gânduri de seară târzie...

... serile reci de toamnă mi-au readus ritualul focului în sobă ... 
... totul începe cu ora de seară (aproape 18,00) când merg la atelierul lui tăticu (şi dormitorul lui Leu...) şi sortez lemnele pe mărimi: aşchiuţe, lemne mai subţiri şi mai groase şi, pentru final, o mică buturugă...
... pornesc cu cutia plină de lemne spre casă, le aşez în bucătărie lângă plita sobei ...
... mă deplasez în spatele casei, unde se află un coş înalt (construit de noi ...) cu posibilitatea de a deschide/ închide soba (noi folosind un capac de oală rezemat de 2 cărămizi mai mici) ... deci deschid, uşiţa coşului şi scot capacul lăsând liberă ieşirea gazelor ce vor rezulta după aprinderea focului, în casă...
... revenită în casă, deschid uşiţa la plită şi jos uşiţa pentru aerisire, şi aşez pe grătăraş hârtia împăturită, aşchiuţele de lemn şi le aprind! după ce închid uşiţa, se aude cum focul prinde curaj şi încet-încet lumina focului devine mai puternică ... deci trebuie să încep alimentarea, treptată, cu alte lemnişoare mai subţiri ...  
... zgomotul pe care îl ascult - lângă plită - îmi place, îl ascult de aproape 10 ani, în anotimpul rece...
... începe să se reverse în toată bucătăria, treptat, căldura care va îndulci seara pentru toată familia. 
... târziu, în noapte (pe la ora 21,00 ), când a ars şi ultima buturugă, în casă este cald, soba - ce primeşte căldura de la plită - împrăştie căldura în toată casa ... aştept să rămână doar jarul şi atunci trebuie sa merg afară, să aşez capacul la coşul sobei - pentru a păstra căldura sobei atât pentru timpul nopţii, cât şi pentru mâine ...   
... deci am ieşit din casă, am străbătut terasa, deplasându-mă spre coşul casei, am respirat aerul rece, pătrunzător până la cea mai sensibilă fibră din interiorul meu, un aer rece amestecat cu umed, cu aromele specifice vieţii de la ţară... ceva atât de rece dar atât de incitant ca arome - dacă stai mai mult să analizezi ... ce să mai spun că totul parcă era ireal: o lumină atât de puternică, de ciudată, se revărsa de la Luna Plina - atât de mare pe cer - şi totul se vedea atât de clar în curte ... dar cu o coloratură stranie !!! 
... era o linişte chiar din povestiri ... departe, de la drumul principal, se auzea zgomotul maşinilor ce străbăteau traseul ... mai aproape, dar nu foarte aproape, se auzeau animăluţe (căţei?!) ce comunicau între ei, ca un zgomot de fond ... în apropierea casei mele, nici o mişcare pe drum ... dorm deja toţi vecinii ?!