zborul...

... am început frumos ziua: am citit o poezie ce mi-a plăcut atât de mult încât o transcriu aici ...
... o minunată poezie de la o prietenă dragă, dna Maria (Calinescu Maria):

''Pelerin prin lumi obscure
Înfrunt palele… de vânt,
Nu las gândul să mi-l fure
Nici o forţă, pe pământ.

Îmbrac aripe de zbor,
Să ating lumini cereşti
Şi duc lumii al meu dor,
Deschid gândului, fereşti.

Din tăcerea vinovată
Ce-a închis tot în trecut
Vreau să zbor ca altădată
Să iau tot de la-nceput.

Insolentele amăgiri
Le voi risipi pe umbre
Şi voi lua din amintiri
Albul şi, nu gânduri sumbre.

Las în urmă suferinţa,
Schimb iluzii fără formă
Iau pe aripi doar dorinţa
De-a ‘ntocmi sorţii proformă.

Cu înscrisuri luminoase
Ce aprind dorinţe-n suflet,
Şterg cuvintele tăioase
Ce rănesc mereu în umblet.

Ştiu, că timpul e grăbit,
Nu stă-n loc o veşnicie,
Un nou zbor am zămislit
Spre a lumii… feerie.

Şi voi lua vise cu mine,
Să le am la purtător,
Ma îndrept spre lumi de bine,
Unde nu-i pe cer vre-un nor.

Mă preumblu-ncrezătoare,
Şi prin timpuri, anii ‘i ţes
Căutând doar căi cu soare,
Ce-or străluce-n al meu, vers.''

         (Maria Călinescu, ''Zbor zămislit'')