jurnalul (134)

Astăzi ... vineri 29 ianuarie 2016, orele 18.32
A sosit ... şi ziua când a dispărut gerul, la fel de brusc şi ciudat cum a şi apărut în viaţa noastră !!! ducă-se...  
Gândurile ... sunt pline de: cum este posibil să merg să închid coşul sobei - ca de obicei iarna - şi nările mele nu se mai lipesc de gerrrrrrrrrrr ?!    
Zilele de ger ... au fost aşa de traumatizante, au fost atât de greu de ''dus în spate''... acum simţim câtă suferinţă ne-a provocat! am suferit mult şi în timpul acestor zile de coşmar,dar acum parcă suferim efectiv fizic.   

Recunosc ... că a fost prima iarnă - de când ne-am mutat la ţară - când totul nu a mai avut nici un sens ... doar suferinţă şi grijă multă ca să depăşim cu toţii cu bine acest ger!
În casă ... se aude ca de obicei sonorul televizorului de la ticuţu şi mami - este singura noastră distracţie în această perioadă !

Nu pot spune ... că am renunţat la toate straturile de haine de pe mine dar nu mai sunt toate, mai deschid nasturi, mai descopăr capul ... pentru că simt un aer mult încălzit prin casă...

Bodyguarzii ... sunt mai vioi... sărăcuţul Leuţu - el este cel mai în vârstă - îmi iese în cale bucuros că nu mai suferă de frig... ieri şi azi, au stat la soarele ce le-a mai încălzit oscioarele !  

Cum va fi ... weekendul acesta ?! Bunul Dumnezeu ne-a ajutat să scăpăm de gerul cumplit !!!   

Aş vrea ... să nu mai văd niciodată pe harta Europei acel balaur de gerrrrrrrr ce a străbătut toată zona venind şi la noi...

Munca ... este ceva ce îmi place... până la venirea primăverii sper să îmi revin şi să fiu gata pregătită pentru asaltul grădinilor - deja mami croieşte tot felul de planuri !!!  
Sufletul meu ... mulţumeşte Bunului Dumnezeu - în fiecare clipă a existenţei mele - pentru ajutorul care ni-l trimite prin mesagerii Săi ! nimic nu este întâmplător în viaţă ! mai ales în momentele de desnădejde, când nimeni parcă nu mai ştie de noi !!!
Câteva rânduri ... ce mi-au plăcut pe site-ul unei prietene virtuale, Anca ( Pace si Bucurie ):

        ''E atât de plăcut să ştii şi să trăieşti o poveste deşi pentru o perioadă mică de timp. Până la urmă ce este o poveste dacă nu o amintire pusă într-un sertar al memoriei pe care putem să îl deschidem ori de câte ori dorim şi să retrăim o stare, o emoţie şi o clipă de eternitate? E minunat să ştii că avem puterea retrăirii clipelor care ne împlinesc şi ne menţin bucuria vieţii.''

Postez ... un video ce mi-a bucurat sufleţelul vizionându-l: Muntele Fuji !!!

statornicia...

...pe neaşteptate am citit azi la d-na Nora ( Anna-Nora Rotaru ) o minunată poezie:

  ''La căsuța mea din crâng, 

Printre flori "Nu mă uita", 
Seri de-a rândul stau şi plâng,
Teamă mi-e că-mi vei pleca.
          Doar la gând îmi bat în sânge,
          Clopote de-nmormântare,
          Sufletu-n bucăți se frânge,
          De-o durere și mai tare...
Şi mă scol noaptea cu brumă,
Când nu se crăpă de soare,
Iau în pumni puțină humă,
Cu petale de cicoare,
          Gheare pun de lilieci
          Și la trandafiri scot spini,
          Maci adun de prin poteci,
          Margarete cu tulpini,
O cireașă și vreo mură
Ca nectar, ca să nu uiți,
De sărutul meu pe gură,
Cât vei vrea să te înfrupți.
           Am să pun și-aripi de-albină,
           Vin din pivniță, cel vechi,
           Prima rază de lumină,
           S-alung mreje din urechi!
Voi pune și praf de stele,
Fărâmă de-oglindă arsă,
Într-a inimii-ți zăbrele,
Să rămân pe veci neștearsă!
            Și-apoi pun un pic de iușcă,
            Vreo trei fire de mărar,
            Gelozia când mă mușcă,
            Să nu prinzi de ea habar.
Praf din inimă de piatră,
Voi pisa cu stropi de ploaie,
Să-mi rămâi aici la vatră,
Pan' la ultima bătaie !
            Voi găsi un loc sihastru,
            Îngânând ca vrăjitoare,
            De îmi va cădea vreun astru,
            Am să-l strâng de pe cărare,
Punând în gând pe el dorință,
Că-i doar de la Domnul semn,
Să nu-ți fie cu putință,
L-alta să-mi fugi la îndemn!
            Tot ce-am zis sunt isprăvite,
             Dorul de plecat ți-oi stinge,
             Prin cuvinte potrivite,
             Sigur soarta voi învinge!''

  (autor Anna-Nora Rotaru

   ''VRĂJI PENTRU STATORNICIE'')        

ceaşca de ceai...

... cu întârziere, am citit azi o postare de ieri a prietenei mele de spirit şi suflet, doamna Laura Schussmann ( Laura Schussmann ) cuvinte care mi-au plăcut foarte mult şi am hotărât să le repostez pentru a fi citite şi de dragii mei vizitatori: 
  
        ''Cele mai frumoase şi pure gânduri câteodată le gândim la o ceașcă de ceai... Aburul ne învăluie parcă într-o mângâiere obrajii şi ne face să ne pierdem în amintiri domoale şi liniştite, fiecare înghiţitură ne încălzeşte parcă pe dinăuntru, şi ne simiţim mai molatici, mai relaxaţi. Fiecare floare care şi-a lăsat aromă şi mireasmă ne îndeamnă la visare ... Şi ne simţim bine, aşa cu noi înşine şi cu gândurile noastre... Când ceaşca de ceai s-a golit noi suntem plini deja de energie şi linişte... Parcă şi gândurile s-au aşezat într-o poziţie comodă şi pulsul e secundă sângerie prin venele noastre... 
         Dragii mei, azi este luni şi începe o nouă săptămână... Nu ştim ce ne aşteaptă... deşi parcă am programat totul şi ştim cum va fi... dar de fapt nu ştim nimic, sperăm şi gândim că trebuie să fie aşa... Suntem parcă programaţi să funcţionăm la capacitate maximă atât şi până când ne vom rugini de la vreme... căci cad ninsori şi ploi peste noi, şi soarele ne arde câteodată cu puterea lui... furtunile ne pălmuiesc cu vânturi cardinale... 
         Ne reducem câteodată la minimul din noi şi ne învârtim prin lumea asta ca o pură identitate... printre alte identități, grăbiţi, aşa de grăbiţi că uneori uităm să luăm autobuzul până la destinaţia dorită şi ne trezim că am ajuns înaintea lui, singuri şi prăfuiţi şi obosiţi şi dezorientaţi... Ne întrebăm în sinea noastră unde o fi mulţimea în care ne-am obişnuit să ne pierdem când de ne este frică de consecinţele propriilor vieţi ...
         Cred că e timpul să începem să nu ne mai fie frică să fim noi, să ieşim în evidenţă prin faptele şi gândurile noastre din mulţime ... să nu ne mai fie lene să ne scoatem la iveală ce avem mai puternic în personalitatea noastră, să avem o opinie şi o poziţie care să ne avantajeze pe noi... Aşa cum, când bem dintr-o ceaşcă de ceai, din toate planetele una, doar una iese mereu în evidenţă şi îşi lasă gustul pe limbă şi pe buze şi apoi pe gând... în amintire... ca o plăcere... ca un zâmbet... ca o dorinţă... ca o regăsire... ca o revedere cu florile de câmp... cu viaţa...''

''O SĂPTĂMÂNĂ PLINĂ DE AROMELE ŞI MIRESMELE VIEŢII VĂ DORESC SUPERBII MEI ! ENERGIA SĂ O SIMŢIŢI VENIND DE ACOLO DIN VOI DIN CEL MAI ADÂNC IZVOR DE SPERANŢĂ CARE ABIA AŞTEAPTĂ SĂ VĂ CURGĂ FLUVII PASIUNE PESTE SUFLETE ÎMPIETRITE DE UITARE CE AŞTEAPTĂ ŞI ELE SĂ FIE ŞLEFUITE IAR CU IUBIRE !!! ''

            (LAURA SCHUSSMANN,

         BUNĂ DIMINEAŢA PRIETENI DRAGI ! GÂNDURI ŞI GÂNDURI... 

         CEAŞCA DE CEAI... )

Kakigori...

... afară avem atâta zăpadă şi gheaţă ... aşa că fără să vreau gândul îmi zboară şi la îngheţată!!!
... recunosc că îmi place mult îngheţata: cu vanilie, cu ciocolată sau vanilie şi ciocolată ... nu îmi place cu adaus de alune sau altceva... când eram mică îmi plăcea enorm îngheţata numită ''polară'' adică cu vanilie, era o nebunie de bunătate! 
... pe NHK TV am găsit o emisiune interesantă ''Visiting Places with Water'', din 12 ianuarie 2016 (redifuzată din 5 martie 2015), ce prezintă date despre o zonă de pe arhipelagul japonez renumită pentru pădurile naturale şi ... îngheţata naturală: www3.nhk.or.jp/nhkworld/en/radio/amazing/201601050600/ 
... tânăra şi frumoasa crainică de limba spaniolă, Atziri Quintana - atrasă de dulciuri - pleacă în căutarea locului unde poate savura ... îngheţata naturală!
... aşa ajungem, împreună cu ea, într-un parc natural renumit pentru pădurile sale: Nagatoro, Saitama, la aproximativ 2 ore distanţă de Tokyo...
... aici te poţi plimba prin pădure, apoi cu barca, apoi obosit te poţi odihni la un han tradiţional vechi de 200 de ani, poţi beneficia de nelipsita baie fierbinte tradiţională şi poţi savura preparate delicioase din bucătăria locală...  
... aici se găseşte gheaţă din apă de izvor natural de pe munte - limpede ca cristalul, bogată în minerale...
... îngheţata se numeşte Kakigori şi este o atracţie pentru turişti, indiferent de anotimp ! 

... gheaţă rasă şi aromată cu siropuri naturale!
... Kakigori - deliciul aristocraţiei nipone din zonă acum peste 1000 de ani în urmă...

domniţa Florica...

... de mult timp îmi apare în minte, cu multă claritate, o exprimare descoperită la şcoală şi pe care nu am uitat-o deşi este parcă un veac de atunci: ''I pak...'' (=şi iarăşi ...) 
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u )
... I pak mă întorc la o viaţă de roman din istoria plină de prinţese a ţării noastre...
... duminică este 24 ianuarie, deci se va vorbi despre unire... cândva a mai fost o unire realizată prin luptă cu spada în mână... a fost pe timpul lui Mihai Viteazul 
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul ), ultimul descendent al dinastiei Drăculeştilor (ramură mai mică a dinastiei Basarabilor)...
... aşa am aflat că a avut, oficial, un băiat şi o fată...
... aşa am aflat şi de o prinţesă mai puţin cunoscută de mine, domniţa Florica...
... ce am aflat ? că era fiica lui Mihai Viteazul şi doamna Stanca...
... oare ce viaţă a avut această domniţă - cu un tată ce a avut o viaţă atât de zbuciumată ?! 
... bănuiesc că a avut parte de o copilărie frumoasă şi o bună educaţie = creştere pentru că în acei ani era fiică de ispravnic, apoi de Ban al Olteniei şi apoi domn al Munteniei... şi cred că i-a semănat tatălui - aşa sunt fetele !!
... dar erau timpuri grele, multe războaie cu otomanii...
... s-a căsătorit în 1603 cu Preda, postelnicul din Greci (Olt), nepot al Buzeştilor, marea familie a Banilor Olteniei: http://www.episcopiaslatinei.ro/manastiri/m-caluiu/ )...
... posibil că s-a căsătorit foarte de tânără, cred că pe la 15 ani - aşa ştiu că erau pe atunci obiceiurile!
... am aflat că domniţa Florica a avut cu Preda ca urmaşi mai multe fete şi un băiat, numit Mihaiu... ... una din fetele lor s-a căsătorit cu Petru slugerul: 

(http://primariadragoesti-valcea.ro/index.php?rewriteparam=prezentare_locala) ...

... oare cum se îmbrăcau domninţele pe atunci? aici am găsit o descriere a modei de pe atunci:

http://istoria.md/articol/976/Cum_se_%C3%AEmbr%C4%83cau_rom%C3%A2

... restul (ceea ce nu am găsit scris despre viaţa de pe atunci a unei domniţe) îl pot completa cu destulă imaginaţie şi cu secvenţele filmului ''Mihai Viteazul'':

... sau putem să ne imaginăm viaţa domniţei Florica cam aşa ca şi a frumoaselor duducuţe din filmul ''Neamul Şoimăreştilor'' (cu acţiunea în Moldova timpurilor lui Ştefan cel Mare - deci nu foarte departe în timp şi spaţiu -, neamul Şoimăreştilor fiind la fel de viteaz ca al Buzeştilor):

măicuţă dragă...

... azi am citit o minunată poezie scrisă cu multă sensibilitate de către prietena mea virtuală, doamna Ana-Nora (Anna-Nora Rotaru):

''Măicuță, mai vino câteodată să mă vezi în vis,

 Să te mai simt, să-mi pari că-mi ești adevărată... 
 Cu brațele-ntinse larg, cu sufletul deschis,
 Să te cuprind, cum poate n-am făcut-o niciodată...
                Să-ți mângâi iarași umerii și cu drag obrazul,
                Lacrimile ce te-au durut, să pot să ți le șterg!
                De te-a cuprins cumva, fără să știu necazul,
                Azi, mai mult ca-oricând să pot s-alerg,

  La tine-n poală, c-atuncia, să mă cuibăresc...
  Mânuțele dragi să le cuprind, să le sărut!
  Să pot cu mult mai mult să te-ocrotesc,
  Cum poate n-am făcut 'ndeajuns cât am putut...

                Și dacă ceva-ți apasă sufletul... să-mi spui,
                Vreo supărare sau vorbe spuse la mânie!
                N-au fost din inimă și-n inimă să nu le pui,
                Că-s vorbe goale ce sufletul din noi sfâșie!
  Măicuță dragă, află că te-am iubit la infinit ...
  Te port în mine, nicicând sa-mi fii uitată...
  Și de-mi veni-va clipa să mă-nalț înspre zenit
  Să-mi vii in prag, de mână să mă duci ca altădată,
                Când eram mică, îți amintești, mă temeam de beznă...
                De-ntuneric, când nopțile-adânci mă-nfricoșau,
                Sau, când hățișurile mi se-mpleticeau de gleznă
                Brațele tale duioase mă prindeau, dureri îmi alinau...
  Mai vino câteodată-n visul meu, dragă măicuță,
  Să te mai văd, să te ating, mânuțele să le sărut...
  Lăsându-mi c-altădată, pe-aceeași de copil pernuță,
  Parfumul tău de neuitat...ca semn că mi-ai trecut!''

         (Nora, ''Măicuţă dragă'', vol ''La răscruce de lumi")

jurnalul (133)

Astăzi ... vineri 22 ianuarie 2016, orele 20.04
Zi după zi ... gerul - azvârlit ca din limbile unui balaur imens ce a străbătut cam aiurea spaţiul - a devenit din ce în ce mai puternic, de aproape o săptămână... curios a fost când am auzit că, perioada aceasta a coincis, după vechiul calendar, cu perioada de la Bobotează !!! deci balaurul - ce ne-a adus gerul - respectă vechile tradiţii nu modernismul ...  
Gândurile ... nu pot să-mi zboare prea departe - îmi sunt preocupate continuu de vremurile actuale! verbe cu înţelesuri adânci: ''a trăi -  a supravieţui - a vieţui'' ...    
Zilnic ... mami încearcă să fie activă... zilele trecute a fost aşa de activă că a întins rufe pe terasă... urmarea ? gerul a făcut aşa instrucţie cu rufele că au rămas săracele atât de înţepenite - cu greu reuşesc să mai desfac câte una din strânsoarea cleştelui plus că parcă nici ele, rufele, nu mai vor să dea drumul frânghiei aşa speriate sunt de ger !!!  

Recunosc ... că este greu să stai 'în casă 'paralizat'' de ger - nu pot efectua activităţi mai importante... am câte ceva de rezolvat zilnic, pe afară, dar am atâtea haine pe mine că mă simt incomodată, în mişcări, ca astronauţii ce au păşit pe Lună (oare au fost acolo cu adevărat ?!)... şi, în plus, chiar dacă mai apare soarele, nu se topeşte nici o bucăţică de zăpadă, totul este parcă încremenit - doar la producţia de ţurţuri se mai simte mişcare...
În casă ... se aude sonorul televizorului la care urmăreşte ticuţu ştirile (toţi urmărim cu nesaţ rubrica ''vremea'' cu speranţa că va dispare mai repede ''codul galben'' şi vor creşte temperaturile)... mami doarme lată, o oboseşte mult ''colindatul'' ei pe afară pe gerul acesta (de care nu s-a mai ''lovit'' în viaţa ei)... e atât de bulversată de perioada prin care trecem !!! apoi, începând cu ora 2 până pe la ora 4-5 dimineaţa, ne ''jucăm'' amândouă: ea îmi spune că s-a săturat de somn, eu îi cer să mai doarmă sau măcar să stea în plăpumioară... când nu mai poate suporta inactivitatea, sare vioaie din pat şi mă trimite la culcare - preia ea activitatea (suntem în 2 ture - eu am mai mult spor noaptea...)

Nici nu mai pot ... spune cum sunt îmbrăcată... sunt în concurs cu varza: cine va avea la final mai multe straturi pe ea ? nu am stabilit încă membrii juriului ce vor super-viza competiţia... 
Bodyguarzii ... dorm sărăcuţii în paiele lor ! când le ducem mâncărica caldă - ca să le încălzim burtica - stăm pe lângă ei ca să-i mobilizăm să mănânce repede, altfel le îngheaţă mâncarea ! 
Ce să zic de ... weekendul acesta ? va fi tot sub semnul gerului polar !
Aş vrea ... să am o putere ca a Samanthei (din filmul-serial ''Ce vrăji a mai făcut nevasta mea ?'' - http://www.cinemagia.ro/filme/bewitched-ce-vraji-a-mai-facut-nevasta-mea-5568 - ) şi să fac o vrajă ca să ne ajungă lemnele... i-am încurajat pe mami şi ticu că nu mă voi lăsa - în cazul prelungirii gerului polar mai mult - şi voi lupta ca să avem lemne de foc chiar dacă va trebui să plec, cu toporaşul (!!!), prin grădină sau să renunţ la orice altceva din casă... sănătatea lor este mai de preţ pentru mine decât orice altceva!       

Munca ... mea nu este grea în perioada aceasta - lemnele le-am spart când a fost vremea mai bună ! scot apă din canalizarea bucătăriei, aduc lemne în casă, mai merg pe la magazin, iar noaptea sunt vigilentă privind sănătatea familiei, mai admir stelele când mă duc să închid, pe din afară, coşul sobei ! apropo, Luna este din ce în ce mai mare şi mai rotundă şi lumina ei, din ce în ce mai puternică, luminează straniu peisajul de iarnă polară... parcă sunt într-unul din filmele de groază - văzute pe la tv - care anunţă îngheţul omenirii - adică ''încălzirea globală''!   
Sufletul meu ... iubeşte căldura sufletească !!!
O realizare ... minunată: