jurnalul (113)

Astăzi (data/ora)... vineri, 04 septembrie, orele 22.15
A venit ... şi luna septembrie ... afară este tot foarte cald, toată familia este obosită - psihic şi fizic - de atâta timp de când suntem ''fierţi'' în suc propriu ...  
Ziua ... este foarte lungă cred că timpul se dilată şi el de atâta căldură - ca o alviţă topită ! 
Când ... în grădină se face răcoare şi o atmosferă foarte plăcută - seara, după ora 21 -, noi încheiem activitatea şi ne retragem în casă ... ar trebui să rămânem şi să ne bucurăm de o minunată relaxare, împreună cu toată suflarea grădinilor - dar noi suntem atât de obosiţi de munca după-amiezii !!! bieţii greieri au spectacol seară de seară, cântă şi noi îi auzim doar din depărtare...mai este puţin şi se duce vremea frumoasă şi noi nu am reuşit să stăm ore multe noaptea pe afară ca să admirăm minunatele stele - am pierdut şi ''ploaia de stele'', meteoriţii din iulie ...        
Bodyguarzii ... sunt şi ei obosiţi de atâta căldură dar nu cred că se vor bucura prea tare nici când va veni frigul... mai ales că atunci noi vom sta mai puţin pe afară (şi ei se plictisesc fără noi) ! ah, mi-am adus aminte! azi eram printre rândurile de roşii şi legam la ele (au mai crescut), când, aud gălăgie mare în căsuţa fântânii şi mi-am dat seama că Leuţu are război cu zecile de bidoane goale (în aşteptare pentru a fi umplute când terminam de legat roşiile) ce i-au ocupat zona lui de obicei de relaxare, mai ales că era nervos că mami i-a dat afară de pe terasă... am strigat la el, s-a făcut puţină linişte şi iar am auzit războiul lui cu şi mai mare forţă ! când am ajuns acolo, el bătuse bidoanele, călcase în picioare unul din bidoane care îl enervase, probabil, mai tare - i-o fi răspuns obraznic !!! ca să îi fac pe plac (Leuţu s-a învârtit prin zonă ca să văd clar ce zonă vrea el), i-am făcut loc liber ca să aibă la dispoziţie jumătate din spaţiul de la fântână şi, la final, la invitaţia mea, Leuţu şi-a ocupat liniştit ca o cloşcă locul stabilit de el!       

Bucătăria ... este curată, singură la această oră ! am făcut o mică ''haltă'', ca să mâncăm astă-seaă, doar eu şi mami - ticuţu nu a mai venit la masă, îi este frică de tendinţa organismului lui de a se îngrăşa...
Sunt îmbrăcată ... în cămăşuţă scurtă şi fără mâneci, albă ...
Săptămâna ... a trecut totuşi repede ...când a venit şi ziua de vineri ?! 
Muncesc ... dar nu planificat... ar fi prea obositor să mai gândesc şi la aşa ceva ! dar, culmea, în fiecare zi realizăm ceea ce trebuia şi efortul depus este mare - sunt ore în şir când apa - ce o elimin din corp - se transformă din brobonele mici în apă aproape ca la duş, care îmi udă hainele (maieu şi pantaloni scurţi)... bine că am o structură tare, rezist ! şi mai ales legată la cap, cu un batic verde, că doar sunt japoneză !    
La tv-ul ... lui ticuţu este meci de fotbal: Ungaria - România... mami a făcut ceva timp galerie pe lângă ticu, la fazele meciului dar ... acum se aude încet, respiraţia: a adormit, este atât de obosită !!!   

Mâine ... va fi, cred eu, o nouă zi de căldură deşi ticuţu ne-a spus că poate va veni vreo ploicică şi speră, el, că se va mai răcori aerul !!! cine ştie?! vom trăi şi vom vedea !    

Sper ... să reuşim în actiunea demarată, cu toată căldura şi apa curgând pe noi la fiecare efort mai mare: eu am curăţat şi săpat la cazma o bucată mare de pământ din grădina mare - sub vişini -, am curăţat căpşunile vechi (aflate în altă parte a grădinii) şi mami a trasat şiruri drepte (cu sfoara) şi a plantat o nouă colonie de căpşuni ! acum udăm noua colonie de căpşuni şi dimineaţa şi seara - ca să se finalizeze cu succes, să se prindă de pământ !!!  

Am ales ... să vă o arăt pe mami în plină acţiune la noua colonie de căpşuni - pe care am prelungit-o,între timp, la cererea lui ticuţu, cu încă 2 metri, faţă de ceea ce se vede în fotografie -:

despre o schimbare de stil de viaţă...

... am momente când brusc simt imperios necesitatea de a scrie ceea ce simt ...
... am vizionat un film - ''Fantoma de la Luvru'' - şi joaca din film, mai bine zis finalul filmului, m-a făcut să mă gândesc că totul este posibil în această viaţă, depinde de imaginaţia ta şi cât de mult te poţi transpune ...
... acum, am ieşit din povestea filmului ...
... stau şi mă gândesc că am avut ca orice fiinţă o copilărie, o adolescenţă, o maturitate ...
... am muncit o viaţă, am avut şi momente bune şi mai puţin bune...
... totul parcă se pierde ca un fum ... s-a dus în lumea zbuciumată a oraşului ! 
... parcă se aşterne o ceaţă  - ca în ''Misterele din Avalon'' ...
... viaţa ce o duc acum mă consumă clipă de clipă, mult mai intens decât toate momentele trecute ale vieţii ...
... parcă niciodată nu am făcut decât ceea ce mă străduiesc să realizez acum, clipă de clipă, cât pot eu de bine...
... zilele sunt atât de calde că parcă şi timpul se dilată, ziua se lungeşte neverosimil de mult ...
... simt că în fiecare zi am de trecut câte un test sau mai multe ...
... tot ce am învăţat o viaţă întreagă, totul îmi este util pentru a realiza câte ceva concret, atât de concret ...aa
... activităţile zilei trebuie bifate cu multă atenţie şi seriozitate, simt responsabilitatea fiecărei cerinţe!
... când greşesc ceva, primesc rapid... ''răsplata'' ! 
... dar cu cât mă adaptez mai mult la acest stil de viaţă, mă îndepărtez de o perioadă lungă de viaţă care parcă nici nu a existat !!!
... munca ce ţine de mine în gospodăria noastră este din domenii tare variate, începând de la munca de prin grădini (cu tot ceea ţine de asta: plivit, săpat, udat... ), trecând apoi la tăiatul cu toporul (copacii ce s-au uscat, lemnele pentru iarnă), la îngrijirea căţeilor (dragii noştri ''copii''- bodyguarzii), la tăiatul cu fierăstrăul, la curăţenia prin casă (sunt cam prea multe camere plus pivniţa plus terasa mare - nici nu reuşesc să le finalizez pe toate odată), la folosirea unui ciocan şi la bătutul cuielor (de toate dimensiunile... ), la a asambla piesele dintr-un adevărat puzzle (cabina de duş am primit-o în bucăţele pe care le-am asamblat, conform unui desen, împreună cu un instalator - în vârstă, prieten cu tăticu -, la a coase nasturi căzuţi, la a transforma un pantalon lung într-unul mai scurt, pescăresc - pentru a uda prin grădini -, la a schimba locurile prin casă a tv-urilor şi la a repara deranjamentele prin satelit -, la a monta telefonul fix şi la a repara micile defecţiuni, la a înlocui becurile arse cu altele noi, la a realiza decoruri prin casă în stil adaptat sui-generis feng-shui, la a picta (desene pe un perete din lemn al terasei), la a călca rufe, la a repara porţile de intrare- ieşire din gospodărie, la a aduna şi usca plante medicinale pentru ceaiul zilnic, la a aplica tratamentul cel mai adaptat la structura lui ticuţu şi a mămicuţei ori de câte ori au nevoie, la a pierde orele nopţii fiind cu ochii mari pe starea de sănătate a lui ticuţu - a fi asistentă sanitară este nimic faţă de ceea ce simt eu când sunt aşa -, la a mă juca cu căţeii - foarte uşor cu ''Leuţu cel serios'', foarte dificil cu ''Puiu cel iubăreţ'' că nu ştii când îl poţi deranja şi haţ!-te muşcă...), la a scrie pe blog şi a vizita paginile prietenilor virtuali, la a descoperi ce este pe facebook şi internet, la a face cumpăraturi la magazinele din comună sau din oraş, la a activa tot ce se poate ca să primesc corespondenţa de oriunde on-line - mai este cineva cu acelaşi nume în comună şi nu ne aduce plicurile -, la a ţine evidenţa şi a plăti facturile familiei, la a muta mobila prin casă ca să înviorăm ''atmosfera'', la a asculta seara târziu greierii, la a admira gu-gu-ştiuc-ile cum îşi fac cuibul şi la a-mi părea rău după cuibul lor după ce vin coţofenele în atac, la a călca prin ''gropiţele'' vrăbiuţelor - ce şi-au făcut în pământ locuri speciale de zbenguială în ţărână -, la a face curăţenie la locul din cimitir, la a admira miile de stele ce sunt pe cer ca nişte beculeţe minunate, la a admira pe cer dâra lăsată de avioanele cu reacţie - recitând ''avion cu motor ia-mă şi pe mine în zbor...'' -, la a admira munca continuă a furnicuţelor, la a mă certa zilnic cu albinele ce vin să bea apă la noi - şi pe unele de-abia le salvez de la înec -, la a savura o roşie - oricât de mică - direct de la plantă, la a aduce - la masă - apă proaspătă de la minunata noastră fântână ce are un izvor la peste 35 de metri adâncime, la a bea o cafeluţă cu mami pe băncuţa de sub cais cu bodyguarzii căutând-o pe mami în buzunare dacă are biscuitii pătraţi care le plac lor, la a face focul în sobiţa cea dătătoare de căldură, la a împodobi de sărbătorile de iarnă interiorul şi exteriorul casei - posibil, la a face loc liber prin zăpadă, la a mirosi conexiunile dintre aragaz şi butelie - după ce mami o schimbă pe cea consumată -, la a realiza - împreună cu ticuţu - mica instalaţie de canalizarea apelor de la chiuveta bucătăriei devenind astfel principalul ei întreţinător - a se citi săpător şi curăţitor -, la a croşeta, la a citi câte o carte, la a fotografia tot ce ne place, la a-l tunde pe ticuţu, la a o tunde şi vopsi pe mami  ...
... lista este atât de lungă indiferent de anotimp... 
... o viaţă care - cu bune şi mai puţin plăcute - mă învaţă multe pe zi ce trece şi îmi pare rău că am trăit mai înainte, departe, în oraşul cel zbuciumat şi sfărâmător al sănătăţii ...
... este atât de minunată munca în aer liber, să simt adierea vântului ... 

gânduri bune...

... sunt atât de multe şi minunate pagini în youtube ...
... printre ele am descoperit un filmuleţ care mi-a plăcut enorm:

jurnalul (112)

Astăzi (data/ora)... vineri, 28 august, orele 22.00
Vine şi pleacă ... canicula ... parcă suntem într-un dans ... ''pas în doi...timpi'' ... când este prea cald şi uscat, când este prea frig şi umed !    
Zi după zi ... privim emisiunile ce ne transmit date deste plimbarea curenţilor atmosferici ...
Atmosfera din familie ... nu este prea ok ... căldura excesivă şi continua ei revenire, ne-a cam făcut pe toţi irascibili, ne ''sare ţandăra'' din orice ...   
Bodyguarzii ... sunt când foarte înmuiaţi de căldură şi de vremea oscilantă, când sunt cu chef de scandal, ar lătra (adică s-ar certa) cu orice mişcă pe drum ... ieri seară s-au încăierat în drum nişte câinii iar stăpânii lor (2 vecini) de.abia i-au despărţit (era şi un căţel mic care alerga printre cei mari, ce erau câini-lupi, şi ar fi muşcat şi el dar nu-l băgau în seamă cei mari...) şi câinii noştri erau tare agitaţi - ar fi vrut să meargă şi ei la o bătaie cu ceilalţi !!!   

Bucătăria ... este liniştită acum s-a terminat zbuciumul zilei...ticuţu este deja la tv, iar mami a şi adormit!
Sunt îmbrăcată ... în costumaţia cu care am fost la udat în grădină - nu am reuşit să mă schimb încă - pantaloni colanţi negri, până la genunchi; tricou alb, fără mânecuţe (scrie pe el, în faţă: Robin Hood şi un arcaş trage cu arcul) ...
Serile săptămânii ... au fost pline cu ştirile despre soarta cumplită a acelor oameni ce sunt plecaţi la un drum greu, către o Fata Morgana: o viaţă mai bună ... 

Muncesc şi găndurile ... zboară, zilnic, la soarta acestor popoare în care nu mai este o viaţă cât de cât normală ... mă gândesc, cu tristeţe, că am ajuns să fiu mulţumită că locuiesc într-o ţară liniştită ! e ceva timp de când mi se întâmpla ceva ciudat, primeam rapid o ''lecţie de viaţă'' : eram necăjită de ceva şi brusc, îmi apărea in cale un om mult mai amărât decât mine, şi brusc îmi dam seama că eu, comparativ cu acea persoană, eram foarte bine şi eram mulţumită că nu este mai rău... aşa şi acum, am ajuns la o altfel de ''lecţie de viaţă'', la nivel global ... azi am reuşit să o ajut pe mami să comunice, prin telefon, cu o rudă de-a ei de la Olteniţă (despre care nu mai aveam veşti), am reuşit să vorbesc pentru prima oară cu fiul unui văr - nici el, nici eu nu ştiam că existăm!  
La tv-ul ... lui ticuţu este meci de fotbal acum...  

Ziua de mâine ... celebrează tot un eveniment trist: ''Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul''!   

Sper ... să reuşim să acţionăm, în continuare, şi să finalizăm cu bine ceea ce ne-am propus pentru perioada următoare!   

Am ales ... să vă arăt florile din grădina din faţa casei, în această perioadă:

muzica filmelor animate...

... aseară destul de târziu ca oră, am descoperit pe canalul tv AXN Black- unde nu m-aş fi aşteptat - muzică japoneză!
... pe scenă micuţele dansatoare şi cântăreţii - minunaţi în stilul kawai -, şi publicul tot kawai - toţi cântau, dansau, se distrau ... 
... aşa am descoperit un festival: ''Animax Musix 2015 Osaka'': 
  ( http://www.animax-asia.com/programs/animax-musix-2015-osaka  )...
... pe scenă cântăreţii reprezentau unele personaje din filmele animate - atât de îndrăgitele anime & manga de pe arhipelagul nipon -, aveau costumaţiii atât de vesele dar toate erau decente (nimic vulgar cum este prin alte părţi ale globului)...
... am reuşit să mă distrez şi eu cu minunatul spectacol (culoare, muzică, veselie...) câteva bune minute - mai au fost 3 formaţii şi fiecare a cântat 2-3 melodii ...
... rar mi-a fost să-mi placă publicul la un spectacol !!! 
... acolo era un public atât de copilăros în sufleţelul lui, care cunoştea filmele animate, muzica şi cântau mai ceva ca cei de pe scenă ! un public kawai ! nu au stat o clipă pe scaune (cât am urmărit spectacolul), au ţopăit pe toate ritmurile, au reacţionat surprinzător de minunat la dialogul iniţiat de cei de pe scenă cu ei !
... în timpul şi la finalul spectacolului, interviurile luate - atât cântăreţilor, cât şi celor dintr-o sală imensă cu 2 balcoane imense, parcă...- demonstaru că toţi s-au distrat copios aşa cum nici nu se gândiseră şi că mai voiau ăn fiecare an un festival la Osaka - acum a fost pentru prima oară organizat aici...
... festivalul face parte dintr-o suită de spectacole - ''Animax Musix'' - organizate în diverse locuri : 
    https://ja.wikipedia.org/wiki/ANIMAX_MUSIX
... am înţeles că festivalul a fost în 28 februarie 2015, în sala teatrului Orix din Osaka după care s-a realizat şi o emisiune tv, de 90 de minute, de către Sony Pictures :
    http://www.animaxtv.de/programs/animax-musix-2015
... din super-starurile japoneze ce au fost pe scenă eu am reuşit să vizionez doar pe Suzuki  Konomi, Angela şi fripSide ...
... am reuşit să găsesc în youtube o reclamă a festivalului -dar din 2014 - aşa ca exemplu:

... ANIMAX MUSIX în facebook...

spirit românesc...

... sunt ani mulţi, foarte mulţi de când am vizionat un spectacol la tv (''Crizantema de Aur'', 2003) la care a fost prezent şi un cântăreţ, Dumitru Caulea, despre care nu ştiam nimic dar care a lăsat urme adânci în sufletele noastre deoarece a interpretat 3 melodii din folclorul vechi românesc, melodii minunate dar nemaiauzite de noi !
... vocea cântăreţului era aparte, deosebit de frumoasă şi puternică ... parcă nu era de muzică populară !
... nu am mai auzit nimic de atunci despre el şi azi, foarte târziu, am reuşit să găsesc ceva date despre el pe internet ...
... este bariton ! 
... cântă dar şi dirijează ...
... acum este solist la Filarmonica de Stat din Cernăuţi, Bucovina ...
... am găsit un articol unde sunt prezentate mai multe date despre el: 
http://uzp.org.ro/un-bariton-care-promite-dumitru-caulea/
... postez aici o singură melodie descoperită pe youtube din cele 3 auzite cândva la tv ...

străbunicul meu ...

... am avut o după-amiază instructivă, discuţii cu ticuţu meu...
... discuţia a pornit de la pagini de istoria neclară a României (Dobrogea de sud, Cadrilaterul) - pentru care am citit din internet pagini de istorie, completând astfel ceea ce aveam neclar - ...
... apoi discuţia a alunecat treptat spre alte pagini de istorie, de data aceasta din istoria familiei din partea lui ticuţu ...
... recunosc că am avut perioade când am copilărit la ţară, mai mult la părinţii adoptivi ai mămicuţei şi mai rar şi perioade scurte la părinţii lui ticuţu ...
... mai mult am cunoscut şi colindat prin comuna din partea mamei, Spanţov ...
... printre puţinele mele amintiri mai deosebite de la Dorobanţu, se numără o vizită - cred că la o vârstă când nu am înţeles prea multe - la tata mare, din partea lui ticuţu ... ţin minte o casă altfel decât cele din comună, cu o curte cu umbră multă, casa era pe stânga faţă de poartă... altceva nu-mi amintesc decât vag că trăia cineva pe care l-am vizitat atunci ...
... azi l-am descusut iar pe ticu la realul motiv al schimbării numelui de familie, o ciudăţenie - puţini realizează aşa ceva, nu-i aşa? - dar, ca de obicei, greu am putut scoate alte informaţii de la el - doar că a fost tare supărat pe neamul din care făcea parte -, el fiind ciudat referitor la anumite perioade din viaţa lui... 
... ce am aflat mai nou este că tata mare, Ştefan (acest prenume a devenit numele de familie al lui ticuţu, târziu a aflat tatăl său că şi-a schimbat numele de familie...), l-a iubit cel mai mult, îl lua pe ticuţu (avea cam 10 ani) cu el împreună, la câmp, pe unde mergea cu fetele lui mai mici (aveau cam 15 ani) - deci nepotul se înţelegea foarte bine cu mătuşile sale (cred că mai bine decât cu fraţii lui)!
... am mai aflat că tata mare era din Vărăşti ...
... am mai aflat că mama mare era din Ulmeni, neamul ei aveau oi foarte multe şi s-au mutat la Dorobanţu pentru a păşuna turma de oi ...
... şi s-au întâlnit în Dorobanţu - cum? nu ştiu! - unde au făcut până la urmă casă împreună ...
... am mai aflat că tata mare a fost vice-primar - făcea parte din partidul ţărănesc - şi sediul primăriei era la Vărăşti - nu la Dorobanţu, era altfel subordonarea localităţilor - şi tata mare pleca din Dorobanţu la primărie în Vărăşti, zilnic !
... am mai aflat că mama mare s-a dus mai repede decât tata mare care a trăit mai mult, peste 85 ani (mama lui tăticu îi semăna ca longevitate, iar ticuţu la fel)... 
... deci oameni - tata mare şi mama mare - care nu aveau rădăcini acolo unde s-au aşezat ca gospodărie !!! 
... ciudat că ticuţu este din Dorobanţu ...
... ciudat că mami este din Ulmeni - ca adevărata familie de origine - ...
... nici familia lor nu a avut rădăcini şi au ajuns să-şi stabilească gospodăria departe de origini, până la urmă !!! 
... nu ştiu multe despre rădăcinile familiei noastre, m-a pasionat să aflu câte ceva dar cu greu reuşesc să mai descopăr câte ceva ...
... noi glumim puţin, că suntem tari ca Ştefan cel Mare! dar avem şi noi Ştefanul nostru cel Mare, străbunicul meu, ŞTEFAN !!!