învăţământul japonez...

          Încercând să aprofundez cunoştinţele mele despre Japonia, tot ce am citit despre viaţa de pe arhipelagul nipon, orice domeniu are reglementări clare şi respectate de toată populaţia!
          Unde se dezvoltă acest spirit japonez, cu tendinţe spartane?
          Am găsit că învăţământul - ca de altfel orice activitate din Japonia - nu este o joacă! Totul este corect stabilit şi orice încălcare a reglementărilor este aspru pedepsită dar ... şi mult mediatizată - pentru a fi un exemplu! Din copilărie, educaţia unui japonez este pentru respect, muncă, disciplină, răbdare, punctualitate, perseverenţă, amabilitate, ţinerea promisiunii făcute ... obiceiurile japoneze, codul etichetei în comportamentul social şi ierahia socială ... 
         Cerinţe respectate în şcoli: uniformă (fiecare şcoală are uniforma sa - existănd concursuri ca de modă, între şcoli!) şi o ţinută decentă, (telefoanele sunt pentru adulţi-nu pentru elevi!), ore de şcoală, ore de sport în cadrul cluburilor, ore pentru efectuarea temelor primite!
         Manualele şcolare sunt scrise de firme particulare dar sunt autorizate de Ministerul Învăţământului!
         Şcolile unde învaţă un elev (în cei 9 ani) sunt aproape de casele de locuit şi astfel elevul poate merge pe jos până la şcoală - în unele zone pe elevii mici  îi iau de acasă învăţătorii, cu randul, şi îi duc la şcoală!- Un elev este învăţat cum să devină mai independent, nu este voie să vină părintele cu maşina ca să îl aducă/ sa îl ia pe elev!
         Am găsit că învăţământul japonez este structurat astfel:
     -creşă, cămin, grădiniţa
     -şcoală elementară (6 ani)
     -curs inferior-gimnaziu (3 ani)
     -curs superior-liceu şi şcoli tehnice (3 ani)
     -şcoli post-liceale, universitate.
          Primele 9 clase (de la 6 la 15 ani) sunt invăţământ obligatoriu şi gratuit. Exista în paralel şi învăţământul în şcoli particulare-cu plată, taxele fiind adaptate la căştigurile părinţilor!-. Studiile superioare sunt învăţământ cu plată.
          Admiterea la liceu este foarte dură! La examen se testează cunoştinţele elevului la 5 discipline de bază, pe trei ani de studiu. Conform rezultatelor obţinute, se face repartizarea spre licee mai departe: cei cu rezultate modeste sunt îndrumaţi spre licee tehnice de unde, după absolvire, se angajeaza. Cei cu rezultate bune sunt îndrumaţi către licee teoretice, iar cei cu rezultate foarte bune (dotaţi mai aparte ca inteligenţă) sunt îndrumaaţi către licee speciale ca performanţă!
          Admiterea la facultate implică un examen foarte greu. Pentru a se pregăti mai bine, elevii studiază după cursuri în şcoli suplimentare. Cu un an înainte de terminarea universităţii, încep studenţii să-şi caute slujba/serviciul.
          Astfel doar în câteva cuvinte, am putut să îmi fac o impresie despre viaţa unui copil, începând de la primii paşi într-o creşă şi până la absolvirea studiilor finale !!!  Cuvinte care pot reflecta: MUNCĂ! DISCIPLINĂ! SERIOZITATE! COMPETITIVITATE!
          La aşa cerinţe pentru elevi, cerinţele pentru un învăţător/profesor sunt la fel de mari!
          Profesorii, ca să poată preda, obţin un 'permis de profesor' şi un post prin susţinerea examenului dar se rotesc - în cadrul şcolilor de acelaşi nivel - la 2-3 ani! Sunt evaluaţi in funcţie de rezultatele elevilor!
          Ce urmăreşte un profesor japonez în formarea unui elev/student:
-dacă învaţă să înveţe
-dacă ştie să judece singur problemele discutate
-dacă învaţă spiritul de echipă.
          Evaluarea unui elev se face prin teste dar este foarte importantă şi relaţionarea lui cu colegii şi profesorii.
          Şi în învăţământ este la bază învăţătura lui Confucius-de acum 25 de secole-: ' Dacă-mi dai un peşte, voi mânca o zi. Dacă mă înveţi să pescuiesc, nu-mi va mai fi foame niciodată.'
          Limba japoneză este o limbă complexă, bazată pe ideograme...
          În şcoala elementară se începe să se înveţe limba japoneză, adică se învaţă în jur de 1000-1200 semne - semne care se învaţă în primul trimestru de şcoală trecând apoi să înveţe noţiunile specifice disciplinelor şcolare.Dar în paralel continuă să se înveţe caracterele limbii japoneze chiar şi ca student! Absolut necesar este să fie cunoscute 4530 semne! Dar ca să citeşti un ziar trebuie să fie cunoscute 6000 de semne (în ziare şi reviste sunt utilizate semnele 'katakana' pentru transcrierea numelor străine) !
           Concluzie:
           Învăţământul japonez urmăreşte să producă persoane calificate pentru o producţie de calitate, în orice domeniu al vieţii.
           Cred că este stres! Şi cred că apar şi probleme - excepţii de la regulă!