''Cică măria sa Ştefan, părintele Moldovei fără atârnare, când bătea hăţaşul pădurilor de la Suceava cătră Tabăra din Vaslui, făcea popas şi aici.
Erau la plăcerea măriei saleşi vânaţurile ''armaş'' - care se fac mai bune cu cât trec anii peste chimniţele în care se află - şi nişte sprâncene îmbinate, purtate de un diavol de fată, care, zâmbind, îi înflorea unele ceasuri din frământata viaţă a măriei sale.
Drept aceea a adus măria sa, la colinele iestea, un sas priceput la vinaţuri şi i-a dat în grijă podgoria.
Numele acelui papistaş fiind Gutnar, cu trecerea vremii, moldovenii l-au înţelenit în graiul lor, Cotnar, iar muntelui ista mic, lângă care a ieşit în calea măriei sale ispita cu ochi de tăciune, i-a rămas numele Cătălina, cum o chema pe fată.''
preluată din ''Legende''
-''Cotnarul şi Cătălina'' - George Chiper-Dinograngea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu