceau la cine avea o maşină de tras bumbacul de unde îl luau umflat, moale şi rulat ca un ''val''... la clacă sau nu, se torcea apoi bumbacul: se rupeau bucăţi din ''val'', se rulau şi se torcea manual, cu ajutorul unui fus, adică se obţinea firul de grosimea dorită... firul se aduna cu ajutorul unei vârtelniţe sub formă de scul... se foloseau aşa sau se vopseau în culorile dorite ... se lucrau apoi diverse: flanele, ciorapi sau se folosea la ţesut folosindu-se ''războiul''...

... eram mică dar ţin minte ''războiul'' la care lucra mamaia... nu făceam mari stricăciuni... doar mă jucam cu piesele componente... mă distrau unele piese ca: iţe, spată, suveică... ''războiul'' era atât de mare faţă de mine !!! nu ajungeam cu piciorul la pedală... reuşeam doar să trag de spată... şi mai reuşeam să mă joc cu suveica... era atât de captivant !!!  

... pe acele timpuri, mamaia ţesea preşuri... erau frumoase prin casă apoi... aveau culori atât de frumoase !

... ce timpuri frumoase !!!

... am regăsit multe din piesele de care am scris, în acest filmuleţ pe youtube:   

... am căutat pe internet şi am aflat că mai sunt în România societăţi comerciale ce cuprind filatură, ţesătorie şi confecţii de haine... 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bumbac