''Inspir cu aer proaspăt, încă neinspirat,
Expir din taina firii, ce m-a deconspirat,
E aerul prea rece sau sufletul prea cald,
În marea de lumină, plonjez ca să mă scald.
Lumina-i prea adâncă, încep să mă cufund,
Nu-i nicio teorie, s-o știu până-n profund
Și nu-i nicio putere să mă ajute-acum,
Întreaga mea știință, s-acoperă cu fum.
Din gura de lumină ies rotocoale, mii,
Pe umbra rece-a nopții, le țes – albe fășii,
Adun din întuneric și la lumină-l scot,
Dar mă sufocă albul, de negru -- nu mai pot!
Vreau intermediară între un ”nu” și-un ”da”,
Căci albul, ca și negrul, sunt plini în viața mea;
Albul, prea mult, - orbește, negrul e-ntunecat,
Am mersul: ”du-te, vino” -- ca un împiedicat.
Această frământare se cere d-explicat,
Întreaga-mi conștiință cu răul nu s-a dat…
Inspir cu taina lumii, pe povârniș de stea,
Expir imensitatea și dragostea din ea.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU
Expir din taina firii, ce m-a deconspirat,
E aerul prea rece sau sufletul prea cald,
În marea de lumină, plonjez ca să mă scald.
Lumina-i prea adâncă, încep să mă cufund,
Nu-i nicio teorie, s-o știu până-n profund
Și nu-i nicio putere să mă ajute-acum,
Întreaga mea știință, s-acoperă cu fum.
Din gura de lumină ies rotocoale, mii,
Pe umbra rece-a nopții, le țes – albe fășii,
Adun din întuneric și la lumină-l scot,
Dar mă sufocă albul, de negru -- nu mai pot!
Vreau intermediară între un ”nu” și-un ”da”,
Căci albul, ca și negrul, sunt plini în viața mea;
Albul, prea mult, - orbește, negrul e-ntunecat,
Am mersul: ”du-te, vino” -- ca un împiedicat.
Această frământare se cere d-explicat,
Întreaga-mi conștiință cu răul nu s-a dat…
Inspir cu taina lumii, pe povârniș de stea,
Expir imensitatea și dragostea din ea.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU
''MOMENTE DE... INSPIRAŢIE'')
Con un poco de imaginación y otro poco de tecnica,se puede conseguir hacer fotografias
RăspundețiȘtergereSaludos
thank you for visit !
Ștergeremultă sănătate!