din gândirea LES GIBLIN...

         Pentru o perioadă de timp am fost plăcut impresionată de cele citite într-o carte scrisă de Les Giblin !
         Les Giblin s-a născut în 1912, în Cedar Rapids, Iowa - SUA. A avut o carieră reuşită în ''door-to-door sales'' ! Şi a condus şi multe seminarii pentru a forma alte generaţii!
         Era prima oară când citeam aceasta analiză asupra relaţiilor umane!  De obicei conspectez tot ce îmi place din lecturile mele, deci am conspectat câte ceva şi din această lectură!
         Au trecut ani şi acum am recitit rândurile conspectate şi m-am gândit că ar bine să le scriu aici!
         Mai ales că ... nu ştiu cât de multe persoane cunosc această gândire ce vine din America!
         Sper să fie o lectură interesantă!
         
                   Partea 1      
                   Cap.I
         1.S-a demonstrat că între 66 - 90% dintre eşecurile din lumea afacerilor ţin de natura relaţiilor interumane!
         2.Aşa-numitele probleme de personalitate, cum ar fi timiditatea şi sfioşenia, stau la baza necazurilor atunci când este vorba de abordarea celorlalţi.
         3.Învăţaţi să-i abordaţi pe ceilalţi cu încredere şi automat vor spori succesul şi fericirea dumneavoastră!
         4.Învăţaţi principiile care stau la baza abordării celorlalţi şi n-o să aveţi nevoie de tot felul de trucuri! 
                   Cap.II
         1.Cu toţii suntem egoişti.
         2.Pe toţi ne interesează mult mai mult propria persoană decât orice altceva pe lumea asta.
         3.Orice persoană vrea să se simtă importantă şi să reuşească în viaţă.
         4.Toţi urmărim să fim acceptaţi de ceilalţi.
         5.Un orgoliu nesatisfăcut este un orgoliu periculos.
         6.Satisfaceţi buna părere de sine a celuilalt şi automat el va deveni mai binevoitor şi mai amabil.
         7.Iisus spunea:''Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!''
            Psihologii ne spun că, dacă nu ne iubim - în sensul că nu avem o părere bună despre noi - este imposibil să fim binevoitori cu ceilalţi.
         8. Nu uitaţi SA/SPP (SubAprecierea Produce Fricţiuni şi Probleme)!
         9. Ajutaţi-l pe celălalt să se placă mai mult şi va fi mai uşor de abordat.  
       10.Oamenii acţionează -  sau nu reuşesc să acţioneze - în mare parte pentru că vor să-şi satisfacă orgoliul.
                   Cap.III
         1.Nu fiţi zgârcit atunci când trebuie să îi faceţi pe oameni să se simtă importanţi.
         2.Nu subestimaţi ''micile politeţuri'' - ca de exemplu să ajungeţi la timp la o întâlnire. Prin aceasta recunoaşteţi importanţa celeilalte persoane. Din păcate, mult mai adesea suntem mai curtenitori cu străinii decât cu cei de acasă. Încercaţi să trataţi familia şi prietenii cu aceeaşi curtoazie pe care o arătaţi străinilor.
         3.Amintiţi-vă că ceilalţi sunt importanţi şi aceasta se va reflecta şi în felul în care veţi fi abordaţi de către ceilalţi.
         4.De azi, observaţi-i mai atent pe ceilalţi.Daţi-i atenţia cuvenită fiecăruia făcându-i să se simtă importanţi.
         5.Nu faceţi pe grozavii în raporturile cu ceilalţi şi nici nu încercaţi să vă sporiţi importanţa personală făcându-i pe ceilalţi să se simtă mici.
                   Partea 2      
                   Cap.IV
         1.Indiferent că vă daţi seama sau nu, de fapt controlaţi faptele şi atitudinile celorlalţi prin propriile fapte şi atitudini.
         2.Propriile atitudini sunt reflectate de celălalt ca şi cum aţi sta în faţa unei oglinzi.
         3.Acţionaţi sau fiţi ostil faţă de cineva şi celălalt va reflecta propria sa ostilitate în raport cu dumneavoastră. Ţipaţi la el şi aproape că se va simţi obligat să ţipe şi el.
            Acţionaţi calm şi fără patimă şi veţi reuşi să îndepărtaţi mânia înainte să se dezlănţuie. 
         4.Acţionaţi cu entuziasm şi veţi trezi entuziasmul în celălalt. 
         5.Acţionaţi cu încredere şi celălalt va avea încredere în dumneavoastră. 
         6.De azi începeţi, deliberat, să vă cultivaţi o atitudine entuziastă. Profitaţi de sfatul lui Frank Bettger şi acţionaţi ca şi cum aţi fi entuziasmat. Curând veţi fi entuziasmat.
         7.Începeţi de azi, deliberat, să vă cultivaţi o manieră încrezătoare. Nu mormăiţi cuvintele ca şi cum v-ar fi frică să vă exprimaţi. Vorbiţi răspicat. Atenţie la poziţia corpului. O siluetă cocoşată înseamnă că greutăţile vieţii sunt prea mari pentru dumneavoasrtră. Un cap plecat înseamnă că viaţa     v-a înfrânt. Capul sus! Umerii spre spate! Păşiţi încrezător ca şi cum ar trebui să ajungeţi într-un loc foarte important.  
                   Cap.V         
         1.Atunci când îi abordaţi pe ceilalţi, dumneavoastră stabiliţi tonalitatea întregii teme încă de la început.
         2.Dacă începeţi pe un ton protocolar, va fi o întâlnire protocolară.
            Dacă începeţi pe un ton prietenos, va fi o întâlnire prietenoasă.    
            Dacă stabiliţi datele pentru o discuţie de afaceri, va fi o discuţie de afaceri.
            Dacă începeţi pe un ton prin care vă veţi cere scuze, celălalt vă va obliga să rămâneţi la acest ton până la capăt.
         3.Dacă cunoaşteţi pe cineva, impresia pe care o faceţi mai mult ca sigur că va stabili tonalitatea determinantă a felului în care vă va percepe pentru tot restul zilelor.
         4.Alţii au tendinţa să vă accepte după cum vă evaluaţi singur. Dacă vă socotiţi un nimeni, practic îi imploraţi pe ceilalţi să vă umilească.
         5.Una dintre cele mai eficiente posibilităţi descoperite vreodată pentru a face o impresie
favorabilă celuilalt este tocmai să nu vă străduiţi prea tare să faceţi impresie bună, ci să-i daţi să înţeleagă că el vă face o impresie bună. 
         6.Oamenii vă judecă nu numai după părerea pe care o aveţi despre dumneavoastră ci şi după părerea pe care o aveţi despre alte lucruri: slujba, compania, chiar şi concurenţa.
         7.Opiniile negative creează o atmosferă negativă. Nu loviţi sub centură şi nu vă plângeţi permanent.
         8.Felul cum puneţi întrebările stabileşte decorul şi tonalitatea celuilalt. Nu puneţi întrebări la care se răspunde cu ''Nu'' când doriţi un răspuns afirmativ! Nu puneţi întrebări care presupun nişte complicaţii ulterioare. De ce să v-o căutaţi cu lumânarea?
                   Partea 3                  
                   Cap.VI
         1.Adevăratul secret al unei personalităţi atrăgătoare este să le ofere celorlalţi lucrurile după care tânjesc. Oamenii au nevoie de anumite lucruri în egală măsură în care muştele au nevoie de miere.
         2.Folosiţi formula celor trei A pentru a-i atrage pe oameni.
            Acceptarea:Acceptaţi-i pe oameni aşa cum sunt. Daţi-le posibilitatea să fie ei înşişi. Nu insistaţi asupra perfectiunii cuiva înainte de a vă plăcea cu adevărat. Nu inventaţi o cămaşă de forţă de tip moral în speranţa ca alţii să o poarte pentru a obţine acceparea dumneavoastră. Şi mai presus de toate, nu vă tocmiţi pentru acceptare. În esenţă nu spuneţi: ''Am să te accept dacă te vei schimba ca să îmi fii pe plac!''
            Aprobarea:Căutaţi ceva ce poate fi aprobat la celălalt. Poate să fie ceva mărunt sau        nesemnificativ. Dar daţi-i să înţeleagă celuilalt că aprobaţi acel ceva şi numărul lucrurilor pe care le veţi putea aproba...cu sinceritate va începe să crească. Când celălalt va prinde gustul unei aprobări reale, el va începe să-şi schimbe comportamentul în aşa fel încât să fie aprobat şi pentru alte lucruri.
            Aprecierea:A aprecia înseamnă a spori valoarea - contrar deprecierii care inseamnă a 
scădea valoarea - lăsaţi-i pe ceilalţi să afle că îi preţuiţi. Trataţi-i pe ceilalţi ca şi cum v-ar fi nepreţuiţi. Nu-i lăsaţi să aştepte, mulţumiţi-le, trataţi-i individual , în mod ''deosebit''. 
                   Cap.VII
         1.Relatiile interumane se blochează uneori pentru că nimeni nu are curajul să facă primul pas.
         2.Nu aşteptaţi un semn din partea celuilalt. Presupuneţi că el se va purta frumos şi acţionaţi ca atare .
         3.Presupuneţi atitudinea pe care doriţi să o aibă celălalt. Comportaţi-vă ca şi cum v-aţi aştepta să vă placă.
         4.Riscaţi şi poate celălalt va fi binevoitor. Întotdeauna este un joc de noroc dar veţi căştiga 99% din cazuri, cu condiţia să mizaţi pe faptul că vă va fi favorabil. Dacă nu veţi încerca, veţi avea de pierdut de fiecare dată.
        5.Nu fiţi nerăbdător. Nu exageraţi . Nu încercaţi cu orice chip să plăceţi celuilalt. Nu uitaţi că există cazuri când poţi să fii prea fermecător şi să te străduieşti prea tare.
        6.Pur şi simplu relaxaţi-vă şi socotiţi că este de la sine înţeles să plăceţi celorlalţi.
        7.Folosiţi-vă de afrmecul zâmbetului dumneavoastră pentru a încălzi atmosfera.
        8.Începând chiar de azi, învăţaţi să zâmbiţi sincer exersând în oglindă. Un zâmbet sincer se cunoaşte de departe. Oglinda vă va spune dacă zâmbiţi sincer sau fals. De asemenea zâmbind veţi căpăta acest obicei şi chiar o să simţiţi nevoia să zâmbiţi mai mult.  
                   Partea 4            
                   Cap.VIII
         1.Atât succesul, cât şi fericirea depind în mare măsură de capacitatea noastră de a ne exprima. De aceea chiar de azi studiaţi posibilităţile de a vă îndrepta stilul de comunicare.
         2.Exersaţi începuturi de conversaţie cu necunoscuţii folosind tehnica de încălzire (a întrebărilor simple sau a observaţiilor de la sine înţelese).
         3.Pentru a fi un maestru în arta conversaţiei, nu mai încercaţi să fiţi perfect şi nu vă temeţi să fiţi banal. Pepitele de aur şi nestemate din conversaţie apar după ce aţi ''săpat'' mult şi bine.
         4.Puneţi întrebări în aşa fel încât să conduceţi conversatia pe un culoar interesant.
         5.Încurajaţi cealaltă persoană să vorbească despre sine.Menţionaţi interesele celuilalt.
         6.Folosiţi tehnica ''şi eu''ca să vă identificaţi cu interlocutorul şi cu interesele sale.
         7.Vorbiţi despre dumneavoastră numai când sunteţi invitat să o faceţi de către celălalt. Dacă vrea să afle ceva despre dumneavoastră, precis o să vă întrebe.
         8.Folosiţi discuţia ''pozitivă''.
            Nu uitaţi că nimănui nu-i place o cobe sau o persoană căreia veşnic îi plouă şi îi ninge. Ţineţi necazurile în sufletul dumneavoastră.
         9.Eliminaţi din conversaţie glumitul, tachinatul şi sarcasmul. 
                   Cap.IX
            Arta de a şti să ascultaţi este foarte importantă aşa încât n-o trataţi cu superficialitate ci puneţi-o în practică.
            Atunci când citiţi ceva pozitiv şi sunteţi convins că aşa este, vă hotărâţi să puneţi lucrul respectiv în practică. Dar până nu verificaţi pe cont propriu, veti uita despre ce este vorba într-o zi sau două...
           Aplicaţi: 
         1.Uitaţi-vă la persoana care vorbeşte. Cel care merită să fie ascultat, merită sa fie privit. Asta vă va ajuta să vă concentraţi asupra a ceea ce spuneţi.
         2.Păreţi extrem de încântat de ceea ce spune: Dacă  sunteţi de  acord, daţi din cap. Dacă spune o poveste, zâmbiţi , daţi-i replica, ajutaţi-l.
         3.Aplecaţi-vă spre persoana care vorbeşte. Există tendinţa să vă distanţaţi de o persoană cand este mai plicticoasă şi invers.
         4.Puneţi întrebări. Persoana respectivă va şti că aţi fost atent.
         5.Nu-l întrerupeţi, în schimb  rugaţi-l să mai vorbească. Mulţi sunt flataţi dacă nu-i întrerupeţi până nu termină ce au de spus. Dar sunt dublu flataţi dacă îi îndemnaţi să continue.
         6.Nu divagaţi de la subiectul celui care vorbeşte. Nu schimbaţi subiectul până ce persoana respectivă nu-l încheie indiferent căt de nerăbdător aţi fi să vorbiţi despre altceva. 
         7.Folosiţi cuvintele celui care vorbeşte pentru a vă sublinia propriul punct de vedere. După ce termină de vorbit, repetaţi-i unele lucruri spuse - veţi reuşi să vă strecuraţi şi ideile personale fără să vă izbiţi de un zid:
            ''După cum aţi spus...''
            ''Exact cum spuneaţi...''
                  Cap.X
            Când aveţi o părere diferită de a altcuiva, obiectivul dumneavoastră nu trebuie să fie ''să vă impuneţi  punctul de vedere'' ci să-l determinaţi pe celălalt să-şi schimbe punctul său de vedere şi să privească lucrurile prin prisma dumneavoastră. Trebuie să-i strecuraţi ''argumentul dumneavoastră logic'' lăsându-i totdeauna o portiţă ca să-şi poată explica poziţia sa anterioară.
           Şase reguli de ajutor:
         1.lăsaţi-l  să-şi expună argumentele;
         2.faceţi o pauză scurtă înainte de a-i răspunde;
         3.nu vă încăpăţânaţi să câştigaţi 100 %;
         4.prezentaţi-vă argumentele cu moderaţie şi acurateţe;
         5.vorbiţi printr-o terţă persoană;
         6.lăsaţi-l pe celălalt să iasă cu faţa curată;   
                  Partea 5
                  Cap.XI
         1.Dacă doriţi ca celălalt să vă ajute din tot sufletul, trebuie să-i cereţi în egală măsură să vă sprijine cu idei şi cu muncă fizică.
         2.Faceţi-l pe celălalt să simtă că problema dumneavoastră  este problema lui.
         3.Folosiţi principiul ''managementului multiplu'' dându-i fiecărui membru al echipei posibilitatea de a-şi spune părerea asupra felului cum ar trebui să se acţioneze. 
         4.Când vreţi ca cineva să vă facă o favoare includeţi-l în echipă şi nu-i spuneţi doar ''Ce-ar fi să-mi pui o vorbă bună?'' ci ''Dacă ai fi în locul meu şi ai vrea o rezolvare favorabilă, cum ai proceda?''
         5.Folosiţi un ''trust de creiere'' şi folosiţi idei, sugestii şi sfaturi de la alţii.
         6.Fiţi convins atunci când cereţi un sfat că realmente asta vreţi. N-are rost să mai cereţi  sfaturi  dacă doriţi doar milă, înţelegere sau încurajare.     
            Sugestie: aplicaţi cele 6 reguli 1 săptămână la servici şi acasă şi consemnaţi rezultatele.
                 Cap.XII
         1.Lauda sinceră degajă în mod miraculos energie, ridică moralul şi face persoana cealaltă mai aptă fizic.
         2.Persoana care este descurajată atunci când nu face o treabă bine sau cu care e mai greu să vă înţelegeţi suferă probabil de o proastă părere despre sine. Lauda poate fi un medicament miraculos injectând o doză de părere bună despre sine şi producând o schimbare în bine a comportamentului respectivului.
         3.Priviţi cu încredere ceea ce fac ceilalţi. Arătaţi-vă recunoştinţa faţă de ceea ce au făcut spunând ''mulţumesc''.
         4. Fiţi generos cu complimentele. Gratitudinea nu este un lucru obişnuit. Fiind generos cu gratitudinea puteţi ieşi în evidenţă.
         5.Sporiţi-vă fericirea şi liniştea sufletească făcând  câte 3 complimente sincere zilnic.
                 Cap.XIII
            Nu uitaţi:critica poate fi reuşită cu condiţia ca scopul ei să fie ceva cu adevărat important, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru persoana criticată. Nu criticaţi doar ca să vă satisfaceţi orgoliul. Ocoliţi orgoliul celuilalt când vreţi să-l criticaţi.
            Şapte lucruri obligatorii de pus în practică:
         1.Critica trebuie făcută între 4 ochi.
         2.Începeţi critica printr-o vorbă frumoasă sau un compliment.
         3.Critica trebuie să fie impersonală. Criticaţi fapta, nu persoana.
         4.Daţi o soluţie.
         5.Rugaţi-l să fie cooperant dar nu i-o cereţi imperios.
         6.La o greşeală, o singură critică.
         7.Încheiaţi într-o atmosferă prietenească.          
                Partea 6
                Cap.XIV
            Formula cunoaşterii relaţiilor interumane:
              -CUNOAŞTERE +PUNERE IN PRACTICĂ=REUŞITĂ
              -atitudinea optimistă (cu un program de viaţă optimist):
              -aşterneţi pe hârtie obiectivele drumului şi scopurile:
     Rezultatul: Întipărirea în gând a scopului  ajută la schimbarea comportamentului.  
     Toate trei trebuie aplicate: la serviciu, acasă şi în societate.
     Nu uitaţi:
    Este suficientă  o mică scânteie pentru declanşarea unei explozii enorme. Lucrul acela mărunt pe care îl faceţi sau îl spuneţi poate produce o reacţie în lanţ care se poate transforma într-o bombă atomică.
    Trebuie să recunoaşteţi persoana cealaltă.
          Modalităţi de a-i face pe oameni să se simtă importanţi
    I regulă: 
Gândiţi-vă că ceilalţi sunt importanţi (copilul lui Dumnezeu)! Bărbaţii şi femeile care au cea mai mare influenţă asupra celorlalţi sunt cei care cred că ceilalţi sunt importanţi. 
    II regulă:
Băgaţi-i în seamă pe ceilalţi! Subconştient, cu toţii ştim că observăm doar ceea ce este important pentru noi. Deci când cineva ne ''observă'' înseamnă că de fapt ne face un mare compliment. Faceţi în aşa fel încât toată lumea să fie în lumina reflectorului. 
    III regulă:
Nu faceţi pe grozavii! Tendinţa este permanentă atunci când avem de-a face cu ceilalţi, să-i impresionăm cu importanţa noastră. Doriţi să faceţi o impresie bună asupra celuilalt. Dar cea mai eficientă cale de a-l impresiona pe celălalt este să-l faceţi să înţeleagă cât de impresionat sunteţi dumneavoastră de el!
     Cum puteţi afla când îl corectaţi pe celălalt? De obicei  când contrazicem sau corectăm pe cineva, nu vrem de fapt să rezolvăm nişte probleme, ci doar să ne dăm importanţi în ochii celuilalt.
     O regulă utilă ar fi sa vă intrebaţi înainte de a contrazice pe cineva următorul lucru:
                     ''Oare are de fapt vreo importanţă dacă am dreptate sau nu?''
     Nu încercaţi să câştigaţi toate bătăliile mărunte!
          Cum puteţi controla faptele şi atitudinile celorlalţi  
    Toata lumea doreşte să facă ceea ce se cuvine!
    Toată lumea vrea să facă faţă ocaziei respective!
    Noi ne interpretăm rolurile din viaţă în concordanţă cu scena pe care se află decorul încă dinainte să apărem noi. Există o necesitate subconştientă ''de a ne ridica'' la nivelul aşteptărilor celorlalţi sau de a nu le ''satisface'' niciodată!
    Când avem de-a face cu alte persoane constatăm reflectarea atitudinilor noastre în comportamentul respectivilor. E ca şi cum aţi sta în faţa unei oglinzi (!!!): când se ţipă la dumneavoastră ''trebuie'' să ţipaţi si dumneavoastră; dacă păstraţi un ton blând, nu vă veţi înfuria; ''un răspuns blând se obţine cu blândeţe''.
    Cunoscând aceasta puteţi controla emoţiile celorlalţi.
    Într-o situaţie tensionată, coborâţi glasul în mod deliberat şi vorbiţi cât mai blând. Asta practic îl va obliga pe celălalt să nu ridice tonul, să se înfurie.
    Adoptaţi atitudinea pe care a-ţi vrea ca altul să o exprime faţă de dumneavoastră!
   Entuziasmul se ia mai uşor ca pojarul!
   Dar la fel şi indiferenţa şi lipsa de entuziasm!
   Nu veţi reuşi niciodată să convingeţi pe cineva atâta vreme cât nu sunteţi convins!  Când sunteţi convins şi celălalt ştie că sunteţi convins - atunci va fi de acord!  
   Încrederea naşte încredere.
   Acţionaţi ca şi cum aţi crede în dumneavoastră şi ceilalţi vor crede în dumneavoastră.
   Lucrurile mărunte care te pot da de gol:
 1.Atenţie cum mergeţi!
Acţiunile fizice exprimă atitudinile noastre mentale. Când cineva merge cu umerii lăsaţi, atunci greutăţile sale sunt mult mai dificile pentru el. Când ceva apasă spiritul omului, invariabil îi apasă şi trupul. Cineva care merge cu capul în jos şi cu privirea în pământ , este un pesimist! Un timid umblă nesigur, cu paşi ezitanţi. Cel care are încredere în sine, păşeşte îndrăzneţ, cu umerii daţi pe spate, privirea este în sus spre un scop pe care simte că îl poate atinge.
 2.Atenţie cum strângeţi mâna!
 3.Tonul vocii!
 Vocea este mijlocul de comunicare cel mai dezvoltat între oameni. Comunică mai mult decât idei şi sentimente  (neajutorare, curaj, şovăire, încredere, etc).
          Cum puteţi face oamenii mai buni  
            -un ser al adevărului care funcţionează cu adevărat-
     Noi nu suntem la fel. Nimeni, fie că e bărbat femeie sau copil, nu este numai bun sau numai rău! Cu toţii avem diverse faţete ale personalităţii noastre. Folosind bunul simţ şi psihologia de rigoare, veţi putea să scoateţi la iveală doar partea bună şi generoasă. Arta de a te înţelege cu ceilalţi este unul din cele mai mari haruri ale fiinţei umane. Arta dumneavoastră de a vă înţelege cu ceilalţi determină calitatea vieţii dumneavoastră în lumea afacerilor, a vieţii familiale, a vieţii dumneavoastre sociale.
         Şase reguli pentru a spune ''mulţumesc''
 1.Mulţumirea să fie sinceră.    
 2.Spuneţi-o răspicat - nu mormăit.
 3.Mulţumiţi oamenilor adăungându-le numele.
 4.Uitaţi-vă în ochii persoanei căreia îi mulţumiţi.
 5.Mulţumiţi-le în mod studiat ( să căutaţi lucrurile pentru care să le mulţumiţi).
 6.Mulţumiţi-le oamenilor când se aşteaptă mai puţin (chiar când nici măcar nu se aşteaptă sau nu crede că i se cuvine).          
         Două reguli pentru laude:
 1.să fie sincere.
 2.să lăudaţi faptele sau calităţile şi nu neapărat persoana.
         Arta de a sta de vorbă:
 1.trebuie să ştiţi ce vreţi să spuneţi;
 2.spuneţi ce aveţi de spus şi staţi jos;
 3.uitaţi-vă la oameni când vorbiţi;
 4.vorbiţi lucruri care-i interesează pe oameni;
 5.nu încercaţi să ţineţi o cuvântare.
         Arta de a face o bună impresie:
                -a te preţui singur-
    Fiţi mândru de dumneavoastră  (dar nu încrezut!) de ceea ce sunteţi, de ceea ce faceţi, de locul în care lucraţi. Nu vă scuzaţi  pentru situaţia dumneavoastră în viaţă sau pentru propria dumneavoastră persoană. Ştiţi cee ce sunteţi deci trataţi-vă cu mândrie şi respect.
         Perspicacitatea umană:
   - Cum învăţăm (şi cumpărăm):
           83.0 % după vaz
           11.0 % după auz
            3.5 % după miros
            1.5 % după pipăit
            1.0 % după gust.
   - Cum reţinem informaţiile:
         10.0 % din ce citim
         20.0 % din ce auzim
         30.0 % din ce vedem
         50.0 % din ce vedem şi ce auzim
         70.0 % din ce spunem în timp ce vorbim
         90.0 % din ce spunem în timp ce facem un anumit lucru.
      Metoda de învăţare        Reţinere 3 ore mai târziu       Reţinere 3 zile mai târziu
A-doar din spus                                       70%                                  10%
B-doar din văzut                                     72%                                  20%
C-dintr-un amestec de spus şi văzut       85%                                  65%

PS:
Sper că v-au plăcut aceste rânduri preluate din marea experienţă a lui Les Giblin şi de asemenea sper să vă fie utile în viaţă!
         












                                                                

cum se ucid ideile...

candva...am citit aceste rânduri şi mi-au plăcut!
îmi pare rău că nu le-am gândit eu...
dar după ce le-am citit - parcă din totdeauna le cunoşteam!
dar m-am gândit că ar fi bine să le aşez în această pagină, pentru cei care nu le-au citit sau cunoscut!
        Nu fii ridicol!
        Am mai încercat noi asta!
        Costă prea mult!
        Ne depăşeşte responsabilitatea!
        E o schimbare prea radicală!
        N-avem timpul necesar!
        Asta va face ca alte utilaje să e perimeze!
        Suntem prea mici pentru aşa ceva!
        Nu e practic pentru...
        N-am mai făcut niciodată aşa ceva!
        Să revenim la realitate!
        Asta nu e treaba noastră!
        De ce să schimbăm când încă merge perfect şi-aşa!      
        Este cu doi ani înaintea vremurilor noastre!
        Nu suntem pregătiţi pentru asta!
        Nu e prevăzut în buget!
        Nu poţi vinde castraveţi grădinarului!
        Conducerea nu va aproba niciodată!
        O să ne facem de râs!
        Ne-am descurcat perfect şi fără asta!
        S-o punem la dosar deocamdată!
        Să alcătuim un comitet!
        A încercat cineva înainte s-o facă?
        E prea greu de vândut!
        Nu merge în întreprinderea noastră! Sistemul nostru e diferit!
      

de ce nu mi-a plăcut viaţa la oraş...?

   ... de unde oare să încep?...
       după o viaţă trăită în oraş (peste 50 ani...), nu pot spune că într-un oraş nu există destule atracţii ... , multe tentaţii ... , multe facilităţi ... , (mai mult sau mai puţin) reguli de aşa-zisă convieţuire între oameni civilizaţi ...
       cum este, în general, viaţa în oraş?
       să locuieşti cu familia într-un apartament/o casă, de fapt un spaţiu (mai mic sau mai mare - după buget) ...      
       să mergi la muncă folosindu-te de un tramvai/autobuz/automobil ...  
       să ai copilul la o şcoală ''bună'' ...   
       să participi, cu familia, la evenimentele sociale ale oraşului...
       dar tot la oraş mai trebuie:
       să fii arogant/''snob''... pentru că ai acces la această facilitate-numită de toţi oraş-, să îi priveşti - cu aer de superioritate - pe cei ce locuiesc la ţară sau care s-au întors la viaţa de la ţară ...
       să te plimbi prin magazine în căutare de haine/''etichete'' de firmă (?!)... sau ... tot ce este în trend (...) 
       să te îmbraci doar cu lucruri prezentate de persoanele fiţoase de la tv...
       să te plimbi zilnic într-un mediu plin de blocuri/magazine - asfalt şi ciment peste tot -, cu 2-3 zone de verdeaţă dar şi acelea transformate în ceva cu utilitate imediată (3 leagăne pentru copii, spaţiu pentru câini ... sau pentru grădina de zarzavat a vecinului de la parter ...)...
       să depinzi de vecinul din apartamentul din dreapta/stânga/de jos/de sus/întreaga asociaţie de locatari ... privind supărat, lunar, afişajul cu plata 'întreţinerii' ...
       să stai şi să priveşti la un mediu ne-curat deoarece o aşa numită ''domnie'' te împiedică să participi la curăţirea zonei limitrofe casei/blocului/apartamentului în care locuieşti ...  
      să fugi cât poţi mai departe de casa ta în weekend sau de marile sărbători, pentru a arăta tuturor că ştii să mai faci un foc (pentru renumitul 'grătar') după ce ai gonit cu maşina pe şoselele patriei ...
  ... astea toate ...
  ... cât mai departe de locul de baştină, de casa şi de grădina părinţilor sau bunicilor, de munca din grădină/câmp/de animalele şi de păsările de curte ... toate care nu sunt în trend !...
    

din liceu...

             Umblând prin amintirile mele, perioada liceului - cu cei 5 ani de cursuri - este plină de multe ... şi vesele şi mai puţin vesele...
             Simpatic a fost că nu aveam în clasă decât 4 băieţi! Deci clasă de fete ... majoritare...
             Acum îmi dau seama, privind în urmă, că, în viaţa mea, aceşti ani de liceu au fost, pe ansamblu, ani frumoşi...
             Din perioada terminării liceului, am găsit două poezii, importante pentru mine pentru că vorbesc despre întămplări legate de noi, elevii de atunci, şi profesorii noştri ... Au trecut atâţia ani de atunci dar parcă a fost ieri când citesc aceste versuri...
             Îmi pare tare rău că nu mai ştiu cine a fost autorul/autorii versurilor ...
             Versurile vorbesc despre doi profesori ( printre cei mai populari şi importanţi ) pe care i-am avut: profesorul de istorie, dl R... şi directoarea noastră (dar şi profesoara noastră de chimie analitică, în acelaşi timp), dna C...
             Când am avut întălnirea de 10 ani, dl R..., profesorul de istorie a citit caieţelul meu unde aveam printre multe alte rânduri, şi aceste versuri, şi l-au amuzat cele scrise!
             Mi-e drag de aceste versuri ... de aceea încerc să le transmit mai departe:

 AMINTIRE PENTRU PROFESORUL DE ISTORIE
       Cu istoria stăm bine
       Ne luptăm cu ani şi zile
       Cu start din antichitate
       Biete timpuri demodate
       Cu statui din bronz turnate
                                           vreme.
                       Talmeş-balmeş, unt cu ouă
                       Ieşit din secolul IX
                       În ţara medievală
                       O puserăm la popreală
                       Aveam frică de scrinteală
                                                        şcoală.
       Că aşa la o adică 
       Ştiind că ce e mult ne strică   
       Ce avem noi cu atâtea lupte   
       Că tot nu ţinem minte
       Ne e gândul la plăcinte
                                       în oră.
                       La prima secundă în clasă
                       Cu catalogul pe masă
                       Dl R... e supărat
                       Că ''cutare'' a absentat
                       C-un ''fugit'' la-ncoronat
                                                   sărmanul.  
       Şi lecţia următoare
       Ne-o copiam fiecare.
       Pe la jumătate-n oră :
       Copii, vă zic o parolă  
       Cu chenar de-aureolă, 
                                 o poantă.
                       Puneţi umăr de la umăr
                       Şi credeţi că eu sunt tânăr,
                       Am 20 de ani, băieţi,
                       Şi-s frumos, cu calităţi,
                       De vă-ntrec pe voi, pe toţi
                                                        şi toate.
       Luaţi aminte de la mine
       Că 1 aprilie vine...
       Am răfuială în clasă
       Cu-o Ileană arătoasă,
       Zău de nu i-o fac, frumoasă
                                            poantă.
                        Ca timpul să treacă bine
                        Glumitul se mai cuvine
                        Printre date: ha, ha, ha!  
                        Încălzeşte inima
                        Gonind şi plictiseala
                                                   de oră.
       Domn profesor rău ne pare
       Că am dat această lucrare
       Ore au fost, când se putea
       Să scăpăm pe atunci de ea!
       Şi zău, mai bine era
                                  odata.
                        Noi vă mulţumim fierbinte
                        Şi vom porni înainte.
                        N-o să uităm niciodată 
                        Cât aţi fost de minunat,
                        Mulţumire înc-o dat'
                                                 şi adio!
       Fericire, viaţă lungă
       Şi norocul să v-ajungă,
       Soarta să vă fie bună,
       Să fiţi mereu împreună,
       Să vă vedem cu maşină
                                        acum!      

                                 AMINTIRE PENTRU DOAMNA DIRECTOARE
       Primul careu nu-l vom uita
       Nu vom uita vocea ce-l domina
       Eram toşi mici şi-aşa naivi
       Dar vocea parcă ne răscolea. 

       Ne era frică de anul doi
       Cu dvs ore aveam
       Turuiam ionii şi cationii
       Oricând de ''zece'' noi îi spuneam.
                    refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns     
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?       
       Tremurau sticle şi eprubete
       Până când seama cu toţii ne-am dat
       Că sunteţi bună, aşa de bună
       Şi ce mult noi ne-am bucurat!

       În anul doi, la despărţire,
       În ochii tineri, lacrimi aveam,
       Chiar nevăzute, le-am şters cu grijă,
       Misterul fricii nu-l mai aveam.
                    refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?       
        Acum zâmbim că ştim c-atuncea
        Odată în clasă larmă era
        Râdeam cu toţii şi eram veseli
        De parcă lumea a noastră era.

        Când aţi sosit aşa de-odată
        Deplină linişte s-a coborât
        V-aţi supărat şi-aţi dat lucrare
        Ce-n catalog însă nu a apărut.
                     refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?
        În ceilalţi ani, care-au trecut
        V-am mai văzut, aşa de rar,
        Doar pe culoare şi coridoare
        Şi la careuri expunând clar.

        Noi vă dorim mult şi fierbinte
        Fiţi doamnă, fiţi fericită mereu
        Norocu-n viaţă să vă zîmbească
        Succes oriunde veţi fi la greu. 

P.S.
  Acum când le recitesc, cu mintea de acum, mă gândesc că sunt usor copilăreşti...dar mai păstreză din farmecul de atunci...
  Cine mai ştie, în ziua de azi, cum erau, la liceu, careurile ...?  Eram pe atunci prin 1978...
  Şi cât de multe altele, legate de anii de dinainte de 1989...
                                

de ce... prietena japoneză?

       De ani mulţi, de foarte mulţi ani... am fost atrasă de lumea fascinantă din arhipelagul japonez...
       Am citit tot ce am putut găsi despre viaţa modernă, obişnuită a unui japonez sau a unei japoneze, despre minunata viaţă culturală, despre respectul pentru tradiţii dar şi curiozitatea continuă pentru noutate,  despre zbuciumul acestui popor străbătând istoria ... am vizionat multe filme create de japonezi sau de alţii (fascinaţi de acest popor) ...
       Am reuşit să am şi o mică colecţie: o moneda japoneză (primită cam prin 1993, în Gara de Nord din Bucureşti, de la un băiat japonez cu care am schimbat reciproc monede din ţările noastre !), câteva romane cu actiunea în Japonia, 1 album foto despre Japonia, o carte despre istoria Japoniei, o carte despre cultura japoneză, câteva CD-uri cu filme japoneze ... şi ceea ce contează cel mai mult pentru mine ... posibilitatea recentă de a viziona programul tv ''NHK World''!
       Cunosc puţine cuvinte japoneze ... aşa pentru pură plăcere!
       Am suferit ori de câte ori am auzit de cutremure ... taifunuri ... marile  pagube şi suferinţe provocate de evenimentul trist din 2011 ... 
       Admir pe zi ce trece acest popor educat, admir modul cum ştie să se organizeze ca să depăşească momentele grele ...
       Mă minunez că există aşa ceva pe lume ... 
       Ori de căte ori sunt zbuciumată şi prea afectată de viaţa mea cotidiană, care de atât de multe ori nu se desfăşoară aşa cum ar trebui (oare eu nu sunt ok ? sau societatea/colectivul... din care fac parte este total diferită/diferit de structura mea interioară ?... şi mă fac să sufăr enorm şi să devin din ce în ce mai interiorizată, mai tăcută ... un simplu executant al unor cerinţe de moment pentru a realiza ce trebuie! ) ...  mă gândesc la Japonia sau caut tv ''NHK World'' şi, brusc, uit de toată tristeţea mea şi parcă de când lumea sunt în arhipelagul japonez ...   
  

amintirile adolescenţei din Bucureşti

     Despre adolescenţa lui în Bucureşti, ticuţu mi-a povestit pe parcursul vieţii destul de multe dar trecerea anilor a făcut ca să mai uităm (şi el, şi eu) multe şi să ne amintim acum doar de acestea:

             ...Ca la toate familiile din acea perioadă, războiul al doilea mondial a influenţat şi viaţa familiei lui ticuţu: tatăl lui, Banu, a fost chemat în armată pentru front ... iar acasă mama, Frusina, a rămas cu 7 copiii, de vărste diferite: Drăgan-5 ani, Savu- 7 ani, Stan- 9 ani, Dida -11 ani, Vasile(ticuţu)-13 ani, Culina-15 ani, Costică-17 ani ... Singura sursă de trai: munca câmpului ... ea şi copiii...

             În 1940 ticuţu terminase 7 clase la şcoala din comuna Dorobanţu ...

            Un unchi de la Bucureşti, Lică, din partea mamei Frusina (căsătorit cu o soră a mamei), s-a gândit că ar fi bine pentru ticuţu, Vasile, ca să meargă mai departe cu şcoala, la Bucureşti!

            Dar ca să se susţină la şcoală, şcoală de meserii (timp de 3 ani, echivalentă cu liceul industrial din zilele noastre), ticuţu a trebuit să intre şi ucenic ... la croitorie, pentru a plăti şcoala... în Bucureşti!           

            Şi aşa a ajuns ticuţu să locuiască la dl Popescu, în strada Buzeşti nr.7, unde era casa şi atelierul de croitorie, iar şcoala de meserii era pe Calea Călăraşi... 
            La dl Popescu a locuit şi lucrat, ca ucenic, ticuţu timp de 2 ani.
            Aici a învăţat ticuţu cum să folosească o maşină de cusut, cum să facă lucrurile de început, mărunte, ale croitoriei: festonări ... Şi a mers bine şi cu şcoala de meserii...

           Dna Ecaterina Popescu (soţia dlui Popescu) lucra ca menajeră în casa a două doamne din ''lumea bună'', printesele ... 2 surori .... Dna Ecaterina venea, ca origine, din  Sighişoara, de unde  cunoştea bine familia prinţeselor.

          Cu dna Ecaterina se deschidea pentru ticuţu portita către o lume aparte ... 

          Prinţesele erau vara în Bucureşti, în casa lor din str. Porumbaru nr.8, lângă şoseaua Kisseleff

... şi toamna, plecau la Paris unde aveau o a doua casă...
         Strada Porumbaru era frumoasă: numai vile mari şi frumoase, ale celor din ''lumea bună''...
         Ce făcea ticuţu meu atunci, pe lângă dna Popescu?...Trebuia să o ajute!

         La pregătirile pentru anumite petreceri organizate de aceste prinţese (când erau în Bucureşti) ... Ajuta la curăţenia ce se făcea peste tot, ajuta la cumpărături, ajuta la transportul cumpărăturilor ... În această perioadă dna Popescu mai avea câte o fată, ca ajutor, în toate pregătirile ...

         Printre altele, ticuţu mi-a povestit cum era cu pâinea: veneau prin cartier căruţe cu pâine, se  striga:Pâineaaaaa! şi mergeai să cumperi de la cel care era venit cu pâine de la fabrică....Erau 2 fabrici pe atunci: Grozăveşti şi Gagel (care avea cea mai bună pâine).

         La bucătărie ticuţu doar privea cum se găteau specialităţile de către dna Popescu...

        Ce mai făcea ticuţu: ajuta la transportul tăvilor cu cafele şi altele, până în camera dinaintea salonului de primire al printeselor (de acolo tavile erau luate de persoana stabilită să servească invitaţii)...

         În salon, cele doua prinţese si invitaţii ascultau muzică (la patefon şi radio), dansau, serveau masa, jucau cărţi...

        Când nu erau petreceri, ticuţu o ajuta pe dna Ecaterina la alte activităţi: le servea pe prinţese cu tăvi cu cafele cand se sculau dimineaţa...

        Iarna, ticutu o ajuta pe dna Popescu la alte activităţi: la curăţatul zăpezii de prin curtea casei prinţeselor şi multe alte treburi mărunte ...În lipsa prinţeselor, casa era păzită noaptea de un paznic.

        Asta era prin 1941-1942-1943...

        Dar şcoala de meserii, la care era elev în tot acest timp, a cerut, la un moment dat, ca ticuţu să facă practică şi în atelier mecanic şi aşa a trebuit să plece de la dl. Popescu ...
        Aşa a ajuns la dl. Rizescu care avea şi croitorie (ca să continue să muncească ca ucenic-pentru a plăti şcoala) dar şi atelier mare, pe profil mecanic (pentru a efectua practica cerută de şcoală)... Şi a locuit în str. Dr. Felix, colţ cu bld. Ioan Cuza...Şi a continuat ca elev şi la şcoala de meserii...
        Şcoala a terminat-o în 1943 dar ticuţu a rămas încă un an la atelierul d-lui Rizescu ca într-o practică plătită...în atelierul mecanic: reparatii de pompe şi altele...
        Tot de Bucureşti se leagă amintirile lui ticuţu privind începuturile lui ca utecist (organizatia celor mai tineri membri, în cadrul activităţilor ce ţineau de partidul comunist) !!!!!!!!!!!
        Activişti din partidul comunist îl contactaseră prin toamna lui 1944 şi aşa a ajuns să se formeze ca utecist şi să  participe la şedinţe, la formare de noi membri, la diverse actiuni desfaşurate de comunişti, etc...  

         Timpul liber?Erau plimbările prin Bucureşti! Ce frumoase erau plimbările la pădurea Băneasa, în grădina Cişmigiului ...

        Cu prieteni mai mari, mergea la cursele cu cai la hipodromul Băneasa (unde a şi pariat pe cai dar fără mari câştiguri!) ...      
        Mergea la cinematograful Volta Buzeşti sau la cinematograful Marconi din Griviţa ... Rulau filme bune dar atracţia era dată de ... trupele de revistă (erau dansatoare care creau atmosferă plăcută până să înceapă filmul) ... Deci mergea pentru fete!!!
        Atunci a cunoscut şi o fată, prezentată de un prieten al lui, Ion Stochiţă...
        S-a înscris şi la şcoala de dans unde mergea de 2-3 ori pe săptămână: învăţa tangouri, valsuri câte 2 ore pe zi...
        Sâmbăta şi duminica mergea să mănânce la cantina patronată de dna Maria Antonescu, soţia generalului Antonescu, cantină cu mâncare bună şi multă, la preţuri convenabile...
        Amintiri frumoase ... pentru un adolescent de 15-16 ani!  
        Asta a fost până în toamna anului 1946, când ticuţu a trebuit să plece la ţară, la Dorobanţu, la propunerea care i se făcuse de către activiştii de partid de a activa la organizatia judeteană Călaraşi ...
        În acelaşi an, ticuţu şi-a cumpărat şi o maşină de cusut, de la dl Lăzărescu, ce locuia în bld. Magheru, tot în Bucureşti, şi avea atelier cu multe maşini de cusut ...
        Maşina aceasta ... îl va ajuta pe ticuţu să nu uite ce a învăţat la Bucureşti!!!  

din lumea arabă...

                       Fragment din jurnalul de amintiri al ticuţului:
    ''Trebuie să amintesc că în acest timp eu am lucrat pe şantiere internaţionale ca Siria - Libia...

    ... 1978 - am plecat în Siria la rafinăria petrolieră Banias situată pe malul Mării Mediterana, pe timp de 2 ani de zile (1978-1979).

  ...  Venind în ţară, am stat in concediu 3 luni de zile, apoi am lucrat la Turnu Severin, la apa grea...

    ... 1982 - am plecat în Libia pe şantierul din Surman. Aici am lucrat timp de 2 ani şi jumătate, adică 1982 - 1984.

   ... Am cele mai plăcute amintiri din viaţa mea ... petrecute cu soţia mea, la  Marea Mediterană, în frumosul oraş Banias şi în alte oraşe ca Alep, Damasc, Latakia...''