regina-scriitoare...

... ziua de 29 decembrie, ziua când se împlinesc 174 de ani de la naşterea celei ce a fost Elisabeta-Paulina-Otilia-Luiza, devenită, la vârsta de 26 de ani, soţia domnitorului României, Carol I:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_Elisabeta_a_Rom%C3%A2niei

... în castelul părinţilor săi din Monrepos de lângă Rin, principesa Elisabeth a primit o instrucţie pe măsura rangului princiar, cu profesori renumiţi în epoca şi în ţinutul său... a avut 2 fraţi mai mici...

... la maturitate, cunoştea la perfecţie limbile franceză, engleză, italiană, suedeză şi română...

... harnică, iubitoare de oameni, cultă şi talentată în egală măsură...

... avea mare talent ca poetă, scriitoare, traducătoare, romancieră şi dramaturgă...

... ca Regina României, din 1881, s-a dedicat tărâmului umanitar şi cultural...

... înzestrată cu o putere de muncă puţin obişnuită, îşi consacra întreaga activitate unor opere de binefacere, fondând societăţi de caritate (''Pâinea zilnică''), azil de orfane (''Elena Doamna''), societăţi pentru încurajarea şi dezvoltarea industriilor casnice (''Furnica'') şi în vederea dezvoltării culturii gândacilor de mătase, a ţesutului mătăsii şi comerţului ei (''Ţesătoarea''), azil de bătrâni (''Elisabeta'') cu o secţie pentru adăpostirea fetelor seduse şi abandonate, societatea pentru adăpostirea şi îngrijirea orbilor (conştientă că ''orbii sunt chemaţi a răspândi în lumea noastră, atât de oarbă, lumina lor sufletească şi înţelepciunea adâncă'' - ''Vatra luminoasă''), societatea pentru a da femeilor sărace lucru de mână productiv (''Munca'')...

...în timpul războiului de independenţă, cu abnegaţie şi stăruinţă exemplară, îngrijeşte răniţii în spitalele improvizate de ea şi obligă doamnele din înalta societate să procedeze aşijderea; creează institutul ''Surorilor de caritate''...

... în cadrul Casei Doamnei, Regina introduce obligatoriu pentru domnişoarele de onoare (alese din familiile cu tradiţie din ţară) costumul naţional (spre a întări industria casnică a ţărancelor românce), ea însăşi îmbrăcându-se la recepţii în astfel de costum:

... cu pioşenie nedisimulată faţă de limba română şi ţara sa adoptivă, Regina Elisabeta a privit cu interes ţăranul român, i-a studiat atent firea, limba, traiul... ... ''învăţătorii'' i-au fost Miron Costin (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin ), Dosoftei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Baril%C4%83 ), V. Alecsandri (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri ), care au condus-o ''drept la izvor, la însăşi inima poporului, la acest rubin nepreţuit''.

... căci ''gura poporului e cântecul risipitor al privighetoarei, care aduce la auzul nostru sunetele limpezi ale naturii ce ies din freamătul vorbitor al codrilor României şi plutesc peste poieni strălucitoare şi printre valurile aurite ale câmpiilor şi lanurilor noastre. Din gura poporului tragi învăţătură mare şi trainică ca din sânurile nesecate ale tainicului Sfinx. Gura poporului e izvorul limpede care iese din stânca sănătoasă spre a răcori necurmat sufletele setoase. Gura poporului e înţelepciunea nesfârşită, iar cântecul poporului e cea mai înaltă poezie, căci el dă viaţă şi viaţa-i suferinţă. Cântecul poporului este poezia cea mai sublimă, căci nimeni nu ştie cine a făcut-o. Fiecare l-a cântat pentru întâiaşi dată şi sute de ani în şir. Cântecul poporului este cea mai profundă poezie, căci fiecare l-a simţit pentru întâiaşi dată. El curge din veselia şi din strigătul de durere, din nădejde şi din suferinţă şi numai acela se poate numi poet care a dat de aceste simţiri.''

... nepreţuita comoară a cântecului românesc popular i-a dezvoltat talentul reginei-scriitoare, i-a dat noi surse de inspiraţie:''am avut în partea mea rara fericire de a auzi cântecul României, când era încă ascuns în necunoscut. El m-a făcut de am pătruns în inima poporului meu, parca-aş fi din el născută. Da. Dintr-ânsa din nou m-am născut, căci ce simt, la ce şcoală am învăţat ? Lumea basmelor româneşti m-au înconjurat cu tot farmecul şi versul românesc a cântat în inima mea.''

... şi astfel, fericită ''că mi s-a dat să învăţ aici şi că tot mai învăţ până când suflet în mine va fi'', stând ''în genunchi şi în rugă fierbinte'' în faţa cântecului românesc, Carmen (=cântec) Sylva (=pădure) a lăsat posterităţii numeroase lucrări (prea puţin cunoscute...) inspirate din realităţile româneşti...

... iubitoare şi creatoare de artă şi literatură (era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică – canto, clavir, orgă -, cu veleităţi de pictură – o frumoasă Evanghelie, scrisă şi ilustrată cu picturi executate de ea a fost dăruită bisericii episcopale de la Curtea de Argeş...

... a fost, în acelaşi timp, o excelentă amfitrioană pentru scriitorii, pictorii sau muzicienii români: V. Alecsandri, Titu Maiorescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu ), G.Enescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu ), etc.

... creaţia literară a scriitoarei este dedicată în mare parte subiectelor româneşti. Baladele româneşti şi în general cântecul popular, schiţele istorice, descrierea peisajului autohton, transfigurate prin pana sa, cu meritul de a întineri şi stimula dragostea pentru obiceiurile pământene...

... plecată de pe ţărmurile legendare ale Rinului, Carmen Syilva a găsit în patria sa adoptivă o lume a basmelor, care a însoţit-o, ca un talisman, pretutindeni...

        ''Când o vezi împresurată

          De a curţii pompă rece,

          Toţi rostindu-i pe un ton

          Câte-o frază măsurată

          Ce s-alunecă şi trece

          Ca să-ngheţe lângă tron,

          Capul tău adânc se-nchină:

          E Regină ! E Regină !

                       Când citeşti în reverie

                       Cugetările-i intime

                       De pe ''Vârful cel cu dor''

                       Unde totu-i poezie,

                       Scăpărând din înălţime

                       Suferinţă şi amor,

                       Inima-ţi duios suspină:

                       E femeie, nu-i Regină...

          Din purpură când descinde,

          Şi-n catrinţă românească 

          La săraci şi la copii

          Mâna dornică întinde

          Lăcomind ca să-i zâmbească,

          Să-i surâză mii şi mii,

          Este Christ ce ne alină:

          E un înger, nu-i Regină...

                       De-i Regină, de departe

                       Licărind ca o scânteie

                       Ea dispare fără veste

                       Şi-o admiri abia în zbor:

                       Dar priveşte-o-n astă carte

                       Şi mereu o vezi femeie,

                       O femeie, care este

                       Înger scump pentru popor.''

                (B.P. HASDEU, ''CARMEN SYLVA'')          

       PS:

  sursa foto:https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/foto-reginele-si-principesele-romaniei-au-iubit-portul-traditional-romanesc

  sursa textului: fragmente din prefaţa scrisă de TUDOR NEDELCEA
      -http://editie.ro/articole/actualitate/tudor-nedelcea-aniversarea-celor-70-ani-alaturi-de-personalitati-de-cultura-doljene.html -, 

                        la tipărirea cărţii ''Poveştile Peleşului'' de CARMEN SYLVA)