jurnalul (82)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă, 31 ianuarie, ora 17.52
Zi după zi ... a trecut luna ianuarie ! deşi mai caldă această iarnă, în casă nu am perceput căldura dorită ! doar Puiu şi Leu au apreciat temperaturile mai ridicate !     
Gândesc ...  că avem multe de realizat în acest an ! am tot gândit la ceea ce voi scrie în ''jurnal'' şi acum am uitat ce anume am stabilit !!!
Învăţată ... să muncesc tot timpul, să fiu activă - stau câteodată şi mă gândesc că ar trebui să mai fac loc şi unor momente (pentru îmbunătăţirea moralului...) aşa cum făceam mai demult (parcă în timpuri imemoriale...) când, stând prin casă, mă îmbrăcam cu hainele care îmi plăceau cel mai mult, încălţămintea cu toc (ca să par mult mai înaltă...), mă fardam aşa cu ştiam eu mai bine (am avut, şi încă am, multe farduri...) ca să scot în evidenţă frumuseţea (atâta câtă mi-a dăruit Bunul Dumnezeu), făceam şi o cafeluţă (sau ceva mai dulce) şi îmi imaginam că totul este ok ... mai ascultam şi ceva muzică bună, de obicei muzică simfonică - ascultam câteva bucăţi muzicale superbe (care mă binedispuneau şi numai dacă le rosteam numele)! acum, ca să fiu cinstită până la capăt, nu cred că aş putea să pun mâna pe o pereche de ciorapi, cum să reuşesc să-i trag pe picior ?! e mare tristeţe cu pielea de pe mâini, cu unghiile mele ... oare unghiile mele şi-or mai aduce aminte că au avut parte odată, demult, de manichiură şi de lacuri frumos colorate ?! acum, ca să mă distrez puţin, cum ar reacţiona Puiu să mă vadă îmbrăcată aşa, el care se ridică în 2 picioare şi suferă să analizeze hăinuţele, cred că i-ar rămâne unghiile agăţate în ciorapii mei !!!  Leuţu ştiu că ar veni pe lângă mine şi, de drag, ar da din coadă până mi-ar murdări sau agăţa hăinuţele ... ei învăţaţi să sară pe mine, să ne jucăm fără să ne ferim dacă ne murdărim sau nu, Puiu să sară sus pe bancă şi să ocupe primul locul cel mai bun de la umbra pomului !        

Sunt recunoscătoare ... Bunului Dumnezeu că mi-a repartizat multe ''daruri'' care mă ajută să depăşesc momentele mai neplăcute !   

În bucătărie ... mami a pregătit ceva bun pentru masa de seară ... soba duduie !!! ... am întins o masă ''câmpenească'' (ca la picnic - cel mai plăcute momente trăite împreună în ultimii 2 ani ...) în pat lângă ticuţu şi am mâncat cu toţii, ascultând la tv ceva muzică populară ! 
Sunt îmbrăcată ...  în haine tot groase (nu am ce să fac - mi-e frig )... 
Nu am mai citit ... ceva nou ... mai mult, îmi aduc aminte de câte ceva din lecturile trecute!

Trebuie ... să gândesc bine, să planific corect activităţile viitoare !  

La rubrica ''meşterit'' ... în ultima perioadă, am devenit colecţionară de ...crengi - mai subţiri sau mai groase -, toate tăiate mărunţel, numai bune pentru foc !   

Ascultăm ...  în continuare muzică populară, mami este disck-jockey alegând melodia cea mai veselă, printre posturile tv: Mîtu Stoian, Stoican şi mulţi alţii ... 

În casă ... e bine, pe ansamblu !      

Prefer ... veselia în casă ! cândva visam să ajung să am timp liber ca să pictez - acuarelă sau orice altceva ... este plăcerea unui amator de culori - când călătoresc, vara, admir cerul plin de un colorit nemaiîntâlnit în alte părţi, câmpurile au nenumărate variante de culori de verde !!! natura este minunată şi greu de descris prin cuvinte, doar pictura mai se poate apropia de realitatea admirată !    
Speranţe ... avem multe - realizăm stocuri de energie pentru sezonul mai cald  pentru a îndeplini ceea ce ne-am propus !
Aici vă prezint ... un fragment dintr-un film minunat - parcă mai actual ca niciodată ! - ce te ajută să depăşeşti orice moment greu al vieţii (ticuţu meu şi Anthony Quinn se aseamănă mult):

  

e vremea...

... am citit câteva rânduri (Omul, Mintea si Sufletul ) care mi-au plăcut :
"E atât de multă gălăgie pe pământ, încât nu se mai aude nimic din cer. Să facem linişte!.. 
E atât de frumos ce simţim!..."
E vremea când avem de toate, dar prea puţine pentru a ne mulţumi.
E vremea când vorbim zilnic cu şi despre Dumnezeu, dar arareori ne-am rugat să ne apere de noi înşine.
E vremea când suntem ghiftuiţi de bunătăţi, dar nu şi de răbdare pentru celălalt.
E vremea când ştim multe dar prea puţine pentru a înţelege că, ceea ce contează e doar clipa de acum.
E vremea când putem face multe, dar nu ne ostenim să facem ceva pentru suflet.
E vremea când privirea acaparează luxul dar nu şi frumosul.
E vremea când gândirea a ajuns pe cel mai înalt pisc al înţelepciunii în timp ce omenirea coboară în adâncul răutăţii.
E vremea când ne afecează viaţa animalelor, dar nu si viaţa unui copil.
E vremea când iubim atât de mult şi atât de tare, dar prea puţin pe cine ne iubeşte.
E vremea când zâmbim atât de des si aiurea încât am si uitat cum trebuie să fie un zâmbet pur.
E vremea când trudim pentru a merge înainte uitând că nimeni nu e atât de puternic încât să-şi facă singur destinul..''
(Mărioara Flaiş - ''E vremea când...'')

întrebări ...

... este duminică ...
... în căutarea a ceva plăcut sufleţelului meu de copil, am găsit: am citit o poezie frumoasă la dna Maria Călinescu ( Calinescu Maria ):

''Întrebând, se duce viaţa

 Noaptea-mbracă haine reci,
 somnule, gându-mi diseci
 n-ai milă nicicum de mine,
 cum râul, valul şi-l ţine.

    ...crezi că-i bine?

 Zilei torci fuior de dor,
 Nu alungi al sorţii nor,
 Noroc, viaţa îmi zâmbeşte
 Domnu-‘n palma lui, mă creşte.

    ...crezi că, El, mă ocroteşte?

 Ochiul cerului măsoară
 Stea ce cade, cum coboară,
 Vântul crud apoi o cerne
 Peste toate o aşterne.

    ...crezi că vântul nu discerne?

 Zorii deapănă lumină,
 Roua străluce-n gradină,
 Mii cristale zâmbitoare
 Le presară pe-orice floare.

    ...tu ce crezi ?că roua doare?

 Apoi, când afară-i soare,
 De parfumul de la floare,
 Sunt atraşi în dans vioi,
 Fluturi mii, doi câte doi.

    ...crezi că se-odihnesc apoi?

 Uite-aşa timpul se trece,
 Anii fug spre-apusul rece,
 Întrebând, se duce viaţa:
 -Cum e noaptea, dimineaţa?

    ...crezi în karmă?... e ca aţa?''