... "Fleur and color on wednesday" este un joc găzduit de Ella (aflată în vacanță !!!)
-http://homewithmrst.blogspot.ro -, joc la care particip cu drag !
miercuri, 4 iulie 2018
fructe de sezon plus ... altele din grădină !
( http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro)
marți, 3 iulie 2018
prima doamnă a Principatelor Unite...
... ne-am obişnuit cu denumirea "prima doamnă" !
... sper să nu greșesc dar cred că această denumire apare pe la noi începând cu Elena Cuza - prima doamnă a Principatelor Unite ale Moldovei şi Țării Româneşti !
( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
... a avut la Palatul Cotroceni tronul său, cu stema statului şi monogramă, sigilii de bronz şi de argint cu stema de stat, coroană princiare şi inițialele pe obiectele personale (de la vestimentație la vesela de masă)...
... cu ce se ocupa, pe timpuri, prima doamnă ?
... am primit de pe internet multe informații !
... de exemplu: organiza primiri diplomatice (ambasadori, trimiși diplomatici) și serate mondene, participa la baluri oficiale, desfăşura activități sociale (deplasări prin țară) şi filantropice (a pus bazele si a finanțat Azilul "Elena Doamna" din București, a susținut reorganizare a şi finanțarea orfelinatul de fete din Galați)...
( https://luceafarul.net/elena-cuza-prima-doamna-a-principatelor-unite)
... din romanul "Cumpăna apelor sau Vodă Cuza trece Milcovul" (scris de Emanuel Copăcianu), am descoperit multe din atmosfera acelor timpuri zbuciumate !
... de exemplu, am aflat ce activități avea prima doamnă a țării, Elena Cuza...
( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
"În calitate de doamnă a țării, Elena găsi cu cale că trebuie să-şi facă un plan oficial de lucru.
-Ziua de luni e zi de audiență pentru oricine, de oriunde ar veni şi oricare i-ar fi păsul... În restul zilelor să ne ocupăm de şcolărițele şi de așezămintele pentru săraci şi orfani... în țară sunt multe nevoi, multe necazuri... să le cunoaştem şi să-i ajutăm pe cei necăjiți.
...noul program o apropia de cei mulți iubindu-i şi primind iubirea lor. Se simțea bine aşa şi iat-o într-o bună zi la Brăila călătorind pe Dunăre pe un vas francez. Marinarii îi făcură onorurile ca unei doamne şi Elena se simți bine. Populația oraşului o primi cu entuziasm şi o salută ca pe o regină deşi nu era însoțită de Cuza. Un ziar vorbi pe larg de vizita Elenei la Brăila și nu uitase să scrie că trecuseră trei ani de când Cuza fusese ales domn și doamna țării încă nu-şi luase locul ce i se cuvenea ca stăpână a palatului de pe podul Mogoşoaiei...
... Se vedea adeseori cu bardul de la Mirceşti, care, prins de numeroasele şi dificilele lui misiuni diplomatice, mijlocește o primire a doamnei Elena la palatul Tuilleries. Napoleon şi împărăteasa au primit-o cu onorurile cuvenite rangului ei de doamnă a țării..."
... sper să nu greșesc dar cred că această denumire apare pe la noi începând cu Elena Cuza - prima doamnă a Principatelor Unite ale Moldovei şi Țării Româneşti !
( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
... a avut la Palatul Cotroceni tronul său, cu stema statului şi monogramă, sigilii de bronz şi de argint cu stema de stat, coroană princiare şi inițialele pe obiectele personale (de la vestimentație la vesela de masă)...
... cu ce se ocupa, pe timpuri, prima doamnă ?
... am primit de pe internet multe informații !
... de exemplu: organiza primiri diplomatice (ambasadori, trimiși diplomatici) și serate mondene, participa la baluri oficiale, desfăşura activități sociale (deplasări prin țară) şi filantropice (a pus bazele si a finanțat Azilul "Elena Doamna" din București, a susținut reorganizare a şi finanțarea orfelinatul de fete din Galați)...
( https://luceafarul.net/elena-cuza-prima-doamna-a-principatelor-unite)
... din romanul "Cumpăna apelor sau Vodă Cuza trece Milcovul" (scris de Emanuel Copăcianu), am descoperit multe din atmosfera acelor timpuri zbuciumate !
... de exemplu, am aflat ce activități avea prima doamnă a țării, Elena Cuza...
( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
"În calitate de doamnă a țării, Elena găsi cu cale că trebuie să-şi facă un plan oficial de lucru.
-Ziua de luni e zi de audiență pentru oricine, de oriunde ar veni şi oricare i-ar fi păsul... În restul zilelor să ne ocupăm de şcolărițele şi de așezămintele pentru săraci şi orfani... în țară sunt multe nevoi, multe necazuri... să le cunoaştem şi să-i ajutăm pe cei necăjiți.
...noul program o apropia de cei mulți iubindu-i şi primind iubirea lor. Se simțea bine aşa şi iat-o într-o bună zi la Brăila călătorind pe Dunăre pe un vas francez. Marinarii îi făcură onorurile ca unei doamne şi Elena se simți bine. Populația oraşului o primi cu entuziasm şi o salută ca pe o regină deşi nu era însoțită de Cuza. Un ziar vorbi pe larg de vizita Elenei la Brăila și nu uitase să scrie că trecuseră trei ani de când Cuza fusese ales domn și doamna țării încă nu-şi luase locul ce i se cuvenea ca stăpână a palatului de pe podul Mogoşoaiei...
... Se vedea adeseori cu bardul de la Mirceşti, care, prins de numeroasele şi dificilele lui misiuni diplomatice, mijlocește o primire a doamnei Elena la palatul Tuilleries. Napoleon şi împărăteasa au primit-o cu onorurile cuvenite rangului ei de doamnă a țării..."
luni, 2 iulie 2018
dragoste cu vorbe şi copaci...
Costache Olăreanu
Dragoste cu vorbe şi copaci
Bine că în sfârșit te-ai hotărât ! Iată cum vom proceda: fiecare din noi la orele stabilite ne vom sui pe case. Eu pe a mea şi tu pe a ta. Vom potrivi oglinzile în aşa fel ca ele să bată spre casa celuilalt. Cu cealaltă mână acoperi oglinda mai mult sau mai puțin ca să faci semnul care trebuie: unul scurt sau unul lung. Alfabetul este... (indescifrabil) și trebuie să-l memoriei ca să-l şti pe din afară;
-o lumină scurtă şi două lungi=mi-e dor de tine!
-două lumini scurte şi doua lungi=aş vrea să te văd !
-trei scurte=vino neîntârziat în locul stabilit !
-o lumină lungă, mai scurtă și iarăşi una lungă=nu pot veni dar mă gândesc mereu la tine !
-trei lumini lungi și trei scurte=am primit scrisoarea !
-5 lumini scurte=nu trece părinți curte sau poartă !
Încearcă să le tocești. Eu mă gândesc și la restul de semne. Dacă nu este soare, facem focuri pe acoperișuri ca Winetu. Trebuie să ai o cârpă ca să acoperi focul când scurt când lung ca săștia iasă semnele de fum ca şi cele din oglindă. Mâine la ora 2 fix facem prima comunicare fie la oglindă, fie la fumuri. Până atunci al tău care nu gândește decât la tine...
P.S. Dă Doamne ca mâine să fie soare !
-₩-₩-₩-₩-₩-
Mult distinsă Domnişoară, îmi permit să vă trimit aceste rânduri în românește întrucât franceza nea e destul de debitoare. Deşi avem ca profesor pe Nea Costică
Francezu, notele mele sunt cam în jur de 5-6. Ma descurc destul de greu mai ales cu verbele. La o lecție de la începutul anului cu Le Clid, când Chimene strigă: 'Vite! Vite!' eu am tradus 'Vită', fapt ce l-a făcut pe Nea Costică să-mi pună 4. Dar vă promit săștia învăț cât mai curând pentru a putea conversa şi, dacă îmi permiteți, pentru a vă scrie în limba lui Corneille. Îmi place această limbă şi mai ales îmi place cum vorbiți Domnia Voastră când vă adresați celor doi copii pe care îi educați în spiritul lui Ronaldo la familia Ipătescu. Dacă nu sunt prea impertinent îmi veți promite că nu vă veți supără dacă vă voi însoți în parc la orele când eşiți să faceți plimbarea cu copiii ? Al Dvs. devotat...
-₩-₩-₩-₩-₩-
Neprețuită Domnişoară et ma professeur, aşa cum v-am comunicat şi verbal am început să învăț Dicționarul lui Şeineanu de la litera A. Cred că e cea mai bună metodă de a învăța cât mai multe cuvinte. Azi am ajuns la cuvântul 'achillé', termen din Botanică și care însemnează coadă şoricelului. Puteți să mă şi ascultați. Ar fi un prilej și de a mai sta de vorbă, vremea fiind frumoasă, cu nouri ce tranversează cerul aşa cum gânodurile traversează câte odată ființele noastre. Al Dvs...
-₩-₩-₩-₩-₩-
Ma chèr Cecilie, ce mult aş vrea să-ți mărturisesc "l'amor que je porte pour vous" în alt peisagiu decât acelaşi parc pe unde trec oameni şi profesori. Să fim numai noi doi departe de tot şi de toate, pe o culme cu codri bătrâni şi o vale frumoasă la piciorul nostru. Am fi amândoi "volé par le pasageri" şi "la tendresse" ne-ar cuprinde altfel. Căci, aşa cum am scris astăzi:
Paşi de argint pe urmele lacrimilor tale
tălmăcesc din curcubeului frântele sporuri
apele sunt plămădiri nebuneşti
în poemele pădurilor sub care te-am cunoscut.
Dar şi aşa sunt fericit că ți-am destăinuit ceia ce port de mult timp în inima mea, cea mai curată iubire pe care nimeni şi nimic n-o poate stinge.
P. S. Tata spune că o să vină bolșevicii şi de aceia trebuie să ne vedem mai des pentru a nu pierde nicio clipă şi niciun moment crucial. Eu de când te-am cunoscut nu mai am pace cu pornirile mele pentru tine, aşi vrea ca pentru totdeauna să fiu lângă inima ta. À la vôtre ! ...
₩₩₩₩
Lelioară dragă, depărtarea m-a făcut să-ți scriu câteva rânduri... Îmi pare rău că nu eşti lângă mine să vezi cerul înstelate noaptea. Am învățat și câteva constelații după un Atlas: Pastorul, Vega, Arcturus, Şarpele, Pleiadele, Crucea Nordului. În capul Carului Mare se află două stele, una mai mare, alta mai mică. Cea mica se numește Accor. Se spune că Arabii își încearcă puterea vederii pe ea. În fiecare seară o fixez timp în destul pentru a mă gândi şi la tine. Ai putea face la fel pentru ca astfel privirile noastre să se întâlnească în Univers ?...
₩₩₩₩
Ieri, o mătușă de-a mea m-a întrebat că de ce sunt atât de nebun. Îmi venea să-i răspund, după vorba noastră: DIN CAUZA TREIA ! Dar am privit-o pe sub sprâncene şi am pufnit în râs. Trebuie sa fie f. interesant când eşti nebun, pentru că îmi închipui că primul lucru pe care îl faci e să spui tuturor că eşti un GENIU care a iubit şcolărițele albastre şi fluviile galbene, care nu s-a oprit să se arunce în hăuri pentru o IDEE sau pentru NIMIC. Ce poți să faci ? Să le strigi sa te lase în pace ?
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, mă aflu în cea mai cumplită dilemă ce poate trăi un om. Am reluat relațiile cu Lelioară, pe care o socoteam pierdută pentru mine, Lelioara, pe care o socoteam pierdută pentru mine, dar, în acelaşi timp, continui să adresez poesii acelei divine făpturi care este Doamna Căpitan. O dilemă din care nu pot scăpa. Amândouă fac parte componentă din sufletul meu chinuit, de amândouăștia am nevoie. Ce reprezintă ele pentru mine ? Ele reprezintă exact ceea ce sunt eu în realitate: un Bărbat şi un Poet. Bărbatul vrea acea dezlănțuire a elementelor Firefox, Poetul vrea liniştea Inspirației, lirismul. Dar cum să împac aceste porniri de care nu pot sa scap ? Învingând unul dîn elemente se distruge celălalt. Fiind doar armat devin fiară, fiind doar poet devin fir subțire de păianjen de care atârnă o musculiță. Acest chin e cu atât mai mare cu câat gândesc mai mult.
₩₩₩₩
Pavelicu dragă, scrisoarea ta e plină de reproşuri la adresa mea, a lecturilor și legăturilor mele amoroase. Mă întrebi de ce nu pot să mă adun, de ce nu sunt unitar. Dar eu sunt cât nu se poate de unitar, aş zice că sunt prea unitar. În primul rând, e unitară Doamna Căpitan. În ce fel ? În felul în care sunt unitare trupul şi sufletul, cerescul şi pământescul din fiecare din noi. Lelioara e unitară cu tot ceea ce visez eu în legătură cu destinul acestei lumi. Ea reprezintă viitorul, tinerețea mea şi a altora. Nu numai pentru faptul că suntem amândoi antrenați în procesele de azi, că avem aceleași țeluri pe-acest pământ.
₩₩₩₩
Îți scriu din bătrănul Iași, dupăia prima zi de Conferință.... Am mers şi cu tramvai, care m-a furnicat prin toată pielea, atăt de plăcut să călătorești cu el, să vezi cum defilează case, grădini, oameni, copaci. Cuvântul tramvai vine de la way care însemnează cale și de Utram Benjamin, prescurtarea numelui unui englez care a avut ideea să puna şine în pavaj. Aici sunt sergenți care manevrează circulația. Am urcat şi pe Copeau, unde e teiul lui Eminescu şi un parc care nu se compară cu cel din A.
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, lucrurile înaintează vertiginos spre desnodăminte fatale. Am fost, în fine, la Simina acasă dar din cauză că tocmai se anunțase la radio abdicarea regelui, ea n-a mai vrut să audă de sexualitate și alte manifestări, fiind cu totul tristă şi departe de mine şi de pasiunea mea. Îți dai seama ce ghinion am avut ca tocmai în cea mai fericită zi a mea, după atâtea pregătiri şi strategii, să se întâmple un asemenea eveniment. Măcar o zi-două să se fi amânat abdicarea şi aş fi fost fericit. Dar chiar şi aşa sărutul ei fierbinte pe frunte mi-a redat credința că nu totul este pierdut. Am aranjat pt. săptămâna viitoare o nouă întâlnire clandestine, cu speranța că niciun alt eveniment istoric nu va împiedica chemarea sângelui nostru clocotitor. Ai dat scrisoarea Lenei ? Asigur-o şi prin viu grai de sentimentele ce-i port deşi sunt atât de departe. Să nu crezi că trăiesc vreun dualism, că sunt vreun câine, adică cynic, cum se spune pe grecește. Am o inimă largă, bună şi plină de acele amintiri care și fac frumusețea vieții.
₩₩₩₩
Esse est percepi. A fi este a percepe. Aşa ar trebui să spunem oricărei femei. Nu exiști, nu poți exista dacă eu nu te percep, adică nu te văd, nu te aud, nu te simt, nu te strâng în brață, etc. Acelaşi este şi cazul cu Olga ta...
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, îmi scrii despre multele tale incertitudini în legătură cu fetele.
Iată, din îndelungata mea experiență, cum trebuie să procedezi:
Învață deîndată constelațiile. Le poți găsi în Atlasul de clasă a cincea (ediția din 38) unde ai o listă a lor, precum şi poziția pe boltă. Ieşi afară noaptea (când e senin) şi cu o lanternă, uită-te în Atlas apoi pe cer pentru a controla pozițiile. Vezi că pământul se rotește şi de-aceea şi poziția astrelor se schimbă pe cer. Aşa că la opt, să zicem, Arcturus sau Vega e intr-un loc, la 1 noaptea în alt loc. Să ții minte acest lucru ! După ce ai învățat vreo 12 constelații, poți să abordezi orice fată. O întrebi dacă știe constelațiile şi imediat te apuci să i le arăți. Ea va lăsa capul pe spate, o amețeală o va cuprinde şi-aturci sărutul tău nu va fi decât o chestie de sprijinire a ei în această lume învârtitoare. Odată acest prag trecut, nu te vei mai simți nici intimidat, nici respins.
Să ieşi totdeauna la plimbare cu o carte subsuoară. Imposibil să nu atragi atențiunea. Vezi să fie o carte groasă. Bine e să nu se vadă ce scrie pe copertă. Misterul creşte și tu devii și mai enigmatic. Cine, cum, de ce ? Şi-aşa se Naşte-mă curiozitatea. Pe-o bancă de stai, citește tocmai când trece Ea. Și dacă o privești, ochii să-ți fie împăienjeniți de parcă ai citi pe frig. Să ai la tine şi legitimația de elev. O iei înainte, ea rămâne la 5-6 pași şi, scoțându-şi batista, îți cade carnetul. Să nu fie însă prea întuneric, pentru că riști (cum mi s-a intâmplat mie) ca nici ea să nu vadă şi nici tu să-ți mai găsești obiectul.
₩₩₩₩
Şi în legătură cu supărarea ta că te-am ținut de mână la cinema Gloria, oare ma vei ierta ? Oare sunt un criminal că nu vrei să înțelegi că eu eram pe pânză în timp ce se cânta 'Valsul nemuritor' şi parcă te prindeam să dansezi cu mine, să te porți printre atâtea perechi ce învârteauita, oare de ce nu înțelegi, de ce nu înțelegi că eu eram acolo, pe pânză, cu muzica după noi, şi nu mă mai gândeam la nimic altceva, simțeam doar cum lunecă printre acele perechi ce se învârteau și te făceau să amețești, să amețeşti, să amețeşti și să-ți fie atât de bine, atât de bine...
și de lugubru !
(Costache Olăreanu, "Dragoste cu vorbe şi copaci")
- https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu -
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina ( http://zinnaida.blogspot.ro ) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îțî plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: "Dragoste cu vorbe şi copaci" de Costache Olăreanu.
Dragoste cu vorbe şi copaci
Bine că în sfârșit te-ai hotărât ! Iată cum vom proceda: fiecare din noi la orele stabilite ne vom sui pe case. Eu pe a mea şi tu pe a ta. Vom potrivi oglinzile în aşa fel ca ele să bată spre casa celuilalt. Cu cealaltă mână acoperi oglinda mai mult sau mai puțin ca să faci semnul care trebuie: unul scurt sau unul lung. Alfabetul este... (indescifrabil) și trebuie să-l memoriei ca să-l şti pe din afară;
-o lumină scurtă şi două lungi=mi-e dor de tine!
-două lumini scurte şi doua lungi=aş vrea să te văd !
-trei scurte=vino neîntârziat în locul stabilit !
-o lumină lungă, mai scurtă și iarăşi una lungă=nu pot veni dar mă gândesc mereu la tine !
-trei lumini lungi și trei scurte=am primit scrisoarea !
-5 lumini scurte=nu trece părinți curte sau poartă !
Încearcă să le tocești. Eu mă gândesc și la restul de semne. Dacă nu este soare, facem focuri pe acoperișuri ca Winetu. Trebuie să ai o cârpă ca să acoperi focul când scurt când lung ca săștia iasă semnele de fum ca şi cele din oglindă. Mâine la ora 2 fix facem prima comunicare fie la oglindă, fie la fumuri. Până atunci al tău care nu gândește decât la tine...
P.S. Dă Doamne ca mâine să fie soare !
-₩-₩-₩-₩-₩-
Mult distinsă Domnişoară, îmi permit să vă trimit aceste rânduri în românește întrucât franceza nea e destul de debitoare. Deşi avem ca profesor pe Nea Costică
Francezu, notele mele sunt cam în jur de 5-6. Ma descurc destul de greu mai ales cu verbele. La o lecție de la începutul anului cu Le Clid, când Chimene strigă: 'Vite! Vite!' eu am tradus 'Vită', fapt ce l-a făcut pe Nea Costică să-mi pună 4. Dar vă promit săștia învăț cât mai curând pentru a putea conversa şi, dacă îmi permiteți, pentru a vă scrie în limba lui Corneille. Îmi place această limbă şi mai ales îmi place cum vorbiți Domnia Voastră când vă adresați celor doi copii pe care îi educați în spiritul lui Ronaldo la familia Ipătescu. Dacă nu sunt prea impertinent îmi veți promite că nu vă veți supără dacă vă voi însoți în parc la orele când eşiți să faceți plimbarea cu copiii ? Al Dvs. devotat...
-₩-₩-₩-₩-₩-
Neprețuită Domnişoară et ma professeur, aşa cum v-am comunicat şi verbal am început să învăț Dicționarul lui Şeineanu de la litera A. Cred că e cea mai bună metodă de a învăța cât mai multe cuvinte. Azi am ajuns la cuvântul 'achillé', termen din Botanică și care însemnează coadă şoricelului. Puteți să mă şi ascultați. Ar fi un prilej și de a mai sta de vorbă, vremea fiind frumoasă, cu nouri ce tranversează cerul aşa cum gânodurile traversează câte odată ființele noastre. Al Dvs...
-₩-₩-₩-₩-₩-
Ma chèr Cecilie, ce mult aş vrea să-ți mărturisesc "l'amor que je porte pour vous" în alt peisagiu decât acelaşi parc pe unde trec oameni şi profesori. Să fim numai noi doi departe de tot şi de toate, pe o culme cu codri bătrâni şi o vale frumoasă la piciorul nostru. Am fi amândoi "volé par le pasageri" şi "la tendresse" ne-ar cuprinde altfel. Căci, aşa cum am scris astăzi:
Paşi de argint pe urmele lacrimilor tale
tălmăcesc din curcubeului frântele sporuri
apele sunt plămădiri nebuneşti
în poemele pădurilor sub care te-am cunoscut.
Dar şi aşa sunt fericit că ți-am destăinuit ceia ce port de mult timp în inima mea, cea mai curată iubire pe care nimeni şi nimic n-o poate stinge.
P. S. Tata spune că o să vină bolșevicii şi de aceia trebuie să ne vedem mai des pentru a nu pierde nicio clipă şi niciun moment crucial. Eu de când te-am cunoscut nu mai am pace cu pornirile mele pentru tine, aşi vrea ca pentru totdeauna să fiu lângă inima ta. À la vôtre ! ...
₩₩₩₩
Lelioară dragă, depărtarea m-a făcut să-ți scriu câteva rânduri... Îmi pare rău că nu eşti lângă mine să vezi cerul înstelate noaptea. Am învățat și câteva constelații după un Atlas: Pastorul, Vega, Arcturus, Şarpele, Pleiadele, Crucea Nordului. În capul Carului Mare se află două stele, una mai mare, alta mai mică. Cea mica se numește Accor. Se spune că Arabii își încearcă puterea vederii pe ea. În fiecare seară o fixez timp în destul pentru a mă gândi şi la tine. Ai putea face la fel pentru ca astfel privirile noastre să se întâlnească în Univers ?...
₩₩₩₩
Ieri, o mătușă de-a mea m-a întrebat că de ce sunt atât de nebun. Îmi venea să-i răspund, după vorba noastră: DIN CAUZA TREIA ! Dar am privit-o pe sub sprâncene şi am pufnit în râs. Trebuie sa fie f. interesant când eşti nebun, pentru că îmi închipui că primul lucru pe care îl faci e să spui tuturor că eşti un GENIU care a iubit şcolărițele albastre şi fluviile galbene, care nu s-a oprit să se arunce în hăuri pentru o IDEE sau pentru NIMIC. Ce poți să faci ? Să le strigi sa te lase în pace ?
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, mă aflu în cea mai cumplită dilemă ce poate trăi un om. Am reluat relațiile cu Lelioară, pe care o socoteam pierdută pentru mine, Lelioara, pe care o socoteam pierdută pentru mine, dar, în acelaşi timp, continui să adresez poesii acelei divine făpturi care este Doamna Căpitan. O dilemă din care nu pot scăpa. Amândouă fac parte componentă din sufletul meu chinuit, de amândouăștia am nevoie. Ce reprezintă ele pentru mine ? Ele reprezintă exact ceea ce sunt eu în realitate: un Bărbat şi un Poet. Bărbatul vrea acea dezlănțuire a elementelor Firefox, Poetul vrea liniştea Inspirației, lirismul. Dar cum să împac aceste porniri de care nu pot sa scap ? Învingând unul dîn elemente se distruge celălalt. Fiind doar armat devin fiară, fiind doar poet devin fir subțire de păianjen de care atârnă o musculiță. Acest chin e cu atât mai mare cu câat gândesc mai mult.
₩₩₩₩
Pavelicu dragă, scrisoarea ta e plină de reproşuri la adresa mea, a lecturilor și legăturilor mele amoroase. Mă întrebi de ce nu pot să mă adun, de ce nu sunt unitar. Dar eu sunt cât nu se poate de unitar, aş zice că sunt prea unitar. În primul rând, e unitară Doamna Căpitan. În ce fel ? În felul în care sunt unitare trupul şi sufletul, cerescul şi pământescul din fiecare din noi. Lelioara e unitară cu tot ceea ce visez eu în legătură cu destinul acestei lumi. Ea reprezintă viitorul, tinerețea mea şi a altora. Nu numai pentru faptul că suntem amândoi antrenați în procesele de azi, că avem aceleași țeluri pe-acest pământ.
₩₩₩₩
Îți scriu din bătrănul Iași, dupăia prima zi de Conferință.... Am mers şi cu tramvai, care m-a furnicat prin toată pielea, atăt de plăcut să călătorești cu el, să vezi cum defilează case, grădini, oameni, copaci. Cuvântul tramvai vine de la way care însemnează cale și de Utram Benjamin, prescurtarea numelui unui englez care a avut ideea să puna şine în pavaj. Aici sunt sergenți care manevrează circulația. Am urcat şi pe Copeau, unde e teiul lui Eminescu şi un parc care nu se compară cu cel din A.
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, lucrurile înaintează vertiginos spre desnodăminte fatale. Am fost, în fine, la Simina acasă dar din cauză că tocmai se anunțase la radio abdicarea regelui, ea n-a mai vrut să audă de sexualitate și alte manifestări, fiind cu totul tristă şi departe de mine şi de pasiunea mea. Îți dai seama ce ghinion am avut ca tocmai în cea mai fericită zi a mea, după atâtea pregătiri şi strategii, să se întâmple un asemenea eveniment. Măcar o zi-două să se fi amânat abdicarea şi aş fi fost fericit. Dar chiar şi aşa sărutul ei fierbinte pe frunte mi-a redat credința că nu totul este pierdut. Am aranjat pt. săptămâna viitoare o nouă întâlnire clandestine, cu speranța că niciun alt eveniment istoric nu va împiedica chemarea sângelui nostru clocotitor. Ai dat scrisoarea Lenei ? Asigur-o şi prin viu grai de sentimentele ce-i port deşi sunt atât de departe. Să nu crezi că trăiesc vreun dualism, că sunt vreun câine, adică cynic, cum se spune pe grecește. Am o inimă largă, bună şi plină de acele amintiri care și fac frumusețea vieții.
₩₩₩₩
Esse est percepi. A fi este a percepe. Aşa ar trebui să spunem oricărei femei. Nu exiști, nu poți exista dacă eu nu te percep, adică nu te văd, nu te aud, nu te simt, nu te strâng în brață, etc. Acelaşi este şi cazul cu Olga ta...
₩₩₩₩
Dragă Pavelicule, îmi scrii despre multele tale incertitudini în legătură cu fetele.
Iată, din îndelungata mea experiență, cum trebuie să procedezi:
Învață deîndată constelațiile. Le poți găsi în Atlasul de clasă a cincea (ediția din 38) unde ai o listă a lor, precum şi poziția pe boltă. Ieşi afară noaptea (când e senin) şi cu o lanternă, uită-te în Atlas apoi pe cer pentru a controla pozițiile. Vezi că pământul se rotește şi de-aceea şi poziția astrelor se schimbă pe cer. Aşa că la opt, să zicem, Arcturus sau Vega e intr-un loc, la 1 noaptea în alt loc. Să ții minte acest lucru ! După ce ai învățat vreo 12 constelații, poți să abordezi orice fată. O întrebi dacă știe constelațiile şi imediat te apuci să i le arăți. Ea va lăsa capul pe spate, o amețeală o va cuprinde şi-aturci sărutul tău nu va fi decât o chestie de sprijinire a ei în această lume învârtitoare. Odată acest prag trecut, nu te vei mai simți nici intimidat, nici respins.
Să ieşi totdeauna la plimbare cu o carte subsuoară. Imposibil să nu atragi atențiunea. Vezi să fie o carte groasă. Bine e să nu se vadă ce scrie pe copertă. Misterul creşte și tu devii și mai enigmatic. Cine, cum, de ce ? Şi-aşa se Naşte-mă curiozitatea. Pe-o bancă de stai, citește tocmai când trece Ea. Și dacă o privești, ochii să-ți fie împăienjeniți de parcă ai citi pe frig. Să ai la tine şi legitimația de elev. O iei înainte, ea rămâne la 5-6 pași şi, scoțându-şi batista, îți cade carnetul. Să nu fie însă prea întuneric, pentru că riști (cum mi s-a intâmplat mie) ca nici ea să nu vadă şi nici tu să-ți mai găsești obiectul.
₩₩₩₩
Şi în legătură cu supărarea ta că te-am ținut de mână la cinema Gloria, oare ma vei ierta ? Oare sunt un criminal că nu vrei să înțelegi că eu eram pe pânză în timp ce se cânta 'Valsul nemuritor' şi parcă te prindeam să dansezi cu mine, să te porți printre atâtea perechi ce învârteauita, oare de ce nu înțelegi, de ce nu înțelegi că eu eram acolo, pe pânză, cu muzica după noi, şi nu mă mai gândeam la nimic altceva, simțeam doar cum lunecă printre acele perechi ce se învârteau și te făceau să amețești, să amețeşti, să amețeşti și să-ți fie atât de bine, atât de bine...
și de lugubru !
(Costache Olăreanu, "Dragoste cu vorbe şi copaci")
- https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu -
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina ( http://zinnaida.blogspot.ro ) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îțî plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: "Dragoste cu vorbe şi copaci" de Costache Olăreanu.
sâmbătă, 30 iunie 2018
oceanul cu triluri...
Georgina Viorica Rogoz
Oceanul cu triluri
Aşteptăm, încordați la maximum, întâlnirea cu ființele care popular, se pare în întregime, acel sistem solar extragalactic.
Pe drum captaseră întămplător niște emisiuni sonore, venite dintr-acolo. Automatele de tradus le "digerară" și le transpuseră în undele armonice cu frecvențe foarte înalte, cu care erau ei obișnuiți, iar biologul navei, neavând ce face, se distră învățând vreo căteva mii de cuvinte, pentru a le putea folosi, "diplomatic", zicea el, la ceremonia întâlinii astrale, prin "viu grai", şi nu prin intermediul translatorilor mecanici.
La câtva timp după asta, intrară pe neaşteptate în zona unor radiații necunoscute, şi mulțumind aparatele ultrasensibile de bord și de lucru se defectară. Nu şi-ar fi putut corecta traiectoria dacă n-ar fi primit mai apoi din Cosmos un mesaj precis, de data asta transmis direct în codul lor intergalactic. Conținea o sumă de informații tehnice despre sistemul solar cel mai apropiat (tocmai cel spre care doreau să se îndrepte), precum şi coordonatele unei stații interplanetare cu escală obligatorie, cu indicația ca ei să aştepte ACOLO, neapărat.
Se opriseră de aceea la periferia sistemului solar, deasupra micului satelit semnalat, care gravitatea laolaltă cu alți nouă, în jurul unei uriaşe și sumbre planete. Planeta cea mare era întunecată, în schimb micul satelit indicat strălucea albăstrui şi vesel, sub un înveliș alcătuit dintr-o masă transparentă, flexibilă şi impenetrabilă. Sonavele lor au arătat ca sub calota ciudată, artificială, părea să existe o "stație" și mai ciudată, oceanice, împărțită prin niște ecluze în câteva compartimente construite tot din materialul protector, transparent.
Aşteptăm febrili, nemulțumiți de puținele informații pe care le mai puteau primi de la aparate neștiind ce să facă.
Biologul repetă întrebarea devenită obsesie pentru toți:
-Dar dacă EI ne aşteaptă sub calotă, adică în apă ?
Mai înainte discutaseră îndelung, în contradictoriu, despre traiul acelor ființe, desigur superioare din moment ce cucerise întreg sistemul solar, ba chiar puteau descifra şi folosi codul intergalactic, aşa că acum toți erau obosiți şi fără chef de vorbă.
-Eu nu mai pot aştepta. Cobor de unul singur, poate găsesc ceva interesant, măcar o explicație logică, decise biologul şi-şi pregăti complicatul scafandru individual. Apoi intră în camera de legătură, comandă roboților să-i deschidă trapa exterioară şi-şi dirija saltul. Sări temerar în atmosfera rarefiată.
Calota flexibilă nu-l respinse, cum se aștepta el ci-l învălui într-un fel de bulă lichidă, sorbindu-l apoi spre interior. De aici, se pomeni imobilizat într-una din ecluze, la început goală dar care se umplu treptat cu apă. Când ajunse până sus, petetele transparent lunecă sau cedă presiunii, şi el se trezi deodată pe fundul "oceanului" sau poate într-un rezervor mare artificial, nu tocmai foarte adânc. Maşinal îşi verifică aparatele. Legătura cu ai săi era întreruptă.
Biologul fluieră, neplăcut impresionat, apoi își reveni din surpriză şi-şi conectă toate aparatele din interiorul şi exteriorul scafanorului, ca să cerceteze metodic ce e în jurul său. Îndată ce-şi stabili vizibilitatea, zări în oceanul verde-intens un peisaj straniu. Nişte antene-franjuri, fosforescente, se legănat prin apăștia. Mai încolo pluteau niște sfere uriaşe trandafirii, pe care le luă drept plante sau animale inferioare; alte mii de vietăți strălucitoare, de culori și de forme fantastice, luminescente, jucau în jurul lui, dispărând brusc în întuneric, când îl atingeau. Casca lui auditive era reglată pentru frecvențe joase, adică pentru a comunica în scara sonoră presupusă acestor ființe superioare care-l țineau prizonier în bazin. Totuşi, cu toate că aparatul nu se defectaseră, nu auzea nimic. O tăcere plină de surprize îl învăluia.
Între timp înainta prin apă, surescitat şi atent, speriind viețuitoarele cu forme ciudate pe care le întâlnea.
"Aceste făpturi, aşadar, mă aud sau mă văd", îşi spuse, şi deodată, îi trecu prin minte că ele ar putea auzi ca şi el, prin ultrasunete. Imediat îşi întrerupse transformatorul din cască, aducându-l în registrul său normal, şi dintr-o dată oceanul necunoscut se umplu de sunete, de șoapte și de şuierături precum și de nişte vibrații foarte mângâietoare, părând parcă triluri. Pe planeta de unde venea el, asemenea semnale dulci erau emise de niște insecte crescute special pentru cântecele lor.
"Greieri" îi veni în minte un cuvânt nou învățat. "Triluri" de greieri, poate. Greieri de ocean sau privighetorii... Nu, privighetorile sunt pare-se nişte păsări, după cum stabilea dicționarul său galactic. Oricum, glasurile păreau inofensive şi foarte muzicale. Dar şuieratul acesta ? Ah, ce tare e, ce grav !" Frisonă. Îşi simțea nervii zgâriați.
N-avu timp să verifice, că se şi pomeni în fața lui cu un corp elastic, masiv, de formă trapezoidală. Un monstru marin, cu două înotătoare laterale și o coadă puternică.
Avea doi ochi simpli, nu compuși, cum se aştepta biologul, în fundații, mititei şi lucioși. Capul se termina cu un cioc lung, lung şi înspăimântător, plin cu dinți.
Fără nici o îndoială, monstrul scotea sunetele acelea dulci de tot, muzicale, gângurit de păsări şi virării de instrument electronic laolaltă. Dar tot de la el pornise şi şuieratul disonant, enervant.
"Aha", gândi biologul dezamăgit, reglându-şi casca îndată pentru registre sonore foarte variate, "aşa arată greierele sau privighetoarea oceanului acesta. Ce fel de vietate însă eşti, superioară sau... ?
Monstrul stătea înaintea lui, liniştit, fără intenții dușmănoase şi ciripesc, în continuare, solfegii de ultrasunete. O clipă, biologul crezut că visează dar, nu, era adevărat. Semnalele foarte repezi, neinteligibile la început, deveniră cuvinte ale aceluiași sistem solar dar cuvinte cântate într-un mod foarte muzicale şi caraghios, prin ultrasunete.
Biologul râse şi monstrul inofensiv îi imită răsul, gargarisindu-l în nişte cascade proprii.
"Să-i vorbesc pe limba lui", îşi zise astronomul surprins şi, prin aparatul special de vorbit, articula destul de greu dar limpede:
-Ce fel de sursă sonoră eşti ?
-Nurrsă sonorrrră, graseie dihania spărgându-i parcă pâlnia auditivă, apoi îndată făcu un lucru uluitor: căscă gura sau ciocul şi gâlgâia ceva neînțeles, rămânând aşa, cu dinții la vedere.
-Ce faci ? întrebă şi mai uimit biologul.
-Râd, nu vezi ? gănguri namila.
-De ce ?
-Mă bucur. Mă bucur foooarrrte mult.
-De ce ?
Monstrul chicoti şi cântă ceva neînțeles, pe un timbru grav,apoi spuse foarte dulce:
-Zeii s-au întors. Oho, ce bucurie ! Zeii s-au întors !
Biologul nu-şi amintea ce înseamnă "zeii" - poate nici nu figura acest cuvânt în glosarul său de curând întocmit. În orice caz, până să se gândească în ce increngătură să-l claseze pe simpaticul cântăreț acvatic, se trezi luat pe sus şi zvârlit, prin apă, în aer. Câtăva vreme circulă aşa, aruncata o scrumbie, între nişte mase plastice rotunde care se dovediră a fi chiar capete de monștri, aidoma celui care conversase cu el. Prin cască se auzeau urlând, zumzăind şi chițăind nişte voci pițigăiat sau foarte groase:
-Prinde-l, Jo ! Hop-la !
-Prinde-l tu ! Zeii sunt aici !
-Vezi să nu-l scapi de pe nas ! Bravo! Hai, Jo !
Amețit, rezistă un timp, apoi leşină. Se trezi într-o sferă trandafirie, un fel de adăpost al monştrilor, culcat pe înotătoare elasțică şi tandră a unei astfel de vietăți.
Începură iar şoaptele şi vibrațiile acelea foarte măngâioase. Apoi se desluşi în acea limbă stranie, toarsă prin registrul de ultrasunete:
-Nu e zeul nostru. E un zeu mic. Pe Jupiter ! E un zeu mic, de trei ori mai mic decât zeul nostru ! Nu-I faceți nici un rău. E totuşi un zeu.
-E un crrrevete, zicea alt glas scârțâietor. Şi miroase a doctorie.
Biologul n-avea habar ce e un "crevete" dar înțelese că Zeii trebuie să fie locuitorii sistemului solar, iar monștrii aceştia poate nişte animale îmblânzit, care ştiau să vorbească. Întrebă, curios, articulând distinct ca să fie înțeles:
-Voi sunteți roboți ? Maşini ? Greieri ? Privighetori ? Animale ?
-Suntem Prietenii Veseli ai Zeilor, gânguri cineva. Apoi alt monstru râse limpede, exact cu râsul astronautul de acum câteva clipe, şi cântă nazal:
-Suntem Pe-Ve-Zeii ! Pe vezei, pevezei, pee-vee-zee-ii. Pe vezengheii ! Şi la urmă cântărețul sughiță şi miorlăi de câteva ori !
-Astâmpără-te ! se auzi o poruncă dulce. Altfel te trimit îndărăt în bazinul puilor !
Se făcu o clipă linişte. Biologul îşi încordați puterile şi zise:
-Ascultați, pevezei, prieteni veseli ai zeilor, duceți-mă la zeii voștri. Sunt un zeu din altă planetă. Am venit în zbor aici. Vreau să vorbesc cu zeii voştri.
-Bine, am înțeles, grăi subțire de tot o voce. Ține-te de aripa mea, să mergem la T.V.F.
-Ce e aceea T.V.F. ?
-Televideofon... fooon...
-Să mergem, spuse biologul ceva mai liniştit. Monstrul îl purtă pe spinare, iute, prin câteva bazine, manevrând cu precizie încărcarea ecluzelor. La sfârşit, îl depuse în interiorul unei sfere albe, cu pereții străbătuți de canale regulate, cenușii. Gâfăînd şi sforăitul greoi, animalul cântător împinse cu capul o trapă. Prin canalele cenuşii se aprinse o lumină albă, strălucitoare. În câteva clipe, sfera deveni luminescentă şi pereții ei se umplu răspuns de făpturi stranii, de trei ori mai mari decât astronautul din bazin, destul de asemănătoare cu el la cap, numai că aveau doi ochi simpli, nu compuși, şi un cioc cărnos mic şi dedesubt o tăietură orizontală care se mişca parcă mereu. Şi aveau două mâini şi două picioare - stelelor ! - numai două picioare ! În sferă dudui un şuierat care-l paraliză o clipă pe biolog, apoi se auzi un freamăt.
-Zeii sunt acolo ! Fii cuminte, "ei" te văd, te aud, şopti alintoasă dihania. Şi apoi urmă tare: O, zei ai Delfinilor, priviți ce zeu mic am descoperit în bazinul 4. Priviți-l ce mic, hi, hi, ce mic e, ce nostim e, ai zice un creeevee... şşş ! Ei, e zeu ca şi voi, nu-i aşa ?
Făpturile stranii îl priveau pe astronaut fix, în tăcere. Deodată se ridicară. Părea acum încă o dată mai înalți. O voce adâncă, puternică, spuse în limba galactică:
-Fiți bineveniți printre pământeni, dragi prieteni. Nu vă aşteptăm pe voi, ci pe nişte oameni de-ai noştri, plecați demult. Pentru ei am construit, pe micul satelit 12, amenajat pentru hidrocercetări al planetei Iubitor, un far cu un semnal automat. Nu vă îngrijorați. Vom veni să vă luăm. Vom veni îndată. Jo, ai grijă de oaspetele nostru. Ai grijă, Jo.
Delfinul râse cristalin, şuieră bucuros, apoi cântă gros, prelung:
-Da, dar micul zeu să mă scarpine, ca voi, pe spinare. Pe spii-naa-rrreee !
( Georgina Viorica Rogoz, "Oceanul cu triluri")
... deci dacă este sâmbătă - am decis eu, cu drag - prinde bine câte o porție mică de literatură SF (din colecția de reviste, cărți şi almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, colecție scrisă de specialiştii domeniului, în decursul timpului).
... sper că a fost o lectură plăcută !
vineri, 29 iunie 2018
jurnalul (254)
♊Au trecut ... 43 de zile... şi toate atăt de ploioase...
♊Luna iunie ... se pregătește de plecare... deşi are doar 30 de zile, de când este pe la noi cred că a uitat că ar trebui să aducă şi vremea caldă: seamănă a toamnă răcoroasă și imi aduce aminte de "locuințele lacustre" ale lui Bacovia... nu ştiu, să-i mulțumesc frumos pentru că mi-a udat atât de bine plantele şi pomii, sau să-i doresc plecarea mai repede pentru că a adus prea multă ploaie şi răcoare ?!
♊Găndurile mele ... sunt cam confuze - ca să zic aşa...
♊Recunosc ... că pentru mine contează enorm motivația ! nu ştiu ce motivație să descopăr ca să am "tragere de inimă" în tot ce fac ! oftez ! muncă este multă, oriunde ajung în cadrul gospodăriei găsesc câte ceva nefinalizat... profit că plouă, şi mă mai ocup şi de interiorul casei... am ordonat, împreună cu mami, prin pivniță cartofii şi ceapa (începuse să se strice de umezeala din aer...)! periodic tai la iarbă şi buruieni... am realizat azi o ciorbiță la care am folosit din grădină: dovlecel, roşii, ceapă, corcodușe (pentru acrit ciorbița...), leuștean... alaltăieri am scos şi replantat, în altă zonă, 2 rândulețe cu busuioc şi cimbru...
♊Puiu ... își duce traiul (adică doarme...) ziua pe terasă, vrând să fie cu noi (pentru că este prea răcoare, i-am organizat o zonă protejată de vânt și cu ceva moale şi călduros pe care să stea...), iar seara, mănâncă la el acasă şi fuge repede în căsuță (unde are iarbă enorm de multă, haine şi preşuri multe ca sa-i fie cald...) şi nu mai iese de-acolo până la ziuă, cât mai târziu !
♊Sunt ... în pijamale ... dar am mai fost în pijamale şi în timpul zilei, mă adoarme vremea ploioasă!
♊Weekend-ul ... cred că va fi tot ploios !
♊Tv-ul ... ne dă tot veşti alarmante: neînțelegeri politice, inundații, prețuri crescute zilnic... țara este parcă prinsă în plasa unui "păianjen" uriaş, "roşu"...
♊Noutatea săptămânii ... pot spune că este răbdarea mea de a fotografia un... melc:
miercuri, 27 iunie 2018
de prin grădină adunate şi apoi la lume date...
( http://homewithmrst.blogspot.ro ), joc la care particip cu drag !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)