jurnalul ...porumbului...

... am avut 2 zile grele ...
... proba porumbului ...
... ticuţu a dorit să facă mălai ... şi a tot pus porumb prin toate zonele grădinii mari !!!
... ieri, de dimineaţă, m-a chemat mami în grădina mare, a luat o toporişcă şi mi-a arătat cum să tai porumbul (coceanul), cât mai de jos, să nu rămână la suprafaţă nimic ...
... mami a tăiat ştiuleţii buni, iar eu în urma ei, am tăiat cocenii ... şi am tăiat, am dat cu toporişca până am făcut băşică la un deget - am uitat să-mi iau mănuşile ca să îmi protejez pielea neînvăţată cu această avtivitate continuă, ritmică - şi apoi s-a luat şi pielea ...
... dar nu m-am lăsat ... am terminat destul de repede - mami m-a lăudat!
... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a grebla tot locul lăsând curat în urma muncii mele de distrugere...
... ticuţu şi micuţa au tot discutat despre: să ţinem sau nu cocenii în curte?! dacă se strâng şobolanii ?! cui să dăm cocenii tăiaţi?! am intervenit şi eu în discuţie - aşa ca să mă găsesc în treabă, pentru că oricum nu eu hotărăsc în materie de ... grădină ... nu s-a stabilit nimic clar ...
... asta a fost prima zi închinată porumbului ...
... a doua zi, dimineaţa, am trecut - conform "indicaţiilor preţioase" ale mămicuţei mele - la următorul sector de porumb ... mămicuţa a cules ştiuleţii buni ... iar eu am luat mănuşile!!! şi am tăiat cu toporişca, cocean după cocean, şi transpiraţia curgea pe mine de cald ... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a aduna toţi cocenii tăiaţi, din ambele zile, în alt loc de "adunare" - stabilit mai aproape de poarta din spatele grădinii ... am uitat să spun că s-a hotărât - adică ticuţu a fost cu "veto" - să dăm cocenii, prin poarta din spatele grădinii, unei familii căreia i-am mai dat anul trecut cocenii ...
... nu i-am numărat dar cred că am tăiat vreo 50 de coceni!!! enorm de mult pentru mine!
... a urmat partea cea mai distractivă!!! pe terasă, m-a aşteptat o grămadă mare de ştiuleţi de porumb - cei buni aleşi de mămicuţa - ... mămicuţa a creat o "zonă de lucru" cu un suport din lemn pe care să tai ştiulete la capăt cu toporişca - ca să îmi fie mai uşor să-l "dezbrac" de foi ... ştia că eu şi cu ea nu avem forţa braţelor lui ticuţu pentru a "dezbrăca" porumbul de foi, doar cu mâna goală !!!
... mi-a plăcut ideea ... tot voiam eu să adun - pentru ceai - toată mătasea de porumb!!! dar lui ticuţu nu i-a surâs ideea pentru că nu concepea să umplem terasa de ... foi,  mătase şi boabe ... el lucra - înainte de boala lui - totul în grădină, ordonat, şi în stilul tradiţional "dezbracă" ştiuletele de foi - nu se ajuta de toporişcă - acum zice că i-am stricat şi îi stricam în continuare toporişca lui!!!
... şi, încet - încet, am tăiat cât mai mulţi ştiuleţi, apoi am trecut la "dezbrăcat" ştiuletele de porumb, foile le puneam într-un coş de nuiele împletit, mătasea o depuneam într-un vas lângă mine, ştiuletele - curat - îl strângeam într-o grămadă, alături ... deci trei zone mari de sortare ... eu în mijloc, aşezată pe scăunel, cu toporişca în mâna, cu grămada mare de coceni în faţă, ca 2 oşti mari aflate pe câmpul de bătălie !!! îmi închipui ce imagine hilară!!!
... şi în focul lucrărilor mele, adică bocănelilor mele ca de cizmar, trece mămicuţa - în inspecţie - şi descoperă că nu rupeam moţul de la ştiulete!!! vai ce lucru grav!!! mi-a arătat cum se face! eu, am bodogănit, amărâtă, ca scuză - deşi şi ea ştia asta - că o viaţă întreagă am locuit la bloc şi nu am tăiat ştiuleţii de porumb!!! de unde era să ştiu?!
... şi iar am trecut la bocănelile mele ... încântată de activitatea mea (cred că eram singura încântată!) ... şi mă trezesc cu a doua "soacră" - ticuţu iese din casă, încetişor, curios ca să inspecteze "teatrul luptelor mele" ... adică, i-am spart cimentul terasei ?! fiecare cu cel doare!!!  mulţumit că nu i-am devastat cimentul, tot nu s-a arătat prea mulţumit pentru că am făcut prea mult deranj pe terasă, că el lucra curat, afară în grădină ...
... greu o să mulţumesc cele 2 "soacre" ad-hoc!
... iar am bodogănit, amărâtă, că fac şi eu tot ce pot ca, la FINAL, totul să fie ok!
... ticuţu şi-a dorit mult să aibă o producţie mare, să cureţe porumbul boabe, să meargă la morişca aflată pe uliţa următoare, să facă mălai ... era mândria lui!!! dar dacă s-a îmbolnăvit şi nu-i mai dăm voie să facă nici un efort, e tare necăjit!!! aşa că a intrat în casă şi m-a lăsat pe mine, "nepriceputa", să "cizmăresc" la porumb!!!
... colac peste pupază, mămicuţa mi l-a adus pe terasă şi pe Puiu, ca să îmi ţină de urât ... dar Puiu nu are nici o treabă cu mine, a ronţăit 3 biscuiţi pătraţi şi îşi caută un loc de dormit ... am dat spre el cu un ştiulete, uşor, ca să nu-l lovesc, doar atât cât să mă joc cu el ... s-a uitat, iritat, "este prea cald de joacă!" şi a plecat cât mai departe de mine ... ca să doarmă ... căci era ora de dormit, la prânz, şi ce bine era pentru el, pe terasă, departe de Leu ...
... şi iar am trecut la bocănelile mele, la "cizmărit" ...
... ce este drept, mămicuţa venea periodic şi îmi lua şi îmi golea coşul cu foile de porumb ...
... într-un târziu, am terminat toată treaba, am măturat toată zona pentru a lăsa curat în urmă, am aşezat la uscat mătasea de porumb (eu sunt cu ceaiurile medicinale) ...
... am lăsat într-un colţ, mai ferit, al terasei, porumbul curat ...
... în FINAL, şi ticuţu şi mămicuţa s-au declarat mulţumiţi de activitatea mea!!!
... mămicuţa m-a anunţat (încântată că "face treabă bună cu mine") că mâine urmează să mai curăţăm şi restul de zone cu porumb (pe care le lăsase pentru mai târziu) ...
... deci ... ca într-un serial- foileton ... mâine iar de la capăt toată activitatea: tăiat, depozitat, "cizmărit"...
... norocul meu că îmi place ceea ce fac! mă doare fizic corpul dar trebuie să învăţ de toate, să acumulez informaţii despre viaţa la ţară ... ştiu atât de puţine şi un pic ... "după ureche"!

jurnalul (7)

Pentru astăzi (data/ora)... 27.07.2013, ora 22.59

Afară... s-a aşternut noaptea ... e plăcut ... am udat tot ce am putut ... mi-e dragă fiecare plantă, copăcel ... şi simt cum fiecare aşteaptă de la mine un strop de apă ca să poată rezista ... răsplata este acum: vine un aer plăcut, parfumat de REGINA NOPŢII ... iar în grădina mare, este chiar răcoare ... acolo îi simt puternici pe pomii cei mari deşi săracii nu au primit tot timpul apă de la mine dar cred că sunt mulţumiţi că populaţia măruntă (roşii, ardei, căpşuni, leuştean, fasole, vinete, flori ...) şi-au primit "porţia" şi îi au tovarăşi - mici dar mulţi - de discuţii ...    

Mă gândesc … că mâine va fi o zi dedicată înfrumuseţării: eu şi mami ne vom tunde şi vopsi (roşcat-acaju - puţin ... "vulpiţe") ... am cam uitat de noi în ultimul timp!!!  

Din locurile de unde învăţăm … aducem şi experimentăm în viaţa noastră de zi cu zi, câte ceva nou ... de exemplu mami a fost mai îndemânatică, a "prins" din zbor tehnica tunsului şi vopsirii şi, ani în şir, a fost coafeza casei ... de când ne-am mutat aici, m-a învăţat şi pe mine ... şi, a sosit ziua (în care cred că a avut emoţii) când am tuns-o şi am vopsit-o prima oară!!! nu ştiu dacă a fost ok dar de atunci, o tund şi o vopsesc ... şi sunt şi frizerul lui ticuţu ... dar la ticuţu este mai simplu - îl tund de îl las cu capul ... "bec"!    

Sunt recunoscătoare pentru ... ziua plăcută pe care ne-a dăruit-o Bunul Dumnezeu (deşi a fost un moment de surpriza - specific numărului zilei 27 - o combinaţie între colaborare şi necunoscut, ciudat, straniu)! ... pentru pepenii galbeni cu care, spre seară, micuţa a tot venit cu braţele (vorba vine! de fapt doar pe dreapta o foloseşte, cealaltă, stânga, este faultată de când şi-a rupt-o acum 4 luni - nu transportă nimic!!! ), din grădina mare, fericită că i-a găsit căutând prin desişul de frunze ...  

Din bucătărie ... nu mai vine, la această ora târzie, aroma preparaţiilor - acum este "sediul biroului" meu ... toată suflarea gospodăriei doarme ... numai eu, bântuită de arta jurnalismului, mă joc la leptop ... 

Sunt îmbrăcată ... ca de obicei, la această oră, când este posibil să sosească moş Ene pe la gene oricând şi nu aş vrea să mă găsească nepregătită: maieu dantelat şi pantalon subţire de pijama, alb...

Citesc ... ştirile scrise mărunt pe ecran la tv-ul plasat în stânga mea, pe masă, lângă leoptop tocmai scrie că  ... soldaţii de teracotă se vor întoarce în China în august!!! ... mă gândesc, ce bine este să fii în Bucureşti (într-un fel!!!), ai posibilitatea de a întâlni lucruri incredibile ... acum, ce să zic?! - noroc că îi văzui şi eu acum, puţin, la tv (de citit, am citit cândva)...

Aştept (sper) ... o duminică minunată ! 

Meşteresc ... la ... ''jurnal...'' !

Ascult ... muzica de la o nuntă ce este, cred, undeva destul de aproape ... se aude muzica de petrecere ... câinii latră din când în când ... 

În casă ... fiind noapte, este linişte ... aud doar bâzâitul încet al leptopului ... şi rar, frigiderul ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... joaca cu căţeii ... mâine, ne vom amuza cu Puiu - mare amator de lucruri fine, de cochetărie feminină! cred că întâi o să-l perii puţin, o să-i fac o băiţă dezinfectantă - se cam scarpină de căldură, nu e aşa de păros dar totuşi !!! - apoi, după ce ne vom tunde si vopsi, va sosi momentul lui de plăcere: îl vopsim şi pe el, îl frecăm cu vopseaua de pe pungi (pe care le punem noi ca să protejăm părul cât stă la vopsit) şi apoi i le punem jos şi el se va vopsi singur, frecându-se personal, ca să fie sigur că-i reuşeşte culoarea!!! pe urmă va defila, ca un curcan mândru de "roşcatul" lui, peste tot ... iar, Leu, va fi vizibil enervat, de obiceiul prost al Puiu ... deşi ultima oară, "a poftit" şi el puţin ca să experimenteze ce simte Puiu!!! 

Din planurile pentru sfârşitul săptămânii ... sper ca luni să zic: a fost un weekend ce ne-a relaxat! 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc: din serialul ... aventurilor lui Puiu: ''la vopsit''

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

jurnalul (6)

Pentru astăzi (data/ora)... 21.07.2013, ora 23.11

Afară... s-a aşternut răcoarea nopţii ... te şi miri cum după o zi atât de toridă, noaptea vine atât de răcoroasă şi trebuie să te îmbraci mai bine iar, la culcare, să te înveleşti cu ceva mai gros ...  

Mă gândesc … că fiecare zi îmi aduce evenimente atât de diferite dar legate între ele ca un şir de mărgele ... pe zi ce trece, descopăr, practic, cum gestul normal, firesc, de bunătate, de responsabilitate asumată faţă de familie, îmi aduce o mângâiere sufletească ... 

Locurile de unde învăţăm … sau ar trebui să învăţăm - uneori nu băgam de seamă gesturile mici, banale, ca de exemplu ... a da, la timp, corect, din inimă, un simplu "bună ziua" unei persoane (inferioare în spaţiul unde activează ...) ce te poate recompensa apoi, când nu te aştepţi, cu un ajutor în momentele mai grele, de impas ...
Sunt recunoscătoare pentru ... tot bunul simţ pe care mi l-au transmis părinţii mei ... 

Din bucătărie ...  se simte acum, ca şi în restul casei, liniştea aşternută ... aşa cum este când toţi membrii familiei sunt bine şi corect hrăniţi ... 

Sunt îmbrăcată ... în pantaloni de pijama de culoare galbenă (cu trandafiri mărunţei...), şi un maieuţ dantelat ...

Citesc ... şi recitesc ceea ce scriu ... să nu transcriu greşit ceea ce mă frământă la ora aceasta...

Aştept (sper) ...  rezultate concrete pentru familia mea - nu în sens egoist, ci să văd că ajut clar, real, pragmatic familia ...

La meşterit ... am încercări slăbuţe şi puţin hilare de început de jurnal de viaţă, scriind într-o agendă tot ceea ce simt - cu speranţa că nu o să uit rolul/lecţia acestei perioade din viaţa mea ...

Ascult ... muzica nopţii ce s-a aşternut peste arealul nostru ... ticăie, plăcut, ceasul din perete (bine că nu este pendulă - ar face un zgomot deranjant!) ... sunt momente care mie îmi plac şi îmi aduc aminte de copilărie, când eram la ţară, la părinţii mămicuţei, şi auzeam noaptea ticăitul ceasului aflat într-o cutiuţă, pe perete ... au tăcut şi caţeii (cât o dura ?!)  ...

În casă ... totul te îmbie la somn ... dar pe mine nu mă "lasă" simţul datoriei ''a ţine jurnalul'', acum chiar simţind plăcerea acestei activităţi de femeie simplă ... oare o să devin, odată şi odată, şi gospodină (cum îmi imaginam văzând în filmele vechi, retro, cu un număr mare de chei, la brâu...) ?!

Unul dintre lucrurile mele preferate ... care o mai fi acum ... când viaţa mea se schimbă pe zi ce trece ?! înainte cu câteva zile aş fi ştiut clar ce îmi place ... oare mă maturizez sau de-abia acum devin "paysen"-a cu adevărat, uitând de cochetăriile vieţii de oras?! sau tulburările din ultimul timp vor trece candva şi voi reveni la pasiunile mele, dinainte?! asist la propriul meu spectacol de viaţă ... sunt curioasă în ce direcţie mă va duce această cărăruie (=drum)...

Planuri pentru sfârşitul săptămânii ... s-a terminat weekend-ul ... sper într-o săptămână viitoare, cât mai calmă - normală !!! cât mi-ar fi de dragă!!!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc: fiind noaptea târziu, firesc gândul mă duce la ... lampioane...

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

... dancing în Gujo ...

...azi am vizionat la televiziunea mea favorită, NHK WORLD, o prezentare a unuia din festivalurile tradiţionale japoneze ...este prima oară când îl voi urmări, prin tv NHK WORLD ...
... până atunci, am aflat:
...în Gujo (prefectura Gifu) se va desfăşura în luna august (13-16 august) un renumit festival de dans tradiţional ... dansuri ce au loc ziua dar se continuă şi toată noaptea, timp de patru zile... şi poate participa oricine...
...în Kyoto începe într-un sanctuar şi se continuă în altul, în fiecare noapte, timp de 30 nopţi...
... se spun poveşti muzicale -"ohayashi" - de către un solist, un shamisen, o Taiko şi un shakuhachi, dansul fiind în jurul scenei...

jurnalul (5) ...

Pentru astazi (data/ora)... 14.07.2013, ora 11.10

Afară... este un început frumos de zi de duminică - nici prea cald, nici prea răcoare...

Mă gândesc … că este încă o frumoasă zi dată de Bunul Dumnezeu familiei mele ... cuvintele sunt goale, parcă, fără a putea descrie încărcătura/mulţumirea pe care o am în suflet ... suferinţa ne-a ajutat şi am putut comunica şi cu surioara mea aflată departe fizic de noi ... 

Locurile de unde învăţăm … sunt peste tot ... lecţii de comportament în locuri pline de suferinţă ... sau mai ales acolo unde nu te aştepţi să le întâlneşti ... de exemplu, ce am învăţat de la Puiu! sâmbătă când a ieşit ticuţu ca să se plimbe puţin pe terasă, Leu l-a salutat, serios, dând din coadă ... dar Puiu, cum îl ştim cu probleme de vedere la ceva distanţă, nu ştia cine e pe terasă, simţea că trebuie să fie cineva cunoscut - Leu îl saluta cu coada şi se bucura - dar el nu-l vedea bine... s-a mai apropiat ticuţu de marginea terasei ... faţa lui Puiu este atât de expresivă: de la o nedumerire mare a trecut la momentul când a descoperit că este ... ticuţu !!! ca un arc, a sărit cu cele 2 lăbuţe din faţă, pe gardul de plasă (ce desparte spaţiul dintre zona din faţă şi cea laterală a curţii), a dat capu pe spate puţin şi a început să bolborosească, să se vaite, nici el nu mai ştia câte avea să-i spună lui ticuţu, de când nu l-a mai văzut!!! într-un târziu, s-a liniştit şi a stat tot în picioare (poziţia lui preferată, că doar este un ... ''băieţel'', prinţişorul lui ticuţu !!!)  privind cu drag la ticuţu! ... ticuţu, vorbind cu el ca să-l liniştească, a început să se plimbe pe terasă, susţinut de mine, în direcţia porţii de ieşire din curte, fără să ne dăm seama ce înţelege Puiu din această plimbare a noastră ... speriat că ticuţu vrea sa plece iar, Puiu a început să ne latre disperat ... ne-am dat seama, la timp, şi ne-am întors spre casă şi ... Puiu s-a liniştit! mai sta jos, mai se ridica iar pe gărdut ca să vadă mai bine pe terasă, mai se văita că nu-i dăm drumul înăuntrul terasei ca să îl pupe (el nu linge ca un căţel - el te pupă ca un băieţel mic, pe obraz, apoi se linge - ca să guste pupicul !!!) pe ticuţu ... dar ne-a fost teamă că energia lor năvalnică il poate doborâ pe ticuţu - şi nu i-am dat drumul lui Puiu sau Leu pe terasă ... o manifestare a iubirii de căţel, căţel numit Puiu ...  

Sunt recunoscătoare pentru ... tot ajutorul dat de Bunul Dumnezeu, mai ales în această săptămână - când noi am putut să percepem forţa acestui ajutor! ... recunoscători că Bunul Dumnezeu ne-a adus pe drumul nostru câteva suflete de îngeri - cei doi doctori şi asistenta şefă - oameni necunoscuţi nouă, ce n-au avut linişte până nu l-au pus pe "linia de plutire" pe ticuţu ...

Din bucătărie ... aromele încep să se simtă ca mai inainte ... sunt "sefă de cuptoraş: supraveghez carnea pregătită de mămicuţa pentru prânzul lui ticuţu, pe aragaz supraveghez compotul de mere ce fierbe ... aroma de carne ce se transformă în ceva atât de apetisant ... esenţa merelor care se simte peste tot ... vai de mine, ce mai supraveghetor şef sunt eu !!!   

La îmbrăcăminte ... am zis să schimb obişnuitul pantalon scurt şi nelipsitul tricou! am o rochiţă de vară, scurtă - până la genunchi, şi cu breteluţe, de culoare bleu şi cu dungi orizontale, subţiri, albe...

Aştept (sper) ... o normalizare a vieţii noastre de familie - atât de zdruncinată în ultimele săptămâni de suferinţă ...

Nu mai meşteresc nimic ... fiind duminică, deci nimic deosebit ... trai pe mine!!! 

Ascult ... vocea lui ticuţu - vorbim dintr-o cameră la alta ... eu fiind la bucătărie într-un "rol epocal", de zile mari, iar el - spre odihnă şi refacere - în pat, sprijinit în "n" perne ...

În casă ... toate par pe făgaşul normal ... iar pe mămicuţa - burduşită de biscuiţii pentru căţei, ''băieţeii'' noştri - am postat-o în grădina mare, sub caisul cel mare, într-un sezlong şi cu o cutiuţă mică de bere ... cred că visează că este undeva în RAI ... merită un pic de relaxare! a ajuns sărăcuţa o "mânuţă" de om ... 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... cartea ... primită de la o prietenă dragă mie - alt îngeraş scos în calea mea de Bunul Dumnezeu - ,"Arta simplităţii", aşteaptă liniştită, lângă mine, momentul în care voi începe să o răsfoiesc pagină cu pagină pe îndelete ... am plimbat-o după mine, pe drumurile spitalului dar nu am avut vreo clipă tihnită pentru a reuşi să mă delectez cu minunile ce le cuprinde ... 

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... aştept să ies din starea ca de transă în care mă aflu de când s-a îmbolnăvit ticuţu ... clipă după clipă, sunt încordată aşteptând să aud şi să-l servesc pe ticuţu cu ce-i trebuie ... apoi, nu uit că sunt acasă şi mămicuţa trebuie ajutată fizic la muncile micii noastre gospodării - dar care acum e aşa de imensă ... - şi mămicuţa ştie rostul la orice bucăţică de spaţiu ... de exemplu, ieri am avut după amiază de plivit iarba "rea", crescută de atâta ploaie, într-un spaţiu destul de mare dintre casă şi fântână ... inutil să spun că aseară de-abia am putut adormi de durerea oaselor, nu?!  

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:  ce bine ar fi ... să stau în mijlocul florilor, cu cartea mea, fără nici o grijă ... vise, nu-i aşa ?! ...

Cam acestea ... Ne întâlnim, sper, în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

...mica joacă cu un pepene...

... straniu ... după ce am momente de supărare/ deznădeje, apar şi momente, brusc, care nu au legătură cu nimic, dar care mă schimbă total ...
... asta-seară, stam la masă pe terasa casei cu mami şi cu tăticu (întors de la o plimbare în ritm încet, în sfârşit, prin grădina mare cu mami) şi ...Puiu, care ca o pisică, mânca tot ce îi dam, sub masă...
...când am auzit o maşină trecând şi cineva strigând: "PEPENI"... m-am uitat la mami, scurt, şi am zis:"luăm?"..."sigur"-a venit răspunsul scurt de la mami... am alergat spre poarta străbătând cei 20 de metri ai terasei, împreună cu Puiu ... vesel, lătrând, neştiind ce vreau să cumpăr dar fericit că alergam...am ieşit pe poartă, am dat din mâini după maşina cu pepeni, am strigat şi maşina s-a oprit tocmai în dreptul porţii ... "ciorilor" (unde a fost "claca" de acum câteva ore)!!! şi care au asistat cum noi urma să cumpărăm - fapt care i-a provocat şi pe ei, la ambiţie, să cumpere, după noi, pepene!!!
... a rămas mami să asiste la cântărirea pepenilor, aleşi de băieţi,  şi eu am fugit după bani...Puiu a rămas vigilent păzind poarta pe dinăuntru...am revenit cu banii, am plătit pepenii - 2 mari !!!...eu am luat unul în braţe, iar mami a început să-l rostogolească pe celălalt, pentru că nu poate cu mâna (pe care a avut-o ruptă)...am intrat pe poartă, i-am pus lui Puiu, lângă poartă un pepene...fericit, Puiu se bucură ca un băieţel mic, îi place când aducem ceva în curte!!! dacă ar fi avut coadă, ar fi dat din ea de fericire...dar aşa puteai să citeşti pe faţa lui bucuria întâlnirii cu pepenele - el a fost astă-vară în "război" cu dovlecii din grădina mare, pe care i-a cărat peste tot încercând să se joace cu ei!!! m-am întors după celălalt pepene de la mami, ca s-o ajut, am intrat în curte şi cu al doilea...Puiu era în culmea bucuriei-2 pepeni!... mami a început să-l rostogolească pe primul, cu Puiu după ea...când mami nu-l mai rostogolea, trecea Puiu care se repezea cu forţa, îl rostogolea şi lătra vesel ... şi ţopăia... aşa am continuat fotbalul nostru cu pepene, ţipând şi râzând ca nişte nebuni - uitând ca până atunci fusesem trişti din cauza stării lui ticuţu! -, Puiu mai înfingea şi colţii - aşa ca să ''omoare''  pepenele - şi am parcurs tot culoarul terasei până la masă ...ce păcat că aceste momente nu le-am putut păstra pe o bandă filmată...
... am intrat în casa cu pepenii şi Puiu a rămas cu ... covrigul pe care l-a descoperit uitat sub masă, uitând de pepene...dar în casă l-am găsit vesel şi pe ticuţu (intrat între timp în camera lui) care l-a auzit pe Puiu şi ne-a auzit şi pe mine şi pe mami, râzând vesele de joaca cu pepenele...
... poţi să spui, cu adevărat: "nebănuite sunt căile Domnului !" cine ar fi zis, cu câteva minute mai înainte ca seara noastră se va întoarce la 180 grade, aducându-ne atâta veselie ...joaca unui căţel cu un pepene!!!

jurnalul (4)

Pentru astăzi (data/ora)... 07.07.2013, ora 16.25

Afară... e cald - o zăpuşeală după atâta ploaie - dar tot se simte că va veni iar ploaia ...

Mă gândesc … că azi este ziua în care simt, mai puternic decât în ultimele zile ... cât de puţine lucruri pot realiza ... parcă sunt blocată ... mă învârt în cerc ...

Locurile de unde invatam … valorile creştinismului ... lumea din vecinătatea noastră doar mimează că a învăţat sau auzit de anumite noţiuni ... a venit, chemată, "salvarea" la ticuţu ... rezultatul: două "binevoitoare" s-au şi repezit şi au intrat în curte: una până în casa noastră, alta stopată, la timp, prin curte ... ce să vadă: dacă moare?! ... celelalte s-au adunat ca ciorile la poarta de peste drum, mai ales că este duminică, şi "bârfesc" ţipând în gura mare, mustind de invidie şi răutăţi ... nu ne suportă că am venit din altă parte şi am cumpărat casa pe care o voiau ei, de fapt ... nu ne suportă că nu am fost "slugari" cum au vrut ei ... nu ne suportă şi pentru că nu "moare capra vecinului!"... ceilalţi, că nu ne mai pot fura (deşi periodic, mai încearcă, otrăvindu-ne câinii) ... aud din ce în ce mai des cum sună cuvântul "proveniţi"= "vinitici" ... ce este legat de credinţa ortodoxă în tot ce fac ei? ... că au "grijă" de biserică, că ştiu ce trebuie la o înmormântare, că adună prosoape şi colaci la pomeni ... şi în rest ?! ... Doamne, mare pedeapsă am primit cumpărând o casă între aceşti oameni!!! 

Sunt recunoscătoare pentru ... tot ce m-a ajutat să învăţ - Bunului Dumnezeu ...  

Din bucătărie ... azi, ca în toate aceste ultime zile, nu mai se aude forfota preparării ... debusolate de evenimentele în derulare, mâncăm aiurea ...  

Sunt îmbrăcată ... ca niciodată - aş putea să fiu în orice - nu mai mă interesează ...

Citesc ... pliante de medicamente pe Internet ... 

Aştept (sper) ... o clipa în care să nu mai aud de supărări ... să nu mai le aud pe "ciori"(cred că sunt vreo 5-6, plus barbaţii) - deşi ştiu că este cineva bolnav la noi şi ar trebui să nu facă atâta zgomot (dar oare ştiu de aşa ceva?!) ... să nu mai mă întâmpine ura şi invidia ...

Ce să mai meşteresc ... nimic - nu ştiu la ce mai îmi trebuie ceva ...

Ascult ... vocile "ciorilor" adunate la poarta de peste drum de noi ... 

În casă ... toate sunt ordonate, e proaspăt zugrăvit ... dar ce folos?! ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este atmosfera plăcută din familie ... a dispărut de aproape o săptămână ... mămicuţa mea, plânge, umblă prin curte căutându-şi de lucru - ca să uite - ... ticuţu meu , of, of, of,  ticuţu doarme ... cum va fi când se va trezi?! ... şi fricos, şi încăpăţânat ...

Planuri pentru sfârşitul săptămânii ... multă sănătate pentru ticuţu meu!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)