...mica joacă cu un pepene...

... straniu ... după ce am momente de supărare/ deznădeje, apar şi momente, brusc, care nu au legătură cu nimic, dar care mă schimbă total ...
... asta-seară, stam la masă pe terasa casei cu mami şi cu tăticu (întors de la o plimbare în ritm încet, în sfârşit, prin grădina mare cu mami) şi ...Puiu, care ca o pisică, mânca tot ce îi dam, sub masă...
...când am auzit o maşină trecând şi cineva strigând: "PEPENI"... m-am uitat la mami, scurt, şi am zis:"luăm?"..."sigur"-a venit răspunsul scurt de la mami... am alergat spre poarta străbătând cei 20 de metri ai terasei, împreună cu Puiu ... vesel, lătrând, neştiind ce vreau să cumpăr dar fericit că alergam...am ieşit pe poartă, am dat din mâini după maşina cu pepeni, am strigat şi maşina s-a oprit tocmai în dreptul porţii ... "ciorilor" (unde a fost "claca" de acum câteva ore)!!! şi care au asistat cum noi urma să cumpărăm - fapt care i-a provocat şi pe ei, la ambiţie, să cumpere, după noi, pepene!!!
... a rămas mami să asiste la cântărirea pepenilor, aleşi de băieţi,  şi eu am fugit după bani...Puiu a rămas vigilent păzind poarta pe dinăuntru...am revenit cu banii, am plătit pepenii - 2 mari !!!...eu am luat unul în braţe, iar mami a început să-l rostogolească pe celălalt, pentru că nu poate cu mâna (pe care a avut-o ruptă)...am intrat pe poartă, i-am pus lui Puiu, lângă poartă un pepene...fericit, Puiu se bucură ca un băieţel mic, îi place când aducem ceva în curte!!! dacă ar fi avut coadă, ar fi dat din ea de fericire...dar aşa puteai să citeşti pe faţa lui bucuria întâlnirii cu pepenele - el a fost astă-vară în "război" cu dovlecii din grădina mare, pe care i-a cărat peste tot încercând să se joace cu ei!!! m-am întors după celălalt pepene de la mami, ca s-o ajut, am intrat în curte şi cu al doilea...Puiu era în culmea bucuriei-2 pepeni!... mami a început să-l rostogolească pe primul, cu Puiu după ea...când mami nu-l mai rostogolea, trecea Puiu care se repezea cu forţa, îl rostogolea şi lătra vesel ... şi ţopăia... aşa am continuat fotbalul nostru cu pepene, ţipând şi râzând ca nişte nebuni - uitând ca până atunci fusesem trişti din cauza stării lui ticuţu! -, Puiu mai înfingea şi colţii - aşa ca să ''omoare''  pepenele - şi am parcurs tot culoarul terasei până la masă ...ce păcat că aceste momente nu le-am putut păstra pe o bandă filmată...
... am intrat în casa cu pepenii şi Puiu a rămas cu ... covrigul pe care l-a descoperit uitat sub masă, uitând de pepene...dar în casă l-am găsit vesel şi pe ticuţu (intrat între timp în camera lui) care l-a auzit pe Puiu şi ne-a auzit şi pe mine şi pe mami, râzând vesele de joaca cu pepenele...
... poţi să spui, cu adevărat: "nebănuite sunt căile Domnului !" cine ar fi zis, cu câteva minute mai înainte ca seara noastră se va întoarce la 180 grade, aducându-ne atâta veselie ...joaca unui căţel cu un pepene!!!