''Lăsat-am visele în leagănul de fulgi
La un sfârșit de iarnă singuratic,
Le-am învelit cu-ale tăcerii umbre lungi
Să nu le-ajungă dorul nebunatic.
La un sfârșit de iarnă singuratic,
Le-am învelit cu-ale tăcerii umbre lungi
Să nu le-ajungă dorul nebunatic.
Să stea acolo-n liniștea ninsorii
Cu geana-nchisă până-n primăvară
Când vor veni acasă toți cocorii
Și-a slobozi miresme lăcrămioara.
Cu geana-nchisă până-n primăvară
Când vor veni acasă toți cocorii
Și-a slobozi miresme lăcrămioara.
Le voi trezi atunci cu mângâierea
Primelor frunze-n verde primenite,
În murmur lin voi preschimba tăcerea
Chemând pe nume doruri rătăcite.
Primelor frunze-n verde primenite,
În murmur lin voi preschimba tăcerea
Chemând pe nume doruri rătăcite.
Să mi le poarte-n zarea-ndepărtată,
În locuri cu parfum de gingășie,
Descătușându-mi firea înghețată
Cu mâna blândă din copilărie.''
În locuri cu parfum de gingășie,
Descătușându-mi firea înghețată
Cu mâna blândă din copilărie.''
''REVERIE''
- Ludmila Vârlan Turcu -
Multumim pt frumoasele versuri!
RăspundețiȘtergeremulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergereşi eu sunt bucuroasă că ai citit versurile şi ţi-au plăcut !
Cate-o data asi vrea sa pot sa vin sa te ajut, macar sa-ti pot da o crema buna pentru maini! Gasesc groaznic ca tu singura trebuie sa spargi lemne! Asta e munca de barbat! Ai tot respectful din partea mea pentru ceea ce faci!
RăspundețiȘtergerepupici, seara faina si weekend cu odihna îti doresc! ♥
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergereşi mulţumesc frumos pentru cuvintele calde adresate !
da, este muncă gre - eu sunt, vrei-nu vrei - băiatul casei (aşa a fost sortit de Sus... luîndu-mi responsabilitataea de a locui cu părinţii, trebuie, în această perioadă a vieţii noastre, să-mi asum răspunderea până la capăt... când va mai răsări soarele pe la noi, pe ''strada'' noastră, sper într-o viaţă mai îndulcită...
asta e viaţa, cu bune şi mai puţin bune... bine că, în viaţă, am reuşit cât de cât ca să mă adaptez cerinţelor !!!
pupic !