''Mi-atinge noaptea gândul obosit,
Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.
I se primea, cândva, în tinereţe,
Nu se mai dă acuma adormit.
Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.
I se primea, cândva, în tinereţe,
Nu se mai dă acuma adormit.
În nălucitul zbor necontenit
De pe îndepărtate căi răzleţe
Mi-atinge noaptea gândul obosit,
Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.
De pe îndepărtate căi răzleţe
Mi-atinge noaptea gândul obosit,
Să-l prindă-n somn încearcă cu blândeţe.
Unde-ai văzut vreodată gând oprit
Ori gând împovărat de bătrâneţe?
El mă conduce tot schimbându-şi feţe
În negru-alb pe chipu-mi asuprit
Ori gând împovărat de bătrâneţe?
El mă conduce tot schimbându-şi feţe
În negru-alb pe chipu-mi asuprit
Mi-atinge noaptea gândul obosit.''
''GÂND''
- Ludmila Vârlan Turcu -
Los sueños rara vez se convierten en realidades
RăspundețiȘtergereAbrazos
muchas gracias por su visita!
Ștergererara vez es cierto que los sueños se hacen realidad - pero lo que es bonito soñar!!!
abrazos !
Foarte faine versuri! :)
RăspundețiȘtergeremulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergeremă bucur foarte mult că ţi-a plăcut poezia !
cu drag, îţi doresc multă sănătate !
Foarte frumoase si..profunde.
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa si sa ai gandul mereu vesel si neobosit :)
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergeremă bucură enorm cuvintele scrise de tine !
şi eu îţi doresc, cu drag, o seară cât mai plăcută !