gândul de iertare...

... încet-încet, se apropie sărbătorile cele mai aşteptate ale anului...

... Crăciunul cu Naşterea Domnului nostru, Iisus Cristos !

... trecerea dintre ani: revelionul !

... până atunci, printre multele activităţi pentru a respecta tradiţiile, m-am gândit că ar fi potrivite şi gândurile aşternute într-o postare a prietenei mele de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann):

          ''În timpurile ce trăim, se vorbește mult, se reacționează prea emoțional în situații în care se cere stăpânire de sine și se moare surprinzător și repede... Lacrimile din colțul ochilor ne îngheață neputincioase în fața uimirii, iar frica ne paralizează rațiunea de a fi.
           Ne trezim, între timp, dimineața cu o bucurie mică și parcă perversă că suntem încă în viață și citim pe nerăsuflate sau privim la televizor știri scurte, despre cei ce nu vor mai fi.
           Ne mai facem câte un semn al crucii și ne rugăm în gândurile noastre temătoare ca nouă să nu ni se întâmple nimic.
           Dăm vina prea ușor pe alții pentru ce se întâmplă uitând câtă vină mai purtăm și noi, căci în realitatea noastră realitatea altora e doar un ceva cutremator ce ne strică parcă liniștea.
           Dar uităm un lucru esențial: există o singură realitate, ne place sau nu, și facem toți parte din ea.
           Adevărul nostru și capacitatea de înțelegere a adevărului în forma lui pură și inițială sunt, în timpurile noastre, două noțiuni care nu numai că devin paralele ci parcă nu vor mai avea șansa să aibă vreodată un punct de întâlnire în mințile și sufletele noastre.
           Și ce este mai trist, adevărul se îngroapă și mai adânc în propria cenușă, nimeni nu mai are curajul să îl rostească chiar dacă îl știe sau îl simte...
           Trebuie să ne oprim, până nu este prea târziu, să arătăm mereu cu degetul spre alții, să ne fie frică să ne asumăm propriile greșeli, să căscăm ochii mari și să privim adevărul adânc în esență și să îi recunoaștem valoarea absolută.
           Ce s-a întâmplat acum un an în Berlin, ce se întâmplă de o vreme încoace prin lume, de fapt se întâmplă de când ne știm noi istoria.. Nimic nou sub soare, doar că pericolul e mai aproape de noi și ne amenință nouă siguranța...
           Cine este vinovat ? Nu are rost să căutăm vinovatul în carul cu fân... Toți suntem vinovați pentru ce se întâmplă, suntem parte din această vină... Așa cum se globalizează lumea așa se globalizează și vinovăția.
           Acțiunile, reacțiile sau fricile noastre, lașitățile sau curajul noastru, iubirea sau ura duc la rezultate pe care nimeni nu mai are puterea de a le controla.
           Eu am învățat de ceva timp, face parte din procesul maturizării noastre, să nu mai întorc privirea de la adevăr, să îmi folosesc și rațiunea când trebuie, și inima să o las să simtă.
           Un lucru e clar, nu suntem melci să avem posbilitatea să ne ascundem în propriile cochilii, suntem atât de deschiși și expuși prin natură noastră umană la tot ce este și va veni, deci trebuie să învățam să trăim cu și în realitate.
           Dragii mei, se apropie sărbătorile, moment bun pentru noi toți să ne facem timp de o clipă de meditație, de apropiere de sâmburele purității, să începem să ne iertăm propriile greșeli și apoi greșelile celor ce ne-au greșit nouă.
           Să începem să înțelegem și să începem să simțim.
           Eu vă întind o mână prin spațiu și timp și vă trag spre sufletul meu într-o îmbrățișare caldă cu iubire... Vreau să vă simt și să vă înțeleg, și așa poate am să mă înțeleg mai bine și pe mine.
           O zi plină de iubire și cu multă liniște în suflet. Aveți grijă de voi, prieteni dragi ! 
           Să ne facem timp pentru un minut de reculegere și pentru cei ce pleacă cuminți și tăcuți în fiecare secundă dintre noi...
           Dumnezeu să le și să ne ierte păcatele !!!''

      (LAURA SCHUSSMANN, 

      ''GÂNDUL CEL DE PE URMĂ LA ÎNCEPUT DE IERTARE… '')