''Aprind, iar, faţa lumânării
Şi o lipesc de fruntea mea,
O pun pe-altarele tăcerii,
Să cadă lacrima din ea.
Miroase a tămâie coaptă
Şi-a rădăcini de busuioc,
Alăturate-n mâna dreaptă,
Eu semnul crucii îl invoc.
Şi pe altarul conştiinţei,
Ard toate faptele-n păcat,
E sfânta zi a pocăinţei,
Când eu, pe mine, m-am iertat.''
(VALENTINA GRAUR LAZARENCU,
Şi o lipesc de fruntea mea,
O pun pe-altarele tăcerii,
Să cadă lacrima din ea.
Miroase a tămâie coaptă
Şi-a rădăcini de busuioc,
Alăturate-n mâna dreaptă,
Eu semnul crucii îl invoc.
Şi pe altarul conştiinţei,
Ard toate faptele-n păcat,
E sfânta zi a pocăinţei,
Când eu, pe mine, m-am iertat.''
(VALENTINA GRAUR LAZARENCU,
''POCĂINŢĂ'')
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu