remember 1918...

... pornind de la o informație de la tv precum că azi comemorăm 100 de ani de când Sfatul Țării din Basarabia a declarat în unanimitate de voturi Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România, am tot căutat ceva informații în plus !
... aşa am aflat că acest important eveniment a avut loc pe 27 martie 1918 dar pentru că România a adoptat oficial stilul nou (calendarul gregorian: 1 aprilie devenind 14 aprilie 1919), această dată apare scrisă aşa: 27 martie 1918 (stil vechi)/9 aprilie 1918 (stil nou) !!!
... am găsit de cuviință ca să transcriu aici câteva versuri...
... am ales o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu (http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu )
la Unirea Principatelor dar ale cărei versuri sunt atăt de minunate, că pot fi citite și gândindu-ne la 1918 (chiar şi la vremea noastră...):
    ,,Pe antice monumente am văzut adesea sculptate
      Acvila ce poartă crucea, zimbru țării-nvecinate
      Sub o mână, o coroană, întrunite figurând
      Şi în vechea capitală, o măreață mânăstire,
      După lupte sângeroase monument de înfrățire
      De-al Moldovei domn clădite, stă trecutul atestănd.

      Ce spun aste suvenire ? ele arată că-altădată,
      Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată
      Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au fost frați.
      C-ale lor restrişti cumplite au izvor în despărțire
      Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire
      Decât numai în unirea către care sunt chemați.

      Căci de urile interne mult a profitat străinul;
      Căci în suflete şi-n inimi el a infiltrat veninul,
      Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos;
      Căci slăbiți prin moliciune, umiliți prin apăsare,
      În furtune şi în intrigi balotați fără-ncetare,
      Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios.

      Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge,
      Virtuți mari de altădată, astăzi ținta vom ajunge
      Prin credință în unire, prin unire în dorinți.
      Mari puteri acum i-au parte la destinul ce ne-așteaptă,
      Orizontul se-nsenină, calea noastră este dreaptă
      Şi asupră-ne se-ntinde mâna bunei providenți.

      Români ! Dulce e unirea ! Ascultați... glasul răsună...
      De la fiii României cere patria comună...
      Steaua merge înainte-i simbol sacru pe pămănt
      Cum în Vitleem odată stea din cer măntuitoare,
      Conducea pe-ncoronații cavaleri, din depărtare,
      De la marginile lumii, către leagănul cel sfânt.

      Cănd citim în vechea carte a istoriei străbune
      Virtuți mari, ilustre fapte ale nației române,
      Care inimă stă rece ? care suflet nemișcat ?
      Cine n-are dor să vadă țară sa în fericire,
      Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire
      Cultivând artele păcii pe-al său pământ bogat ?

      În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră
      Şi-ntr-o lungă-mbrătişare pe români îi înfrățiră
      Împrejuru-le stau dese umbre de măreți eroi...
      Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează...
      Deputați ! asupra voastră ei privirea-şi ațintează,
      Fala sau rușinea țării se așteaptă de la voi.

      Fii voştri vor ascunde a lor frunte în țărână,
      Dacă voi acum veți pierde marea cauză română,
      Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc.
      Timpul trece, omul piere dar a patriei iubire
      E averea cea mai rară, cea mai scumpă moștenire,
      Ce de la părinți de merit nobili fii o primesc."