jurnalul (134)

Astăzi ... vineri 29 ianuarie 2016, orele 18.32
A sosit ... şi ziua când a dispărut gerul, la fel de brusc şi ciudat cum a şi apărut în viaţa noastră !!! ducă-se...  
Gândurile ... sunt pline de: cum este posibil să merg să închid coşul sobei - ca de obicei iarna - şi nările mele nu se mai lipesc de gerrrrrrrrrrr ?!    
Zilele de ger ... au fost aşa de traumatizante, au fost atât de greu de ''dus în spate''... acum simţim câtă suferinţă ne-a provocat! am suferit mult şi în timpul acestor zile de coşmar,dar acum parcă suferim efectiv fizic.   

Recunosc ... că a fost prima iarnă - de când ne-am mutat la ţară - când totul nu a mai avut nici un sens ... doar suferinţă şi grijă multă ca să depăşim cu toţii cu bine acest ger!
În casă ... se aude ca de obicei sonorul televizorului de la ticuţu şi mami - este singura noastră distracţie în această perioadă !

Nu pot spune ... că am renunţat la toate straturile de haine de pe mine dar nu mai sunt toate, mai deschid nasturi, mai descopăr capul ... pentru că simt un aer mult încălzit prin casă...

Bodyguarzii ... sunt mai vioi... sărăcuţul Leuţu - el este cel mai în vârstă - îmi iese în cale bucuros că nu mai suferă de frig... ieri şi azi, au stat la soarele ce le-a mai încălzit oscioarele !  

Cum va fi ... weekendul acesta ?! Bunul Dumnezeu ne-a ajutat să scăpăm de gerul cumplit !!!   

Aş vrea ... să nu mai văd niciodată pe harta Europei acel balaur de gerrrrrrrr ce a străbătut toată zona venind şi la noi...

Munca ... este ceva ce îmi place... până la venirea primăverii sper să îmi revin şi să fiu gata pregătită pentru asaltul grădinilor - deja mami croieşte tot felul de planuri !!!  
Sufletul meu ... mulţumeşte Bunului Dumnezeu - în fiecare clipă a existenţei mele - pentru ajutorul care ni-l trimite prin mesagerii Săi ! nimic nu este întâmplător în viaţă ! mai ales în momentele de desnădejde, când nimeni parcă nu mai ştie de noi !!!
Câteva rânduri ... ce mi-au plăcut pe site-ul unei prietene virtuale, Anca ( Pace si Bucurie ):

        ''E atât de plăcut să ştii şi să trăieşti o poveste deşi pentru o perioadă mică de timp. Până la urmă ce este o poveste dacă nu o amintire pusă într-un sertar al memoriei pe care putem să îl deschidem ori de câte ori dorim şi să retrăim o stare, o emoţie şi o clipă de eternitate? E minunat să ştii că avem puterea retrăirii clipelor care ne împlinesc şi ne menţin bucuria vieţii.''

Postez ... un video ce mi-a bucurat sufleţelul vizionându-l: Muntele Fuji !!!