alte domniţe...

... de câteva seri navighez pe internet (o ''carte'' mai uşor de accesat la ore târzii...) citind trecute vieţi de domnitori şi domniţe...
... am găsit ciudăţenii: cum pot copiii să ajungă în colţuri diferite ale lumii...
... aşa am citit despre viaţa lui Mircea Ciobanul ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Ciobanul)şi a soţiei sale, doamna Chiajna... dar şi mai ciudate şi zbuciumate, pline de mister şi câte altele (!), au fost vieţile copiilor lor - băieţi şi fete ...
... fetele acestei familii de viţă domnească, adevărate domniţe, au ajuns să plece, prin căsătorie, în zone pe glob atât de diferite...
... din cele 4 domniţe am aflat că se numeau: Anca, Alexandra, Marina şi Dobra...
... mama lor, doamna Chiajna (https://ro.wikipedia.org/wiki/Doamna_Chiajna ), o mamă foarte energică, urmărea măritişul fetelor cât mai bine conform poziţiei lor de domniţe... 
... una dintre ele, posibil Alexandra, s-a căsătorit cu logofătul Ivan Norocea ... 
http://romaniamegalitica.blogspot.com/2012/02/romania-megalitica-sub-semnul.html
...  altă fiică, Anca, s-a căsătorit cu Radu Socol, stolnic al acelor vremuri...
https://istoriiregasite.wordpress.com/2015/11/04/intre-politica-si-iubire-i/
... Marina ajunge soţia lui Stamate Paleologul, nepotului patriarhului Iosif  al Constantinopolului...
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/fiica-lui-petru-rares-mama-doi-musulmani-o-cada
... iar Dobra - după o încercare nereuşită de a deveni soţia domnitorului Moldovei, Despot vodă -, a ajuns în final în complicata lume otomană (https://cristeaalin.wordpress.com/2012/12/24/fiica-de-domnitor-roman-cadana-in-haremul-lui-mu ), fiind şi foarte frumoasă a fost plăcută de fiul cel mare al sultanului... aşa ajunge Dobra căsătorită cu Murad, fiul cel mare al lui Selim, apoi cadână a noului sultan Murad al III-lea... aşa va ajunge să aibă mare influenţă - fiind cadână preferată de sultan - ajutându-şi mama aflată în exil... 
( http://www.curentul.info/2013/index.php/2013051086324/Actualitate/Suleyman-Magnifi )
... ciudate cărări... domniţe folosite ca piese pe o tablă de şah...

trenul amintirilor...

... oare se pot trimite la ''plimbare'' amintirile ?! o minunată poezie a postat prietena mea virtuală, dna Claudia ( Claudia Maria Mitră ):

''Amintirile toate într-un tren le-am urcat,

 Dintr-o gară pustie au pornit chiar acum
 Şi în noaptea adâncă, într-un ceas blestemat,
 Cu o lacrimă am strâns ce-a rămas. Numai scrum.

          Ochii tăi, acum reci, i-am închis în firide,
          Orice urmă de dor din suflet mi-alung
          Şi secundele noastre ce s-au scurs în clepsidre
          Sub un zid de uitare, negreşit azi ajung. 

 Într-un tren am urcat amintirile toate,
 E un tren ce goneşte către tine grăbit,
 În vagoanele-i pline de tăceri vinovate,
 S-a mai stins o poveste, s-a mai scris un sfârşit.''

                             (CLAUDIA MARIA MITRĂ)

jurnalul (135)

Astăzi ... vineri 05 februarie 2016, orele 20.15
A sosit ... şi luna februarie! deja luna ianuarie devenise prea grea cu atâta suferinţă (a se înţelege ''gerrr'')...chiar dacă la final a fost şi un pic de bucurie (a se înţelege ''mai cald'')...  
Gândurile ... zboară repede ... ce bine că este o vreme mai caldă, parcă totul s-a schimbat brusc !    
Zilele de primăvară ... ce au venit acum, au scos la suprafaţă ghioceii timpurii, acoperiţi de zăpada lunii ianuarie ... parcă sunt mai frumoşi - au rezistat sărăcuţii la ger, ei aşa de micuţi - şi noi, atât de mari ne-am văicărit cât am putut de tare !!!   

Recunosc ... este plăcut acum prin casă, focul din sobă este iar simţit aşa cum trebuie !
În bucătărie ... nu mai sunt decât eu - paznicul focului şi scriitorul de ''jurnale'' - dar nu mă simt prea bine... am mâncat azi după-amiază ceva cu poftă şi de atunci nu îmi găsesc locul, un deranjament greu de definit dar care mă sâcâie - am luat şi dicarbocalm ... mami a răcit pe vremea de ieri când era atât de frumos afară... a avut poftă de plimbare prin grădină, cu ceaşca de cafea (cum îi place ei cel mai mult) dar a uitat că deşi este cald, nu trebuie să stea pe bancă direct, fără o pernuţă... acum o voi trezi la 12 ore ca să-i dau antibiotic !!! noroc că ticu este el mai bine !
Haine ... am, pe mine, într-un amestec ciudat: bluză de pijama; ciorapi lungi şi groşi; pantaloni groşi; 2 perechi de şosete (una subţire şi una groasă); legată la cap cu baticuţul meu verde (poate mă va ajuta în lupta cu indispoziţia prin care trec de câteva ore)...     
Bodyguarzii ...  sunt tare mofturoşi: fac nazuri la mâncare ! dar ieri am fost la magazin după cumpărături şi când am revenit, ei doreau ceva adus de mine de la drum ... ce să le dau?! le-am oferit iar mâncarea refuzată mai devreme, şi acum mulţumiţi că au primit ceva, au mâncat-o cu mare poftă !...
Weekendul ... ce se apropie cu paşi repezi, cred că va fi liniştit... după 2 zile (ieri şi azi) în care a revenit frigul, cu puţină zăpadă, cu vânt rece... în weekend va fi mai cald - sper ! 
Aş vrea... să am filme frumoase la tv - este singura mea distracţie !
Munca mea ... este comasată între anumite ore: scot apa, rup crengi (căzute mai demult, din cauza gerului, găsite pe drum), mai le tai şi cu toporaşul, pregătesc cutia cu lemne pentru focul de seară şi cutia cu lemne pentru focul de dimineaţă, tai câte o bucată de scândurică pentru a face aşchii (la aprinsul focului - s-a terminat repede amestecul cenuşă - gaz !), supraveghez focul, stau cu urechea ciulită (ca un adevărat căţel ce păzeşte echilibrul privind sănătatea membrilor familiei, în special la ticuţu), de santinelă noaptea (în caz că este necesară intervenţia mea)...m-am şi obişnuit aşa, nu cred că aş mai putea dormi noaptea ... 
Sufleţelul meu ... iubeşte tot ceea ce ''clădeşte'': fie este un roman, fie este o poezie, fie este o melodie, fie este o pictură, fie este o pasăre... 
Am citit ... mult ! printre cei ce ce se numără şi care a avut o importanţă mare într-o perioadă când visam la stilul de viaţă francez, este şi Guy de Maupassant de la care am găsit un citat:
''Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună dar nici chiar atât de rea pe cât pare.'' 
( cuvintecelebre.ro/toate-citatele )
Postez ... ceva optimist - îmi plac mult păsărelele:

matsuri la debutul primăverii...

... este o oră de seară, târzie ... am terminat cu focul ... despre ce să scriu ?
... am regăsit că pe 3 februarie, în arhipelagul japonez este o sărbătoare (matsuri) ce ţine de începerea primăverii ... ( http://gabrielagheorghiu.blogspot.com/2012/03/recenzie-civilizatia-japoneza.html )
... capul familiei împrăştie prin casă boabe de fasole pentru a feri familia de spiritele rele ...
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Festivaluri_japoneze  )
(  http://confluente.ro/_sarbatori_si_festival_floarea_carbune_1359914842.html )...
... la temple se aruncă boabele strigând pentru alungarea spiritelor şi cine prinde boabe, le duce acasă pentru a ajuta la alungarea spiritelor de prin colţurile camerelor ...
( http://www.diane.ro/2012/02/3-februarie-sarbatori-traditii-si.html ) ... 
... se strigă: ''Oni wa soto, fuku wa uchi !!!'' ...

p.s.
... noi speriem spiritele rele cu ... usturoi, nu-i aşa ?

singurătatea..

... am citit o poezie foarte tristă dar cu cuvinte ce exprimă cu adevărat ... singurătatea! 
... repostez aici poezia prietenei mele virtuale, dna Nora (Anna-Nora Rotaru ):
  ''Lasă-mă, Doamne, să ies din ceaţa nemuririi!
   Liniştea-i-ncremenită, timpul nu măsoară,
   E răstignit şi zace pe stâlpu-nmărmuririi...
   Singurătatea-i rece şi-ncepe să mă doară!
              Aici... e prea divin, de-o sfântă puritate...
              Zenitul şi nadirul, unul pe-alt-urmează
              Prin legi nescrise, dar veşnic neuitate...
              Pulsul Universului şi-n mine îmi vibrează!
   Suflet liber, plutesc, pe ţărmuri infinite...
   Singurătatea-i crudă, mă roade, mă doboară!
   Am mai păstrat gândiri, ce-mi vin nedefinite...
   Din neantul tău, Doamne, mă lasă, mă coboară!
              Ascunsă-n umbre, mă prinde iarăşi dorul vieţii,
              S-o mai trăiesc o dată, luând de la-nceput
              Şi treaptă cu treaptă, spre-urcuşul bătrâneţii,
              Să schimb multe din celea, ce am... sau n-am făcut!

  M-oi strecura-n oglinda, ce-i între lumi fereastră,
  În casă cu ai mei, să-i văd născuţi, iar prunci...
  Din dimineţi veghindu-i, până-n noapte-albastră,
  Cuvântul TĂU le-oi spune din ZECELE PORUNCI!
          Retrăind fiece clipă, voi face pe ai mei să-nveţe,
          Că viaţa nu-i de risipă, într-al vâltorilor tumult...
          Zicându-le dintr-ale TALE, ce-am învăţat, poveţe,
          Ce-odată n-am ştiut, am ignorat şi azi le-ascult!''

           ( Anna-Nora Rotaru,
            ''SINGURĂTATEA-I RECE..'')

Emerald, prinţesa...

... am scăpat de ger şi în aşteptarea biruinţei căldurii solare - avem parte de CEAŢĂ !!!
... deci ce pot face ? să mai caut şi să scriu ceva frumos!
... printre lecturile şcolare s-au numărat lucrările ''Descrierea Moldovei'' şi ''Istoria ieroglifică'' scrise de prea luminatul domnitor Dimitrie Cantemir ...
... pentru mine, viaţa lui a fost cam ciudată: trăită în Imperiul Otoman, Moldova şi apoi Rusia...
... cred că a avut o viaţă destul de complicată... 
... am căutat şi am găsit că numele de Cantemir se trage din ''khan temir'' :(genealogy.euweb.cz/balkan/cantemir.html )
... iar despre familia sa, chiar nu ştiam mai nimic... 
... interesant sau, mai bine zis, destul de straniu este că principele Cantemir, a avut mai mulţi copiii, dintre care două fiice numite la fel: Smaragda !
... prima Smaragda (născută din căsătoria cu prima soţie) a murit de oftică pe la 17 ani, pe 4 iulie...
... la câteva luni mai târziu, în acelaşi an, pe 8 noiembrie, i s-a născut o altă fiică (din căsătoria cu o tânără prinţesă rusoaică) ...
... ciudat, nu-i aşa? în acelaşi an !
... nou născuta (se spune că atunci când într-o familie moare cineva, se va naşte destul de repede un copil în zodia scorpionului !), a fost botezată de ţarul şi ţarina Rusiei     (https://ro.wikisource.org/wiki/Descrierea_Moldovei )...
... principesa Smaragda-Caterina (Ekaterina  Smaragda, răsfăţată şi Emerald - adică o fi avut ochii verzi ca ai smaraldului...), a avut parte de o educaţie deosebită ... a fost şi foarte frumoasă (a avut o soră destul de celebră şi prin frumuseţe dar şi prin inteligenţă - devenită amanta ţarului Petru !)...
... principesa Smaragda s-a căsătorit cu principele Dmitry Mikhailovich Golitsyn (Dmitri Goliţin), bogat om de stat din Rusia, numit ambasador în Austria în 1761 de către ţarina Ecaterina cea Mare (https://en.wikipedia.org/wiki/Dmitry_Mikhailovich_Golitsyn )... 
... am găsit pe internet portretul frumoasei Smaragda undeva pe următoarea pagină, imediat după portretul soţului: https://commons.wikimedia.org/.../File:François-Hubert_Drouais,_Portrai...

... căsătorită cu un iubitor al artei, prieten şi susţinător al lui Mozart, considerată una din frumuseţile timpului său, prinţesa a fost adorată de soţul ei şi admirată în lumea artiştilor şi pictorilor din Paris...
... îmi pot imagina viaţa acestei frumoase şi talentate prinţese: călătorii, recepţii prin saloanele acelor timpuri, discuţii elevate cu celebrităţile timpului său... 

grosu ş-arţăgosu...

... ca urmarea unei mici întâmplări de ieri, azi m-am trezit cu un gând... ghiciţi la cine? 
... vă mai aduceţi aminte de personajul negativ, Manea, din ''Balada lui Toma Alimoş'' (http://www.romanianvoice.com/poezii/balade/toma_alimos.php  ):
''Că-mi venea, mare, venea
 Stăpânul
 Moşiilor
 Şi domnul câmpiilor,
 Manea, slutul
 Şi urâtul;
 Manea, grosul
 Ş-arţăgosul;
 Venea, mare, ca vântul,
 Ca vântul şi ca gândul,
 Cu părul lăsat în vânt, Cu măciuca de pământ.''

... oare de ce există astfel de caractere ?!  fiecare mai poate greşi dar nu să perseverezi în a face rău !

... cred că peste tot există câte un mai mic sau mai mare ''Manea, grosu ş-arţăgosu''...

... pe la mine, este unul ce îi seamănă leit, stăpân autointitulat - gen ''stăpânul moşiilor şi domnul câmpiilor''... fiind plecată de acasă cu mami (una a ieşit pe o poartă, cealaltă pe alta - ca să nu se ştie că îi lăsăm singur pe ticuţu), la întoarcere am lăsat-o la poarta principală pe mami şi eu am plecat ca să intru pe poarta secundară şi să-i deschid poarta dar nu am parcurs drumul prea repede... mami a stat mult la poarta noastră, cu căruţul, şi s-a încărcat de nervi că vecinii de peste drum au ieşit într-una ca să vadă ce-i cu ea şi nu cumva să le facă mami ceva la maşina fiului lor - angajat la poliţie la circulaţie - ce îşi parcase maşina de serviciu la poarta lor, probabil cât mănâncă sau ce face acolo la ei... deci mami nu ar avea voie să stea la poarta ei! eu am reuşit să ajung la portiţă, i-am deschis mămicuţei, a descărcat pe mine tot ''sacul cu nervi'' şi am intrat amândouă în casă... obosită, am adormit în fotoliu lângă plita caldă dar prin somn am auzit o maşină ce a ambalat foarte mult motorul făcând manevre pe la porţi dar nu m-am putut trezi ca să merg afară... când am plecat ca să cumpăr pâine, mult mai târziu, am descoperit ce a făcut, ca represalii, reprezentantul familiei de peste drum - poliţistul comunitar -: a azvârlit în şanţ şi a tasat cu roţile maşinii (dus-întors-dus-întors-dus-întors...) pietricelele existente pe drum în dreptul porţii noastre (pietre mai mari sau mai mici, aduse de primărie pentru a pava drumurile comunei...) şi care ne protejează de formarea gropilor (unde s-ar putea strânge apa de ploaie) şi puţina iarbă ce noi o avem dezvoltată pe marginea şanţului adânc (săpat de ticuţu meu când era sănătos, ca să respectăm adâncimea cerută de primărie, singurii din zonă ce avem aşa ceva...) ce ne fereşte de maşinile (mari sau mici) ce circulă cam aiurea prin zonă ... dar ce să mai zic -  nu mai era nici poliţistul, nici altcineva afară...

... când mă întorceam cu pâinea de la magazin, tatăl măreţului luptător cu pietrele drumului, se pregătea să plece cu bicicleta şi a staţionat mult aranjând la roţi aşteptând să izbucnesc!!! n-am zis nimic, el a plecat nemulţumit că nu a descărcat iar ''sacul cu nervi'', eu am aranjat, cu mâinile goale, pietrele în aşa fel ca să stea la locul lor şi să nu deranjeze nici brâuleţul de iarbă - spionată de mama celui plecat cu bicicleta !

... toată această tevatură a fost provocată de greşeala mea de a o lăsa pe mami prea mult timp în faţa porţii - doar nu pentru a-i spiona pe vecinii  de peste drum de noi ... de fapt este un obicei la ţară de a ieşi la poartă şi mami, sărăcuţa, nici nu mai aude bine de atâta supărare ce am avut-o cu sănătatea lui ticuţu de câţiva ani... de unde să ştim noi când deranjăm afacerile vecinului de peste drum - cu care nu vorbim de câţiva ani ? în alte perioade, face acelaşi lucru cu calul şi căruţa lui sau cu a altui prieten, ce vine cu calul şi căruţa lui, şi le întoarce în poarta noastră, în mod special, pentru a ne distruge marginea şanţului şi a se aduna la noi în şanţ toată apa ce se poate strânge din ploaie de pe toată strada! acum un an şi jumătate am ajuns la primar ca să-l potolească pentru că devenise mare dictator şi nu-şi mai încăpea în piele şi atunci, primarul l-a potolit şi pe el şi pe alţi prieteni de-ai lui !

... deci, neamul lui ''Manea, grosu ş-arţăgosul'' nu a pierit de mâna haiducului Toma Alimoş atunci când spune balada, ci există în continuare şi creşte ca număr...

... oare de ce este mai uşor să fii rău decât bun ?! 

... oare de ce evadez aşa de des din lumea înconjurătoare - în care este totul la bunul plac al cuiva, ce nu-i pasă nici de bunul simţ, nici de lege, într-o ţară în care se poate întâmpla orice - şi visez la o lume ca Japonia, unde fiecare are locul lui bine stabilit în societate ?!

p.s.
... am ascultat versurile unui cântec popular ce spunea:
'' că's oameni buni şi răi,
  credincioşi şi farisei,
  şi tu trăieşti printre ei, omule...''