din liceu...

             Umblând prin amintirile mele, perioada liceului - cu cei 5 ani de cursuri - este plină de multe ... şi vesele şi mai puţin vesele...
             Simpatic a fost că nu aveam în clasă decât 4 băieţi! Deci clasă de fete ... majoritare...
             Acum îmi dau seama, privind în urmă, că, în viaţa mea, aceşti ani de liceu au fost, pe ansamblu, ani frumoşi...
             Din perioada terminării liceului, am găsit două poezii, importante pentru mine pentru că vorbesc despre întămplări legate de noi, elevii de atunci, şi profesorii noştri ... Au trecut atâţia ani de atunci dar parcă a fost ieri când citesc aceste versuri...
             Îmi pare tare rău că nu mai ştiu cine a fost autorul/autorii versurilor ...
             Versurile vorbesc despre doi profesori ( printre cei mai populari şi importanţi ) pe care i-am avut: profesorul de istorie, dl R... şi directoarea noastră (dar şi profesoara noastră de chimie analitică, în acelaşi timp), dna C...
             Când am avut întălnirea de 10 ani, dl R..., profesorul de istorie a citit caieţelul meu unde aveam printre multe alte rânduri, şi aceste versuri, şi l-au amuzat cele scrise!
             Mi-e drag de aceste versuri ... de aceea încerc să le transmit mai departe:

 AMINTIRE PENTRU PROFESORUL DE ISTORIE
       Cu istoria stăm bine
       Ne luptăm cu ani şi zile
       Cu start din antichitate
       Biete timpuri demodate
       Cu statui din bronz turnate
                                           vreme.
                       Talmeş-balmeş, unt cu ouă
                       Ieşit din secolul IX
                       În ţara medievală
                       O puserăm la popreală
                       Aveam frică de scrinteală
                                                        şcoală.
       Că aşa la o adică 
       Ştiind că ce e mult ne strică   
       Ce avem noi cu atâtea lupte   
       Că tot nu ţinem minte
       Ne e gândul la plăcinte
                                       în oră.
                       La prima secundă în clasă
                       Cu catalogul pe masă
                       Dl R... e supărat
                       Că ''cutare'' a absentat
                       C-un ''fugit'' la-ncoronat
                                                   sărmanul.  
       Şi lecţia următoare
       Ne-o copiam fiecare.
       Pe la jumătate-n oră :
       Copii, vă zic o parolă  
       Cu chenar de-aureolă, 
                                 o poantă.
                       Puneţi umăr de la umăr
                       Şi credeţi că eu sunt tânăr,
                       Am 20 de ani, băieţi,
                       Şi-s frumos, cu calităţi,
                       De vă-ntrec pe voi, pe toţi
                                                        şi toate.
       Luaţi aminte de la mine
       Că 1 aprilie vine...
       Am răfuială în clasă
       Cu-o Ileană arătoasă,
       Zău de nu i-o fac, frumoasă
                                            poantă.
                        Ca timpul să treacă bine
                        Glumitul se mai cuvine
                        Printre date: ha, ha, ha!  
                        Încălzeşte inima
                        Gonind şi plictiseala
                                                   de oră.
       Domn profesor rău ne pare
       Că am dat această lucrare
       Ore au fost, când se putea
       Să scăpăm pe atunci de ea!
       Şi zău, mai bine era
                                  odata.
                        Noi vă mulţumim fierbinte
                        Şi vom porni înainte.
                        N-o să uităm niciodată 
                        Cât aţi fost de minunat,
                        Mulţumire înc-o dat'
                                                 şi adio!
       Fericire, viaţă lungă
       Şi norocul să v-ajungă,
       Soarta să vă fie bună,
       Să fiţi mereu împreună,
       Să vă vedem cu maşină
                                        acum!      

                                 AMINTIRE PENTRU DOAMNA DIRECTOARE
       Primul careu nu-l vom uita
       Nu vom uita vocea ce-l domina
       Eram toşi mici şi-aşa naivi
       Dar vocea parcă ne răscolea. 

       Ne era frică de anul doi
       Cu dvs ore aveam
       Turuiam ionii şi cationii
       Oricând de ''zece'' noi îi spuneam.
                    refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns     
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?       
       Tremurau sticle şi eprubete
       Până când seama cu toţii ne-am dat
       Că sunteţi bună, aşa de bună
       Şi ce mult noi ne-am bucurat!

       În anul doi, la despărţire,
       În ochii tineri, lacrimi aveam,
       Chiar nevăzute, le-am şters cu grijă,
       Misterul fricii nu-l mai aveam.
                    refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?       
        Acum zâmbim că ştim c-atuncea
        Odată în clasă larmă era
        Râdeam cu toţii şi eram veseli
        De parcă lumea a noastră era.

        Când aţi sosit aşa de-odată
        Deplină linişte s-a coborât
        V-aţi supărat şi-aţi dat lucrare
        Ce-n catalog însă nu a apărut.
                     refren: Unde s-au dus, unde-am ajuns
                                Unde sunt vremurile de altădat'
                                Cum au trecut, de ce n-au stat
                                De ce au zburat anii
                                                   şi ne-au lăsat?
        În ceilalţi ani, care-au trecut
        V-am mai văzut, aşa de rar,
        Doar pe culoare şi coridoare
        Şi la careuri expunând clar.

        Noi vă dorim mult şi fierbinte
        Fiţi doamnă, fiţi fericită mereu
        Norocu-n viaţă să vă zîmbească
        Succes oriunde veţi fi la greu. 

P.S.
  Acum când le recitesc, cu mintea de acum, mă gândesc că sunt usor copilăreşti...dar mai păstreză din farmecul de atunci...
  Cine mai ştie, în ziua de azi, cum erau, la liceu, careurile ...?  Eram pe atunci prin 1978...
  Şi cât de multe altele, legate de anii de dinainte de 1989...