legendarul Ştefan (6) ...

               ''Odată, măria sa Ştefan sin Bogdan Muşatin a făcut înfricoşat judeţ la margina drumului.
                 La vremea aceea galopa alaiul măriei sale, de la Suceava la Vaslui, pe drumul Romanului.
                 Cam prin dreptul Poenarilor a ieşit înaintea gărzii din frunte o muiere, poftind să se înfăţişeze cu lăcrămaţie înaintea măriei sale.
                 Căpetenia avangărzii a stropşit-o să se ferească din cale, că măria sa n-are răgaz pentru aşa treabă.
                 Însă ochiul de vultur al Voievodului zărise mâinile femeii care cerea îngăduinţă pentru strigarea durerii şi, strunind armăsarul, a repezit poruncă sa se plinească vrerea sătencii.  
       -Pas, la măria sa! i s-a poruncit.
                 Săteanca s-a apropiat, frecându-şi mâinile, şi-a grăit:
       -Mărite Doamne! Cu negură pe inimă, mă plec la luminata faţă a măriei tale şi lăcrămez că ieri noapte ni-o fost furaţi boii din ocol.
                 Măria sa a încruntat sprânceana!
       -S-a petrecut aşa ticăloşie în domnia mea?
       -Petrecut, măria ta!
       -Mai marii satului, şoltuzul şi pârgarii să fie poftiţi a da samă!
                 Şi cât săteanca a răspuns măriei sale cum stă cu sănătatea pruncilor şi rodirea câmpului, porunca a fost plinită.
       -Drept este că s-au furat boii femeii?
       -Drept, măria ta.
       -Şi domniile voastre aţi îngăduit aşa nelegiuire, în Moldova, sub domnia mea?
       -Fără ştiinţa noastră s-o tâmplat, mărite Doamne!
       -Aţi prins furii?
       -Nu, da' tragem nădejde.
       -Este la ştiinţa domniilor voastre că unde nu-i stăpân cu virtute, acolo pătrunde tâlharul?
       -Ştim, măria ta!
       -Aţi privegheat cum se cuvine să nu se abată primejdie asupra vieţii şi avutului semenilor noştri?
       -După socotinţa noastră, ne-am ostenit întru aceasta.
       -Atunci cum de s-a petrecut aşa ispravă care face Moldova de ocară?
       -Nu-i la înţelegerea noastră, mărite Doamne, şi aşteptăm izbăvire de la dreptul judeţ şi mila măriei tale.
       -Căpitanul Sava Ghindă, cu douăzeci de voinici, va face aşteptare unde ne găsim. De-or fi aflaţi furii vor fi purtaţi la Vaslui să dea samă în faţa Divanului, iar de nu, mâne-zi, la chindie - pentru că n-aţi vegheat după cuviinţă şi aţi ruşinat ţara - vor atârna trupurile voastre de crengile plopului. Iară femeii i se vor întoarce boi din staulele domneşti de la grajduri.
                 Furii nu s-au aflat şi, la ceasul vecerniei din ziua a doua, judeţul măriei sale a fost întocmai desăvârşit.''

         preluată din ''Legende''
              -''Judeţ la margina drumului'' - George Chiper-Dinograngea