din poezia turcă...

... de  cănd mă ştiu, am citit poezii  !!!
... versurile ce mi-au plăcut mai mult, le-am transcris, cu multă răbdare, în caiete (mai mari sau mai mici), păstrate, cu multă dragoste, în bibliotecă...
... aşa sunt şi următoarele versuri, dintr-o ediție cu traduceri din poezia turcă, şi transcrise cândva...
... poetul RIFAT ILGAZ (http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%B1fat_Ilgaz ):
        "S-a gândit în noaptea nesfârşită,
          Privind dintr-o fereastră oarbă
          La dorul unui chip cunoscut şi prieten.
          Mai presus de o înghițitură de apă și un pumn de aer,
          Să-ți iei lumea în cap şi să pleci, fără cai şi căruță,
          Să-ți iei capul cu visele-i fără margini,
          Să te faci una cu pământul... Drum...''
... poetul ULKI TAMER (http://www.biyografya.com/biyografi/18080 ):
       ''Păsările mării tale se leagănă
         cenuşa lor îmi acoperă umbra
         ochii lor subțiri îmi inundă noaptea
         ochii lor subțiri se revarsă fluviu
         ochii lor subțiri înfloresc din nesfârșit.
                Cohorta de gânduri a iubirii tale
                somn ce plutește pe dragostea mea
                clocotul sângelui creşte
                în ghimpii grădinii
                infinita grădină de lângă oraș.
         Oasele tale cresc din părul meu
         cu fiecare ardere-ntre noi
         cenuşa ta pasăre nouă învie
         cenuşa ta multiple aripi creşte
         penele la rândul lor cresc pene."'
... poetul CENAP ŞAHABETTIN ( http://www.biyografya.com/biyografi/17123):
       ''Vino, iubito, în seara asta noi doi
         Să ascultăm tremurul nopții înalte.
               Iată, în depărtări un pian cântă,
               Cu un dor de toamnă plănge
               La atingerea degetelor fragede...
         Ascultă, iubito, cel ce plânge e el,
         În adâncul nopții coboară liniştea
         Şi-n bezna fără de grai tot linişte.
               Când un tremur încet pornit de jos,
               Speriat şi trist, se răspăndeşte
               În hăuri cântul privighetorii.
          Când cu tremurul uitat înalt, transparent,
          Suflul singurătății rare a venit,
          Colindă în lume căntul adormit.''    
... poetul MEHMET AKIF ERSOI (http://en.m.wikipedia.org/wiki/Mehmet_Akif_Ersoy ):
        ''Se spune că omul primeşte partea sa din trecut
          Întămplările de cinci mii de ani ce au dat oare ?
          Şi se zice că istoria se repetă cu toată tăria,
          Dacă ar fi învățat din trecutul său
                                   s-ar fi repetat oare ?''    
... poetul NAZIM HIRKMET  (http://www.poets.org/poetsorg/poet/nazim-hikmet ) :
        ''Cântecele oamenilor sunt mai frumoase decăt ei
                                                         şi mai dornice decât ei
                                                             şi mai triste decât ei
                                                     şi mai vărstnice decât ei.
          Am iubit mai mult cântecele oamenilor.
          Fără ei am putut să trăiesc,
          Dar fără cântece nu, niciodată."