jurnalul ...porumbului...

... am avut 2 zile grele ...
... proba porumbului ...
... ticuţu a dorit să facă mălai ... şi a tot pus porumb prin toate zonele grădinii mari !!!
... ieri, de dimineaţă, m-a chemat mami în grădina mare, a luat o toporişcă şi mi-a arătat cum să tai porumbul (coceanul), cât mai de jos, să nu rămână la suprafaţă nimic ...
... mami a tăiat ştiuleţii buni, iar eu în urma ei, am tăiat cocenii ... şi am tăiat, am dat cu toporişca până am făcut băşică la un deget - am uitat să-mi iau mănuşile ca să îmi protejez pielea neînvăţată cu această avtivitate continuă, ritmică - şi apoi s-a luat şi pielea ...
... dar nu m-am lăsat ... am terminat destul de repede - mami m-a lăudat!
... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a grebla tot locul lăsând curat în urma muncii mele de distrugere...
... ticuţu şi micuţa au tot discutat despre: să ţinem sau nu cocenii în curte?! dacă se strâng şobolanii ?! cui să dăm cocenii tăiaţi?! am intervenit şi eu în discuţie - aşa ca să mă găsesc în treabă, pentru că oricum nu eu hotărăsc în materie de ... grădină ... nu s-a stabilit nimic clar ...
... asta a fost prima zi închinată porumbului ...
... a doua zi, dimineaţa, am trecut - conform "indicaţiilor preţioase" ale mămicuţei mele - la următorul sector de porumb ... mămicuţa a cules ştiuleţii buni ... iar eu am luat mănuşile!!! şi am tăiat cu toporişca, cocean după cocean, şi transpiraţia curgea pe mine de cald ... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a aduna toţi cocenii tăiaţi, din ambele zile, în alt loc de "adunare" - stabilit mai aproape de poarta din spatele grădinii ... am uitat să spun că s-a hotărât - adică ticuţu a fost cu "veto" - să dăm cocenii, prin poarta din spatele grădinii, unei familii căreia i-am mai dat anul trecut cocenii ...
... nu i-am numărat dar cred că am tăiat vreo 50 de coceni!!! enorm de mult pentru mine!
... a urmat partea cea mai distractivă!!! pe terasă, m-a aşteptat o grămadă mare de ştiuleţi de porumb - cei buni aleşi de mămicuţa - ... mămicuţa a creat o "zonă de lucru" cu un suport din lemn pe care să tai ştiulete la capăt cu toporişca - ca să îmi fie mai uşor să-l "dezbrac" de foi ... ştia că eu şi cu ea nu avem forţa braţelor lui ticuţu pentru a "dezbrăca" porumbul de foi, doar cu mâna goală !!!
... mi-a plăcut ideea ... tot voiam eu să adun - pentru ceai - toată mătasea de porumb!!! dar lui ticuţu nu i-a surâs ideea pentru că nu concepea să umplem terasa de ... foi,  mătase şi boabe ... el lucra - înainte de boala lui - totul în grădină, ordonat, şi în stilul tradiţional "dezbracă" ştiuletele de foi - nu se ajuta de toporişcă - acum zice că i-am stricat şi îi stricam în continuare toporişca lui!!!
... şi, încet - încet, am tăiat cât mai mulţi ştiuleţi, apoi am trecut la "dezbrăcat" ştiuletele de porumb, foile le puneam într-un coş de nuiele împletit, mătasea o depuneam într-un vas lângă mine, ştiuletele - curat - îl strângeam într-o grămadă, alături ... deci trei zone mari de sortare ... eu în mijloc, aşezată pe scăunel, cu toporişca în mâna, cu grămada mare de coceni în faţă, ca 2 oşti mari aflate pe câmpul de bătălie !!! îmi închipui ce imagine hilară!!!
... şi în focul lucrărilor mele, adică bocănelilor mele ca de cizmar, trece mămicuţa - în inspecţie - şi descoperă că nu rupeam moţul de la ştiulete!!! vai ce lucru grav!!! mi-a arătat cum se face! eu, am bodogănit, amărâtă, ca scuză - deşi şi ea ştia asta - că o viaţă întreagă am locuit la bloc şi nu am tăiat ştiuleţii de porumb!!! de unde era să ştiu?!
... şi iar am trecut la bocănelile mele ... încântată de activitatea mea (cred că eram singura încântată!) ... şi mă trezesc cu a doua "soacră" - ticuţu iese din casă, încetişor, curios ca să inspecteze "teatrul luptelor mele" ... adică, i-am spart cimentul terasei ?! fiecare cu cel doare!!!  mulţumit că nu i-am devastat cimentul, tot nu s-a arătat prea mulţumit pentru că am făcut prea mult deranj pe terasă, că el lucra curat, afară în grădină ...
... greu o să mulţumesc cele 2 "soacre" ad-hoc!
... iar am bodogănit, amărâtă, că fac şi eu tot ce pot ca, la FINAL, totul să fie ok!
... ticuţu şi-a dorit mult să aibă o producţie mare, să cureţe porumbul boabe, să meargă la morişca aflată pe uliţa următoare, să facă mălai ... era mândria lui!!! dar dacă s-a îmbolnăvit şi nu-i mai dăm voie să facă nici un efort, e tare necăjit!!! aşa că a intrat în casă şi m-a lăsat pe mine, "nepriceputa", să "cizmăresc" la porumb!!!
... colac peste pupază, mămicuţa mi l-a adus pe terasă şi pe Puiu, ca să îmi ţină de urât ... dar Puiu nu are nici o treabă cu mine, a ronţăit 3 biscuiţi pătraţi şi îşi caută un loc de dormit ... am dat spre el cu un ştiulete, uşor, ca să nu-l lovesc, doar atât cât să mă joc cu el ... s-a uitat, iritat, "este prea cald de joacă!" şi a plecat cât mai departe de mine ... ca să doarmă ... căci era ora de dormit, la prânz, şi ce bine era pentru el, pe terasă, departe de Leu ...
... şi iar am trecut la bocănelile mele, la "cizmărit" ...
... ce este drept, mămicuţa venea periodic şi îmi lua şi îmi golea coşul cu foile de porumb ...
... într-un târziu, am terminat toată treaba, am măturat toată zona pentru a lăsa curat în urmă, am aşezat la uscat mătasea de porumb (eu sunt cu ceaiurile medicinale) ...
... am lăsat într-un colţ, mai ferit, al terasei, porumbul curat ...
... în FINAL, şi ticuţu şi mămicuţa s-au declarat mulţumiţi de activitatea mea!!!
... mămicuţa m-a anunţat (încântată că "face treabă bună cu mine") că mâine urmează să mai curăţăm şi restul de zone cu porumb (pe care le lăsase pentru mai târziu) ...
... deci ... ca într-un serial- foileton ... mâine iar de la capăt toată activitatea: tăiat, depozitat, "cizmărit"...
... norocul meu că îmi place ceea ce fac! mă doare fizic corpul dar trebuie să învăţ de toate, să acumulez informaţii despre viaţa la ţară ... ştiu atât de puţine şi un pic ... "după ureche"!