jurnalul (23)

Pentru astăzi (data/ora)... sâmbătă, 07 decembrie ora 07.55
Afară ...  e încă vânt...nu a stat deloc, toată ziua... a fost când mai liniştit, când mai supărat...

Mă gândesc ...  că am avut o zi zbuciumată...cu un debut de zi, speriată, din somn, pentru că tăticu nu s-a simţit bine ! a urmat un alt zbucium, de câteva ore, ca să îi mai echilibrăm starea fiziologica...apoi, un drum la oraă, contra-cronometru, ca să îmi ridic un certificat de absolvire al unor cursuri - efectuate când încă mai aveam serviciu -...şi, întoarcerea acasă ca să îl ajut pe tăticu, să îl susţin şi moral şi spiritual şi energetic (dăruindu-i toată dragostea mea de fetiţă a lui) ... mulţumesc Bunului Dumnezeu că acum, la ceas de seară, a reuşit să adoarmă, mai liniştit...

Locurile de unde învăţăm ...  sunt pretutindeni, uneori nici nu îmi dau seama că am mai acumulat o lecţie de viaţă!!!
Sunt recunoscătoare ... că Bunul Dumnezeu m-a ajutat să am credinţă în EL şi să nu mi-o pierd !!! că Bunul Dumnezeu mi-a dat darul de a aduce linişte sufletească celui de lângă mine şi energia necesară ajutării celui aflat în suferinţă...că Bunul Dumnezeu alege anumite zile şi ne trimite şi câte o veste bună, aşa cum a fost începând cu Cuv. Sava Cel Sfinţit şi continuând cu Sf. Nicolae - mulţumind sufletele părinţilor mei privind surioara mea cea mica şi atât de departe fizic de noi !!! 

În bucătărie ...  este linişte...se aude de afară, cum bate, cu furie, vântul ...căţeii nici nu mai ies din căsuţele lor pline cu paie - cred că nici nu le mai trece prin minte, să mai iasă afară, ca să latre !!! 
Sunt îmbrăcată ...  cu ciorapi groşi, lungi; bluză de pijama albă,cu flori mari, roz...

Citesc ...  o cărticică, pe care am plimbat-o şi azi cu mine, la oraş...de fapt, o recitesc în speranta că o să îmi finalizez în memorie unele date din ea, destul de importante, dar la care, mintea mea nu prea e atentă, în ultimul timp - cam aglomerată...
Aştept (sper) ... să avem o duminică fără VÂNT !!!

Meşteresc ...  gânduri, gânduri...
Ascult ... bâzâitul leptopului...

În casă ...  este cald, mami a ars toată ziua lemne - când bate cu furie vântul, parcă este mai frig - şi soba ne dă acum o plăcută căldură... 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este atmosfera plăcută din casă, seara târziu, în contrast cu frigul de afară!
Planuri pentru sfârșitul săptămânii ... am speranţe dar nu ştiu ce o să realizez practic...mă voi învârti prin gospodărie, voi avea grijă de lemnele pentru foc (doar sunt ''băiatul'' casei)... 

Aici sunt câteva versuri pe care m-am gândit să le împărtăşesc - din cărticica pe care o tot "obosesc"-
        "Hristos nu te poate -
         Crucea de pe Golgota nu te poate mântui de cel rău,
         Când nu este înălţată şi în tine."
                      ( de pe la anii 1624-1677...)

jurnal de ... dublă aniversare

Pentru ... 01 decembrie...
Speranţe ...  că va fi o zi deosebită ...
Ar trebui să învăţăm ...  mai multe din ISTORIE ...
Gânduri recunoscătoare ...  
      către părinţii mei care dacă nu s-ar fi întâlnit, nici eu nu aş fi avut ocazia de a scrie aceste rânduri în jurnal...        
      către acei înaintaşi care dacă nu ar fi înfăptuit gesturi măreţe, nici noi nu am fi existat ca ţară ...  
...   e greu să descriu în cuvinte, amestecul de sentimente pe care îl am în suflet - în ajunul acestei zile ! uneori, am senzaţia că va fi o zi prea grea, prea plină de simboluri !!! 
În casa noastră ...  va fi o zi specială, o dublă aniversare: 56 de ani de la cununia părinţilor mei +  95 de ani de la Unirea din 1918 !

Costumaţia ...  noastră va fi cea de zi cu zi dar sufletele noastre vor fi în sărbătoare!!!
Aştept ... să savurăm cu plăcere momentele festive ale zilei ...

Preparatele ...  zilei vor fi mai deosebite - în mod special, mami va pregăti o delicioasă plăcintă cu dovleac, ale cărei arome se vor împrăştia în toată casa ... 
Vom asculta ... muzica ce ne place - cât mai variată şi de calitate ...

În casă ...  vom fi în familie, adică trei persoane ... plus cei doi bodyguarzi, la posturi - Leu şi Puiu !!!

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:   o ilustrată minunată

ninge, ninge...

... ploua de cateva zile ... cand mai repede, cand mai rar...
... aseară târziu, privind pe fereastră, am reuşit să observ primii fulgi de nea - amestecaţi printre picăturile de ploaie ... sufletul meu de copil a tresărit, fericit, şi am strigat la mami şi ticuţu: "ninge"!!!  toată noaptea a plouat şi a nins ...
... când am reuşit să mă trezesc, azi dimineaţă, privind afară, pe fereastră, totul era alb... biruise zăpada!!!
... şi ningea într-una...
... mami se săturase deja de atâta zăpadă: fusese afară, la căţei, mai dăduse la zăpadă, supraveghea focul din sobă!!!
... ca să mă înviorez, am fugit şi eu la zăpadă !!! bineînţeles că m-am pupat cu Leu şi Puiu... apoi, însoţită de Leu (bodygard-ul...), am început să mă joc puţin cu lopata de zăpadă ... zăpada era grea, plină de apă... am curăţat toate aleile dar zăpada s-a aşternut repede, la loc!!! am scuturat copăceii plini de zăpadă - ca să nu se rupă de zăpada grea...
... am revenit voioasă în casă, am mâncat, m-am echipat bine şi am plecat la magazin - ca să cumpăr pâine şi apa de masă (pentru ticuţu)...
... pe drum, lume puţină... copiii sunt la şcoală (ce-o fi pe acolo, cu ei ?!) dar când vor ieşi, să auzi atunci hărmălaie!!! pe drumul nostru, se întorc de la şcoală, de obicei, o trupă de vreo 5-6 (din care 4 baieţi, de obicei, mari luptători ...) fiind tare gălăgioşi ... dar acum cu zăpadă?!
... zăpada era pe drum multă dar amestecată cu apa de ploaie ce a fost înainte - te umple de apă... ca de obicei, când ninge, tot peisajul se schimbă, ca la semnalul unei baghete vrăjite: casele acoperite de zăpadă, parcă au pălării albe... copacii, plini de zăpadă lipicioasă, par să fie nişte candelabre... căţeii nu circulă, s-au adăpostit... câte o maşină, grăbită, circulă de acolo către un alt acolo... şi ninge într-una...
... şi aşa, a venit, cu adevărat, iarna !

ceva copilăresc...

... căutând ceva care să mă înveselească puţin mai mult, am găsit ceva tare dulcic, în stilul kawaii !
... sper să vă placă!

jurnalul (22)

Pentru astăzi (data/ora)... duminică 24 noiembrie ora 08.57
Afară ...  a stat ploaia ce a venit, în reprize, începând de azi-noapte...totul este mohorât... la ora aceasta este un amestec de umed, fum şi ceaţă...

Mă gândesc ...  la vorbele unui regizor mult admirat de familia mea: Andrei Şerban...azi-noapte, am urmărit un fragment de interviu realizat...şi mă gândesc tot timpul cât de frumos vorbeşte şi spune lucrurilor pe nume:"...pasivitatea în România este foarte puternică..." întrebat despre influenţa filozofiei zen asupra sa, ne-a dat o sugestie: să batem din palme, cu zgomot sau nu (în funcţie de condiţiile zonei în care suntem...) şi vibraţia palmelor ne va aduce aminte că suntem vii, ajutându-ne astfel ...

Învăţ ...  şi din blogurile care m-au acceptat ca prietenă...când am puţin timp, intru cu plăcere şi citesc învăţând tot timpul câte ceva, fie despre construcţia blogurilor, fie despre tematica aleasă, fie despre ideile ce apar - rezultând adevarate bijuterii spirituale...
Sunt recunoscătoare ...  că Bunul Dumnezeu mă ajută în momentele în care sufletul meu are mare zbucium...

În bucătărie ...  este linişte...toată suflarea gospodariei o aşteaptă pe mami care este plecată la târgul de săptămână (este organizat la noi, în zonă, pentru toate localităţile judeţului, de ani de zile)... şi întotdeauna, la întoarcerea ei, Leu şi Puiu sunt cei mai fericiţi: se găseşte ceva bun de mâncat - pentru ei ... 

Sunt îmbrăcată ...  cu ciorapi groşi, lungi; pulovăr cu o dungă mare, albă pe piept; legată la cap, cu un batic - ca un japonez ....

Citesc ...  o cărticică-pliant al unui calorifer electric (pe care îl avem demult, nefolosit...)...caut date despre el...

Aştept (sper) ... să avem o zi liniştită, calmă ...să ne mai relaxăm ...

Nu mai meşteresc ...  azi fiind duminică, slavă Domnului, am activităţi uşoare...
Ascult ... bâzâitul leptopului...

În casă ...  este cald ... ticuţu mai prelungeşte perioada caldă, din pat - nu are de ce să se grăbeasca...Doamne, ce mare mulţumire avem că se simte un pic mai binişor !!!

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este scrierea pe blog!

Unele planurile pentru sfârșitul săptămânii ... este să am în faţă o săptămână care se anunţă a fi umedă sau cel puţin, ciudată ... voi săpa prin grădini sau voi începe activitatea la zăpadă?! 
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:   am găsit o ilustrată cu o sărbătoare, în satul de altădată...

gânduri de seară târzie...

... serile reci de toamnă mi-au readus ritualul focului în sobă ... 
... totul începe cu ora de seară (aproape 18,00) când merg la atelierul lui tăticu (şi dormitorul lui Leu...) şi sortez lemnele pe mărimi: aşchiuţe, lemne mai subţiri şi mai groase şi, pentru final, o mică buturugă...
... pornesc cu cutia plină de lemne spre casă, le aşez în bucătărie lângă plita sobei ...
... mă deplasez în spatele casei, unde se află un coş înalt (construit de noi ...) cu posibilitatea de a deschide/ închide soba (noi folosind un capac de oală rezemat de 2 cărămizi mai mici) ... deci deschid, uşiţa coşului şi scot capacul lăsând liberă ieşirea gazelor ce vor rezulta după aprinderea focului, în casă...
... revenită în casă, deschid uşiţa la plită şi jos uşiţa pentru aerisire, şi aşez pe grătăraş hârtia împăturită, aşchiuţele de lemn şi le aprind! după ce închid uşiţa, se aude cum focul prinde curaj şi încet-încet lumina focului devine mai puternică ... deci trebuie să încep alimentarea, treptată, cu alte lemnişoare mai subţiri ...  
... zgomotul pe care îl ascult - lângă plită - îmi place, îl ascult de aproape 10 ani, în anotimpul rece...
... începe să se reverse în toată bucătăria, treptat, căldura care va îndulci seara pentru toată familia. 
... târziu, în noapte (pe la ora 21,00 ), când a ars şi ultima buturugă, în casă este cald, soba - ce primeşte căldura de la plită - împrăştie căldura în toată casa ... aştept să rămână doar jarul şi atunci trebuie sa merg afară, să aşez capacul la coşul sobei - pentru a păstra căldura sobei atât pentru timpul nopţii, cât şi pentru mâine ...   
... deci am ieşit din casă, am străbătut terasa, deplasându-mă spre coşul casei, am respirat aerul rece, pătrunzător până la cea mai sensibilă fibră din interiorul meu, un aer rece amestecat cu umed, cu aromele specifice vieţii de la ţară... ceva atât de rece dar atât de incitant ca arome - dacă stai mai mult să analizezi ... ce să mai spun că totul parcă era ireal: o lumină atât de puternică, de ciudată, se revărsa de la Luna Plina - atât de mare pe cer - şi totul se vedea atât de clar în curte ... dar cu o coloratură stranie !!! 
... era o linişte chiar din povestiri ... departe, de la drumul principal, se auzea zgomotul maşinilor ce străbăteau traseul ... mai aproape, dar nu foarte aproape, se auzeau animăluţe (căţei?!) ce comunicau între ei, ca un zgomot de fond ... în apropierea casei mele, nici o mişcare pe drum ... dorm deja toţi vecinii ?!

jurnalul (21)

Pentru astăzi (data/ora)... sâmbătă 16 noiembrie, ora 18.07
Afară ...  s-a înnegurat ... a fost o zi la început rece, apoi încet-încet, soarele a devenit mai puternic, răspândind o căldură plăcută... o zi frumoasă, plină de multă muncă în aer liber...în grădina mică din faţa casei...la adunat frunze căzute pe jos ...mami iubeşte grădina curată..acum câteva zile am adunat cele mai multe frunze şi le-am îngropat...azi sunt mai puţine frunze...seara a revenit cu răceala ei... acum, pe cer, este o Lună mare, mare de tot: LUNA PLINĂ !

Mă gândesc ...  la tristeţea acestor zile...am adunat frunze (cred că vreo două ore...) şi din 5 in 5 minute (aproximativ...) am ascultat strigătul trist al unei trompete care, timp de aproape un minut, ne anunţă că vecina noastră (la a doua casă de lângă noi) a părăsit această lume...obiceiul comunei este ca la fiecare părăsire a acestei lumi de către un băştinaş, goarna să strige din primul moment al evenimentului şi până la înmormântare, intermitent dar cu putere, ca să ştie toată comunitatea...  

Învăţăm ...  chiar şi de la acest eveniment trist ... am găsit ceva bun pentru sufletele noastre mai stinghere, în această comună: eu stăteam la poartă şi mami s-a întors de la evenimentul trist, pe drum, cu o doamnă (rudă cu prietena care ne-a ajutat să găsim această casă, aici - fosta colegă de serviciu cu mine, cândva, parcă dintr-un timp atât de îndepărtat..., şi pe care noi o considerăm ruda noastră din această comună)...mami o cunoştea mai demult pe această doamnă dar eu, acum am avut ocazia de a o cunoaşte...şi dânsa ne-a vorbit atât de cald şi plăcut, insistând asupra faptului că suntem şi cu ea, rudă, ca şi întregul neam al prietenei-colege... un sentiment plăcut de apropiere sufletească (e greu să fii numit mai tot timpul de alţii, venetic...)...şi aşa, mi-am adus aminte de ceva în prima noapte când ne-am mutat aici în comună, acum 10 ani, am avut un vis (eu care de obicei nu ştiu dacă am vise...): nu am văzut feţele, doar că aveam noţiunea clară că soţul prietenei-colege se află în faţa consiliului sufletelor străbune ale comunităţii şi ne prezenta, punea chezăşie pentru noi, ca să fim primiţi şi noi - ca suflete -, ca rude ale lui, în marele neam al comunităţii sufletelor... căldura vorbelor acestei rude, cunoscute azi, mi-a adus aminte de acest vis şi am învăţat că o vorbă caldă, spusă la momentul potrivit, poate ajuta enorm un alt suflet...
Sunt recunoscătoare pentru ...  încă o zi minunată - suntem la jumătatea lui noiembrie! 

Din bucătărie ...  se aude zgomotul lemnelor ce trosnesc cuprinse de focul din sobă - e rece afară şi nu se poate seara fără căldură...nu am mai reuşit să mâncăm ''de seară'' pentru că ne-am înfruptat, din plin, cam pe la ora 16, cu gogoşi preparate de mami (gogoşi simple şi gogoşi umplute cu dulceaţă de gutui...)...  

Sunt îmbrăcată ...  cu ciorapi groşi, lungi, albaştri; un tricou roşu, cu mânecuţă scurtă; o vestuţă din lână, crem-închis...

Citesc ...  adică am început să mai mai revăd nişte transcrieri, mai de demult, din Edgar Cayce...aveam obiceiul de a-mi nota tot ce îmi plăcea dintr-o carte (bineînţeles, care nu-mi aparţinea...) ajungând uneori, ca în acest caz, să scriu chiar şi toată cartea...lumea prezentată - în universul lui Cayce - a avut o mare influenţă asupra mea referitor la multe aspecte ale vieţii, mi-a explicat şi m-a învăţat atât de multe ... 

Aştept (sper) ... ca şi mâine să fie o zi tot aşa de frumoasă ca cea de azi ! 

Nu meşteresc ... ceva deosebit ... am udat în grădină, pe la orele prânzului, rândurile în care mami a pus, acum câteva zile, alt arpagic, cu dorinţa clară de a grăbi ieşirea cepelor verzi, atât de fragede şi plăcute de noi, la masă...
Ascult ... tv-ul părinţilor: urmăresc pe "Favorit" festivalul de muzica veche,"Zavaidoc": câte un rapsod, cântă şi îşi descrie şi costumul popular purtat, specific zonei ...

În casă ...  este cald ...mami este cam zbuciumată (Luna Plină o influenţează....): doarme ceva timp, se trezeşte, vorbeşte cu noi, adoarme iar...tăticuţu este mai calm, vizionează cu plăcere emisunea de muzică populară - ceea ce îi place cel mai mult - acum îi cântă ceva drag, vechi, un cântec ce vorbeşte de numele mămicuţei ... 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... scrierea pe blog!

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... mâine nu fac nimic!!!  
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:  ceapa verde care îmi place mult că este atât de fragedă, mai ales acum, în noiembrie!