... poetic, împodobind bradul prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ) a gândit:
''Privesc bradul și bradul mă privește cu privirea lui cea verde.
Eu respir pădurea.
El așteaptă împodobire de sărbătoare.
Încet, încep să agăț câte un glob de crengile lui întinse ca niște brațe tremurând a nerăbdare și scuturând prospețime și parfumuri de con copt din iubire de viață.
E o liniște între noi doi, de poți să auzi cum îngerii își scutură aripile de fulgii de cristal ai unei ierni cu parfum de rășină și de noi începuturi.
Se naște... cu fiecare gest al meu... o nouă poveste de viață.
Și așa simt că ceva din mine, din esența mea de ființă simțitoare se contopește cu seva de ființă frematoare, bradul verde din fața mea.
Și așa simt că sunt ca bradul și cât trăiesc mă împodobesc pe fiecare creangă, fiecare an al vieții mele cu câte o trăire, o iubire, un gând, o simțire... Până când ajung în vârf... Acolo... unde... este... steaua destinului meu... strălucitoare... de îmi va deschide privirea ca un zâmbet imens pe chipul universului...
Ce idee.... dar îmi place... Suntem ca niște brazi... la început atât de verzi și goi de strălucire.. și... ne împodobim cu viață... în dorința de a străluci... în dorința stelei de la vârful destinului nostru...
Și împodobiți așa... ne scuturăm câteodată sub greutatea propriilor trăiri și gânduri... și parcă ne dorim să fim.... iar... verzi... fără un pic de strălucire... liberi... respirând pădurea... cu parfumuri de con copt din iubire de viață...
Eu respir pădurea.
El așteaptă împodobire de sărbătoare.
Încet, încep să agăț câte un glob de crengile lui întinse ca niște brațe tremurând a nerăbdare și scuturând prospețime și parfumuri de con copt din iubire de viață.
E o liniște între noi doi, de poți să auzi cum îngerii își scutură aripile de fulgii de cristal ai unei ierni cu parfum de rășină și de noi începuturi.
Se naște... cu fiecare gest al meu... o nouă poveste de viață.
Și așa simt că ceva din mine, din esența mea de ființă simțitoare se contopește cu seva de ființă frematoare, bradul verde din fața mea.
Și așa simt că sunt ca bradul și cât trăiesc mă împodobesc pe fiecare creangă, fiecare an al vieții mele cu câte o trăire, o iubire, un gând, o simțire... Până când ajung în vârf... Acolo... unde... este... steaua destinului meu... strălucitoare... de îmi va deschide privirea ca un zâmbet imens pe chipul universului...
Ce idee.... dar îmi place... Suntem ca niște brazi... la început atât de verzi și goi de strălucire.. și... ne împodobim cu viață... în dorința de a străluci... în dorința stelei de la vârful destinului nostru...
Și împodobiți așa... ne scuturăm câteodată sub greutatea propriilor trăiri și gânduri... și parcă ne dorim să fim.... iar... verzi... fără un pic de strălucire... liberi... respirând pădurea... cu parfumuri de con copt din iubire de viață...
(LAURA SCHUSSMANN,
''ÎMPODOBIND BRADUL'')
░C░r░ă░c░i░u░n░ ░f░e░r░i░c░i░t░!░
RăspundețiȘtergeremulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerecu drag, îţi doresc multă sănătate ! Crăciun fericit !
Imi amintesc ca am vazut la un moment dat un film despre "brad".. cel mai frumos copac din lume. :)
RăspundețiȘtergereSarbatori cu bine!!! :*
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerenu am văzut acel film dar într-adevăr este ceva aparte un brad !!! şi ca formă, şi ca aromă...
mulţumesc frumos pentru urare !
multă sănătate îţi doresc !
pupic !
Cred ca suntem, cumva, ca niste brazi. :)
RăspundețiȘtergereAceste frumoase randuri imi amintesc unele povesti in care arborii si florile si pasarile si animalele vorbesc - uneori se cearta, alteori isi fac declaratii de iubire vesnica. :) Ce frumoasa e lumea povestilor! Ce frumoasa e povestea numita Viata! :)
Zile fericite iti doresc, cu drag! Pupici!
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerecât mă bucur când îmi scrii: cuvintele tale sunt minunate !
mulţumesc frumos pentru tot !
pupic !