drumeţia... călătoria...

                              PRIMEJDIA MĂRTURISIRII

                                                  -N STEINHARDT -


          Drumeţia nu-i o ieşire din Cadrul Originar. Drumeţia este doar informativă şi pitorească, e distractivă. Drumeţia ne este prilej de multă, foarte felurită şi agreabilă învăţătură. Dar nu e şoc. În vreme ce călătoria e un act grav, e un examen de maturitate. E o luare la cunoştinţă directă a teoriei relativităţii generalizate. Ea ne învaţă că se poate altfel decât ştim noi, că felul în care problemele sunt soluţionate la noi acasă nu este singurul cu putinţă. Asta ne scoate din îngustime. Ceea ce nu înseamnă că învăţăm călătorind să dispreţuim ceea ce ştim şi ceea ce am văzut acasă. Dimpotrivă, într-un anume fel ne întăreşte în dragostea noastră. Dar ne deschide minţile, ne dezvăluie intensitatea numărului posbil de soluţii şi în modul acesta ne aeriseşte, ne scoate din puţinătate şi margini. Drumeţia se desfăşoară la nivelul excelentelor broşuri şi cărţi ale profesorului Ion Simionescu, din care putem să aflăm nenumărate, interesante, folositoare şi frumoase lucruri despre fauna, flora, munţii, apele şi toate celelalte elemente constitutive ale peisajului nostru, ale porţiunii noastre de univers. Dar nu suntem rupţi de pe tărâmuri familiare, nici chiar drumeţi atât de dezinvolţi ca Geo Bogza, Calistrat Hogaş ori Mihail Sadoveanu, nu pot reuşi, oricât de captivanţi ar fi, să ne scoată propriu-zis din bârlogul nostru cel mai împodobit ori mai măreţ. Pe când călătoria e discontinuitate, e contact cu noul, cu neaşteptatul, cu abruptul, cu neeuclidianul. Am avut prilejul să-l cunosc pe Remus Ilie, un profesor secundar care ştia de toate şi care cutreierase ţara în lung şi lat, organizând pentru şcolarii săi excursii pe care aceştia nu le-au putut uita. Ştia totul şi le explica totul. Era geograf, botanist, zoolog, geolog, mineralolog, se pricepea de minune în cele ale pescuitului şi ale vânatului, era etnograf, folclorist... ce nu era ?! Era un reprezentant neîntrecut al drumeţiei. Da, folositor, interesant, pitoresc, totuşi nu dincolo de pragul de sus al drumeţiei. Drumeţia e doar încântătoare, tonifiantă şi instructivă. Călătoria ne trece dincolo. Să vă citez aceste cuvinte ale lui Jean Guitton:''Descoperim, în sfârşit, existenţa celorlalţi, pentru că ceilalţi încetează de a fi nişte fantome spre a deveni nişte semeni ai noştri.''

.........................................................................................................................

          ... felul în care concep eu călătoriile: ca mijloc de a constata pluralitatea modului de existenţă..., a solidarităţii oamenilor. Călătoria ne învaţă că sunt diverşi dar solidari cu noi, că străinul a cărui scară de valori şi ale cărui puncte cardinale sunt altele decât ale noastre, este totuşi aproapele nostru, vecinul nostru (cum spun englezii), semenul nostru, adică, în înţelesul cel mai ontologic şi mai teribil al termenului. Drumeţia te scoate din cameră, te scutură de praf, te zbiceşte, te înviorează dar, nu te scoate din sinea ta, din ecologia familiară, pe când călătoria, dacă e făcută de cine ştie să vadă, să înregistreze, să perceapă şi să simtă, este cutremur, schimbare de perspectivă şi la drept vorbind periplu galactic...

                                    (NICOLAE STEINHARD, ''PRIMEJDIA MRTURISIRII'')

... postarea este propusă pentru Citate favorite   găzduite de doamna Zina (Zinaida Strinu )  unde veţi găsi cele mai multe date... 
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !

... deci dacă este luni, provocarea este:''PRIMEJDIA MĂRTURISIRII'', N STEINHARDT
                                 https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt 

(sursa coperţii: 
        http://www.polirom.ro/carti/-/carte/3331 )