amuleta iubirii...

... acum câteva mimute, am citit versurile minunate postate de prietena mea virtuală, doamna Călinescu Maria ( Calinescu Maria ):
  

''De-aş scrie din iubire pe maluri cu nisip

 m-aş teme de furtuna ce spulberă-n uitare, 

 de ploaia nedorită ce spală al meu chip,
 şi dezrobeşte visul c-o caldă alinare.
             De-aş scrie pe tăcerea ce se ascunde-n ceruri,
             m-aş teme de-ale nopţii, umbre mişcătoare,
             aş implora toţi aştrii ce sunt sfinte arginturi,
             şi luna ce tronează pe lumi, fără culoare.
 De-aş scrie din iubire pe-o frunză dusă-n vânt, 

 pe verdea ei splendoare ce se risipă-n zare
 m-aş teme că se rupe şi cade la...pământ,
 şi ar muri de doruri, ca mica zburătoare.
             De-aceea azi voi scrie despre-o iubire sfântă,
             în ziua sărbătoare, a macului din câmp,
             se ştie c-a lui floare, oriunde, ne încântă,
             aduce-n noi, speranţa, darul cel mai scump.
 Macul este amuleta iubirilor curate,
 remediul pentru rană, de Divin e dată,
 înseamnă mareţia, ecou, fidelitate,
 remodelează vrerea, cum a fost odată.
             Iubirea adevarată e o legendă vie,
             nu-şi schimbă culoarea, odată ce-nflorit,
             mocneşte în simţire…fără să se ştie,
             dispare ca şi macul, când s-a... ‘’ofilit’’.''

 (CĂLINESCU MARIA, ''Macul, amuleta iubirii'')