frumoasă eşti, o! ţară!...

... am descoperit într-o carte veche ... manualul de clasa a treia, al mămicuţei mele (manual care era dinainte de ... 1944) ... aceste versuri minunate (nu am găsit autorul acestor versuri!) şi m-am gândit că ar fi foarte frumos să le prezint aici:
            ''Frumoasă eşti, o! ţară,            
             În măiestrita-ţi iie,
             Cu flori albastre, roşii
             Şi galbene, o mie!
             De-aceea, tot străinul
             Stă'n loc privind la tine;
             Vrăjit de-a ta mândreţe,
             Să plece nu-i mai vine. 
             Frumoasă eşti, o! ţară,
             Cu scumpa-ţi cingătoare
             De spice aurite,
             Ce strălucesc la soare!
                        Frumoasă eşti, o! ţară,
                        Şi mult bogată'n toate!
                        De-aceea şi Românul
                        De-al tău drag nu mai poate;
                        Cu-o lume, el lupta-s'ar
                        Şi ar muri mai bine,
                        Decât să mi te vadă
                        Căzând pe mâini străine.
                        De-aceea, toţi vecinii,
                        (Cel Sfânt să-i potolească!)
                        Ţi-au pus, vai, nu odată,
                        Gând rău să te robească!''