... trandafirul ...

... tot căutând aranjamente de flori-căţărătoare-, decoruri realizate cu flori diferite ... am găsit pe Internet un video scurt ce prezintă un foarte frumos trandafir ce înfloreşte!!!
... este superb!
... vi-l prezint: Pat Austin:
            http://youtu.be/JBIqrBPaaiA

... balena din amintirea mea ...

... au trecut aşa de mulţi ani ...
... şi uitasem de această perioadă din viaţa mea ...
... astă seară, vizitând blogul unei prietene, am trecut şi am admirat un alt blog ajungând astfel într-un parc din Cagliari (o expoziţie de artă în ceramică - cu articole superbe!!!)...
... am admirat în blog exponatele superbe ... şi brusc! a apărut un articol: 'balena'...
... şi brusc, a ţâşnit, de undeva din adâncurile unde sunt ascunse (şi păstrate aşa de bine) multe din amintirile vieţii mele : eram foarte mică şi am fost dusă de micuţa mea ca să văd o balenă împăiată (adusă tare de departe)!!! Eram aşa de mică, nu ştiam multe (nici acum nu ştiu prea multe - deşi am străbătut o destul de mare etapă din viaţă!!!) şi acolo am văzut ceva nemaipomenit: o ...ceva...care îmi 'vorbea' despre un animal (!?) imens (nu puteam să-l estimez pentru că era prea mare pentru mintea mea de atunci), era maro (!?), avea o gură mare ... cu ceva (ca o harpă) - dinţii (?!) - ... şi cu un miros tare ciudat ...
... amintiri ... ce surprize îţi creează unele momente ale vieţii ... aproape ca în lucrarea literară a lui Proust ('În căutarea timpului pierdut') unde am citit, tare demult şi atunci nu prea am admirat prea mult întâmplarea descrisă: gustând o prăjitură ce se servea la un ceai, se întoarce, brusc, în timp spre momentele copilăriei amintindu-şi de ceva tare drag ...

...shimoda...

... pentru că, fizic, sunt departe de Japonia, încerc azi o călătorie imaginară pe meleagurile arhipelagului, ajutată de un subiect furnizat de TV NHK World: oraşul-port Shimoda!  

... şi aşa descopăr, treptat, un alt colţişor minunat din Japonia, aflat în Peninsula Izu, regiunea Chubu (Tokai), prefectura Shizuoka,  undeva la sud-vest de capitala Japoniei, Tokyo.
... am găsit şi imagini în Youtube - de care să ne bucurăm -:
      http://youtu.be/gcjqAKnVuKU

... având o climă sub-tropicală, are multe plaje, dintre care cea mai plăcută de japonezi am aflat că este Iritahama... aici este un video-clip cu imagini de pe una din plajele zonei:

      http://youtu.be/1iBa3PEgEQ0

... am găsit şi câteva fotografii din frumoasa zonă:

... o altă atracţie este dată de floarea simbol a zonei – hidrangea – ...

     (am descoperit că şi noi avem în grădină 2 exemplare de hortensie - albă!!!)

în 10 iunie există sărbătoarea acestei flori-simbol a orasului Shimoda şi mă bucur că am găsit în Youtube o prezentare a parcului din Shimoda, cu minunatele flori:

      http://youtu.be/yfB9UgPT8dA

...o altă atracţie este perioada primăverii când înfloreşte cireşul - Oshima Cherry -:

      http://youtu.be/KLYOSqwhH8s

... literar, am înţeles că de această zonă se leagă şi un alt punct de atracţie:Yasunari Kawabata! Am căutat şi am aflat că a fost primul japonez şi al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore şi Semuel Iosef Agnon) care a primit ''Premiul Nobel pentru literatură''! Am înţeles că dintre multele lucrări literare, pentru acordarea prestigiosului premiu, au fost citate romanele ''Ţara Zăpezilor'', ''O mie de cocori'' şi ''Vechiul oraş imperial'' - şi pentru ''măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez''...
... altă atracţie am înţeles că este şi povestirea ''The Dancing Girl of Izu'' - scrisă tot de Yasunari Kawabata - o povestire ce l-a făcut celebru prin anii 1926...
  (...chiar nu am citit nimic din scrierile sale...)
... de asemenea am aflat că Shimoda este locatia reală a oraşului Pallet din jocurile Pokemon!…

... şi cred că sunt mult mai multe de descoperit privind oraşul Shimoda...

despre sumo ...

... am urmărit cu uimire copilăroasă totdeauna imaginile ce prezentau la tv luptătorii de sumo! dar nu cunoşteam prea multe despre viaţa din spatele imaginilor prezentate ...

... am găsit la tv NHK World, o emisiune ce prezenta lumea celor ce iubesc şi practică arta marţială sumo!... ceva aparte! ... ce am aflat din această emisiune foarte plăcută:

... că există şcoli de sumo  pentru cei atraşi de lungul şi dificilul stil de luptă sumo!

... în emisiune am putut vedea o asemenea şcoală, cu cămin (unde luptătorii pot dormi şi mânca), săli de exerciţii, profesori/antrenori ...  pentru că există în jur de 70 de tehnici de luptă, aici un luptător îşi dezvoltă forţa musculară, îşi dezvoltă forţa de a-l bloca pe viitorul adversar, învaţă şi practică diferite feluri de împingeri/ ridicări/ îmbrâncituri/ apăsări la pământ/ piedici, etc...  luptătorii de rang mai mic (cei care încă nu deveniseră foarte buni în lupta de sumo) dormeau mai mulţi într-o încăpere, pe tradiţionalul tatami ... acolo, am văzut şi un luptător sumo, avansat în grad, care avea camera lui, cu frumoase kimonouri aranjate, cu televizor, etc ... sunt stabilite zile şi ore când se pot vizita acest spaţiu al şcolii, adică am văzut cum se intră liniştit şi cuviincios (în stilul cunoscut japonez!!!) într-un spaţiu de unde se pot privi luptătorii cum se antrenează, se poate vizita şi cantina (locul unde se prepară mâncarea luptătorilor şi se poate gusta din mâncarea lor (o supă bogată) ...

... apoi am văzut că există şi alte zone, cu spaţii organizate în aer liber de către comunitatea locală, unde se întreceau copiii mici într-o încercare de sumo, supravegheaţi de cei mai mari şi de profesori ... şi am putut vedea copiii (fără prea mare dotare musculară!!!) cum îşi doreau să fie mai buni, să lupte imitându-i pe cei mari, având ambiţia de a suferi ... pentru a deveni mai buni ...

... apoi emisiunea ne-a prezentat (am văzut ceva ce nici nu bănuiam) cum se pregăteşte o sală pentru o competiţie sumo!!! în mijlocul sălii mari, cu scaune pentru spectatori, se află un spaţiu liber pentru ringul ce urmează a se construi ... aici se aduce o cantitate mare de lut (pământ), din care apoi se formează un ring, bătătorit manual, ore în şir de mulţi lucrători, cu un mic instrument din lemn pentru a bătători pământul, apoi în mijloc se aşează o împletitură (sfori groase din orez) ce delimitează spaţiul viitor pentru luptă ... cănd totul este gata, nu îţi mai dai seama cum a fost lucrat totul (şi când te gândeşti ce greutate au cei 2 luptători de sumo care se vor lupta pe acest ring din pământ, cât de bine este bătătorit - manual - ca să suporte aceste greutăţi!!!) ... un adevărat ritual pentru a se realiza acest ring unde se ţine lupta dintre 2 luptători de sumo!!! şi fiecare ring este un unicat (... nu se păstrează pentru spectacolul următor, altă dată se va construi altul) ...

... pentru cine vrea să vizioneze o astfel de întrecere între 2 luptători sumo, am găsit o frumoasă competiţie în Youtube:

              http://youtu.be/z2HRvo3APwU
... exact ce se spune, este cool japan!

... amintirile copilariei ...

 ... am găsit de cuviinţă să scriu şi acest fragment (frunzărind printre rândurile scrise în unul din carneţelele mele)- care mi-a atras atenţia cândva - :  

      “…amintirile din copilărie sunt greu de zdruncinat, iar urmele lor sunt imposibil de şters. Puţini sunt oamenii care să se poată lăuda că, în timpul vieţii, au avut norocul să înlocuiască frumoasa lume bună  a copilăriei, cu o alta mai bună, mai frumoasă. Majoritatea o păstrează pe cea dintâi, tăinuită adânc, sfânta icoană agăţată de un cui bătut dureros în grinda inimii. Există, într-o viaţă, dor mai mare decât dorul după copilărie? Deasupra regretului de a nu fi putut rămâne copil, este imposibil să se afle vreun altul. Acea lume plămădită din soare şi cer, din verdele câmpiei şi albul zăpezii, din zbor fără oprelişti şi somn neîntinat de povară, din inconştienţă candidă şi gravitate intolerantă, acea lume dăruită cu ştiinţa de a-şi apăra puritatea refuzând imaginea celeilalte lumi, din afara copilăriei, nu este oare supremul ideal spre care năzuieşte, în taină, fiecare suflet de om?”

 

      ( fragment din “BABILONUL DE NISIP”, de Nicolae Stăiculescu, 1979)

moda de a fi iar copil...

... am urmărit o emisiune japoneză, acum o săptămână ...
... subiectul era ''moda wakaii'' ...
... erau invitate 4-5 fete tinere (de circa 15-17 ani!?) ... aşa de ''dulci'', drăgălaş îmbrăcate ...
... nici una nu semăna în privinţa stilului vestimentar ... dar toate erau altfel îmbrăcate decât pe la noi ...
... parcă erau desprinse din filmele copilăriei ... aveau hăinuţe care păreau făcute pentru copii mici, în culori vii, ţipătoare ... ceea ce avea una dintre ele era chiar un lucru la care nici nu mă puteam gândi: o jumătate de ochelari de soare ... foarte ''dulce'' ... nu ştiu cum stătea jumătatea de ochelari dar era tare ''simpatic'' !!!

... ele au vorbit mult în studio, au răs, au fost tot timpul drăgălaşe , copilăroase ...
... şi apoi au prezentat un festival, unde s-au întâlnit cu încă alte câteva prietene, fete din multe ţări de pe glob ...  şi toate erau îmbrăcate fistichiu, ca nişte păpuşi dulci ...
... parcă era o întrecere de imaginaţie privind realizarea practică a rochiţelor, gentuţelor, pantofiorilor, etc... pe care le aveau personajele din Sailor Monn, Sandy Bell şi alte personaje pline de drăgălăşenie!!!

Nu ceea ce era la modă pe la noi, într-un timp, ca păpuşica Barbie ...

... am înţeles că este un curent vestimentar care place multor vârste, în Japonia! Dar are succes şi în ţări depărtate de Japonia: in Europa, etc...  

... într-adevăr, ce spectacol ar fi să vezi pe străzile de la noi o astfel de vestimentaţie!!!

... dar ar trebui să existe şi lucruri drăgălaş confecţionate, pe la noi prin magazine, pe care să le poţi combina astfel!

... am găsit pe Youtube un filmuleţ cu sfaturi - cum să fii îmbrăcată în stil ''wakaii''-
                  http://youtu.be/ZLDQuOaNN6A
... am mai găsit pe Youtube şi un filmuleţ ce prezintă un colţişor al unei comunităţi simpatice ...
                  http://youtu.be/Pu3YSyBtQls

... uitarea ...

... frunzărind rândurile scrise în unul din carneţelele mele, am găsit acest fragment - care mi-a atras atenţia cândva - : 
     “…Uitarea este un exerciţiu dificil, dar, ca preţ pentru putinţa de a zâmbi azi, de  a dormi liniştit la noapte şi de a avea dreptul la dimineaţa de mâine, este rezonabilă…
          Altfel îţi faci viaţa chin şi îi incomodezi îngrozitor pe ceilalţi, îi pui în situaţia să-ţi demonstreze că imposibilitatea de a uita este o tară mai mare decât toate tarele adunate la un loc, de care tu ai vrea să fii despovărat. Probând cu amintiri, îi obligă chiar să li se facă lehamite de tine, şi asta este cumplit de rău. Pentru tine, desigur. Încearcă să înţelegi că lumea contează, nu indivizii, buni sau răi, sau nici buni , nici răi, care o compun. Lumea. Citeşte oleacă istorie, câteva capitole sunt de ajuns şi potriveşte-ţi mersul după al lumii. Dacă poţi păstra şi cadenţa, este excelent; dacă nu poţi sau nu vrei sau, în cel mai rău caz, nu poţi să vrei, atunci astupă-ţi urechile să n-o auzi şi mergi cu pasul tău sau dă-te la o parte, mai la margine, acolo e posibil chiar să stai pe loc şi să priveşti cu o condiţie: să nu te laşi ispitit de întrebări şi de răspunsuri şi de presupuneri şi de amintiri, fiindcă toate astea, mai ales amintirile, te-ndeamnă să te întorci în lume şi să mergi în zigzag printre rândurile ei, încurcând-o, sau să te opreşti în mijlocul ei, întârziindu-i mersul sau chiar s-o iei îndărăt, împotriva ei – atunci nu-ţi mai rămâne nici o scăpare, îţi iese din albie, se tulbură şi te îneacă. De vorbit, da, poţi vorbi, putinţa de a vorbi este într-adevar cea mai mare cucerire a omului din momentul transformării picioarelor de dinainte în mâini, aşa că dă-i drumul, şi tot vorbind, mai pe ocolite, mai pe aproape, zece vorbe goale, o jumătate cu miez, ai posibilitatea să spui chiar ce gândeşti, dacă ţi-ai pus asta în cap. Este un tratament garantat, face bine capului, şirei spinării şi chiar stomacului…”  

                            ( fragment din “BABILONUL DE NISIP”, de Nicolae Stăiculescu, 1979)