întinde-i mâna...

... mi-a fost dor de poezie şi am găsit la prietena mea virtuală, dna Călinescu Maria ( Calinescu Maria ) multe poezii dintre care am ales, pentru a o reposta aici, o poezie plină de delicateţe sufletească:
   ''Ascultă-ţi inima de vrei să ştii,

de, bunătate ai în tine,
şi mult mai omenos să fii,
cu cel ce-i este rău, nu bine.
      Ascultă-ţi gândul de-i curat,
      şi crezi la greu pe orişicare,
      de, soarta, visul i-a furat
      şi nu-şi găseşte drum, cărare.

Întinde-i mâna, dacă poţi
şi şterge-i lacrima ce doare,
iubirea nu se vinde-n zloţi,
c-un zâmbet capătă culoare.
      Zâmbeşte-i cald, privind duios,
      vibrează când pui o-ntrebare,
      în ochi, lumină de frumos,
      să simtă, că de el, te doare.
Alintă-l, mângâie-i privirea,
de-ţi cere să îi fii aproape,
stinge-i dorul, amintirea,
e flacăra stinsă de şoapte.
      Că, singur pe pământ arid,
      nu poţi trăi-n pustietate,
      fii suflet cald, nu un perfid,
      oferă-i un buchet, din toate.''

          ( Călinescu Maria, ''Nu poţi trăi singur'' )