''De după geam răsună cornul lunii,
Vestind că noaptea, iarăşi, a venit,
O noapte de sfârşit al acţiunii,
Al unei zile, duse-n infinit.
Închid răcoarea, o-nvelesc în storuri,
Opresc lumina lunii şi de stea,
Dar, nu mă pot dezbăiera de doruri,
Ce mişună ca umbre-n prejma mea.
Eu le gonesc, le dau pe uşă-afară,
Dar ele-n amintirea mea se-opresc,
Sunt adunate toate grămăjoară,
Nu pot, cu ele, nici să aţipesc.
Căci ele se-nvârt, în dans continuu,
Pe-o muzică de Mozart cel etern,
Intru şi eu în umbra-acestui geniu,
Care-mi surâde-,n note,-n mod patern..''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,
'DANSUL UMBRELOR'')
Vestind că noaptea, iarăşi, a venit,
O noapte de sfârşit al acţiunii,
Al unei zile, duse-n infinit.
Închid răcoarea, o-nvelesc în storuri,
Opresc lumina lunii şi de stea,
Dar, nu mă pot dezbăiera de doruri,
Ce mişună ca umbre-n prejma mea.
Eu le gonesc, le dau pe uşă-afară,
Dar ele-n amintirea mea se-opresc,
Sunt adunate toate grămăjoară,
Nu pot, cu ele, nici să aţipesc.
Căci ele se-nvârt, în dans continuu,
Pe-o muzică de Mozart cel etern,
Intru şi eu în umbra-acestui geniu,
Care-mi surâde-,n note,-n mod patern..''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,
'DANSUL UMBRELOR'')
şi un minunat menuet:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu