of ! tu dor ...

... repostez o minunată poezie dedicată dorului de către prietena mea, dna Maria (Calinescu Maria ):

''Of! Tu, dor… ucigător
Ești ca râul… curgător.
Te strecori, când, n-ai ce face,
Şi, nu vrei să îmi dai pace.
      Te cobori din ceţi de munte,
      Ca oiţele cornute,
      Când se-ntorc, iar, la iernat,
      Tu, îmi eşti de… neiertat,
Sau, îmi vii pe-aripi de vânt,
Mi te-aşterni uşor pe…gând,
Te prelingi, curgând ca mirul,
Ce umple în vis, clondirul.

       Of! Dor, ce-ai zidit în mine,
       Frumuseţi cu porţi divine,
       Tu, îmi dai vieţii culoare,
       Pentru toamne viitoare.
Tu, mi-aprinzi, sfinţind apusuri
Și, în curcubeie-mi susuri,
Îmi pictezi legenda vieţii,
Pe obrazul dimineţii,
       Şi păşeşti tiptil prin frunze,
       Îmi laşi gustul tău pe buze,
       Ca fir alb dintr-o cascadă,
       Nu vrei, nimeni, să te vadă.
Te-ai născut să fii tăcutul,
Ce-mi păstrează viu trecutul,
Şi, în suflet mi-ai rămas,
De, te strig, tu, nu ai glas.
       Nu are cin’ să te-audă,
       Toamna-i rece şi e udă,
       Dar, te voi păstra mereu,
       Faci parte din “ce sunt eu”.''
(Maria Călinescu,
 ''Of! Tu, dor'')