grosu ş-arţăgosu...

... ca urmarea unei mici întâmplări de ieri, azi m-am trezit cu un gând... ghiciţi la cine? 
... vă mai aduceţi aminte de personajul negativ, Manea, din ''Balada lui Toma Alimoş'' (http://www.romanianvoice.com/poezii/balade/toma_alimos.php  ):
''Că-mi venea, mare, venea
 Stăpânul
 Moşiilor
 Şi domnul câmpiilor,
 Manea, slutul
 Şi urâtul;
 Manea, grosul
 Ş-arţăgosul;
 Venea, mare, ca vântul,
 Ca vântul şi ca gândul,
 Cu părul lăsat în vânt, Cu măciuca de pământ.''

... oare de ce există astfel de caractere ?!  fiecare mai poate greşi dar nu să perseverezi în a face rău !

... cred că peste tot există câte un mai mic sau mai mare ''Manea, grosu ş-arţăgosu''...

... pe la mine, este unul ce îi seamănă leit, stăpân autointitulat - gen ''stăpânul moşiilor şi domnul câmpiilor''... fiind plecată de acasă cu mami (una a ieşit pe o poartă, cealaltă pe alta - ca să nu se ştie că îi lăsăm singur pe ticuţu), la întoarcere am lăsat-o la poarta principală pe mami şi eu am plecat ca să intru pe poarta secundară şi să-i deschid poarta dar nu am parcurs drumul prea repede... mami a stat mult la poarta noastră, cu căruţul, şi s-a încărcat de nervi că vecinii de peste drum au ieşit într-una ca să vadă ce-i cu ea şi nu cumva să le facă mami ceva la maşina fiului lor - angajat la poliţie la circulaţie - ce îşi parcase maşina de serviciu la poarta lor, probabil cât mănâncă sau ce face acolo la ei... deci mami nu ar avea voie să stea la poarta ei! eu am reuşit să ajung la portiţă, i-am deschis mămicuţei, a descărcat pe mine tot ''sacul cu nervi'' şi am intrat amândouă în casă... obosită, am adormit în fotoliu lângă plita caldă dar prin somn am auzit o maşină ce a ambalat foarte mult motorul făcând manevre pe la porţi dar nu m-am putut trezi ca să merg afară... când am plecat ca să cumpăr pâine, mult mai târziu, am descoperit ce a făcut, ca represalii, reprezentantul familiei de peste drum - poliţistul comunitar -: a azvârlit în şanţ şi a tasat cu roţile maşinii (dus-întors-dus-întors-dus-întors...) pietricelele existente pe drum în dreptul porţii noastre (pietre mai mari sau mai mici, aduse de primărie pentru a pava drumurile comunei...) şi care ne protejează de formarea gropilor (unde s-ar putea strânge apa de ploaie) şi puţina iarbă ce noi o avem dezvoltată pe marginea şanţului adânc (săpat de ticuţu meu când era sănătos, ca să respectăm adâncimea cerută de primărie, singurii din zonă ce avem aşa ceva...) ce ne fereşte de maşinile (mari sau mici) ce circulă cam aiurea prin zonă ... dar ce să mai zic -  nu mai era nici poliţistul, nici altcineva afară...

... când mă întorceam cu pâinea de la magazin, tatăl măreţului luptător cu pietrele drumului, se pregătea să plece cu bicicleta şi a staţionat mult aranjând la roţi aşteptând să izbucnesc!!! n-am zis nimic, el a plecat nemulţumit că nu a descărcat iar ''sacul cu nervi'', eu am aranjat, cu mâinile goale, pietrele în aşa fel ca să stea la locul lor şi să nu deranjeze nici brâuleţul de iarbă - spionată de mama celui plecat cu bicicleta !

... toată această tevatură a fost provocată de greşeala mea de a o lăsa pe mami prea mult timp în faţa porţii - doar nu pentru a-i spiona pe vecinii  de peste drum de noi ... de fapt este un obicei la ţară de a ieşi la poartă şi mami, sărăcuţa, nici nu mai aude bine de atâta supărare ce am avut-o cu sănătatea lui ticuţu de câţiva ani... de unde să ştim noi când deranjăm afacerile vecinului de peste drum - cu care nu vorbim de câţiva ani ? în alte perioade, face acelaşi lucru cu calul şi căruţa lui sau cu a altui prieten, ce vine cu calul şi căruţa lui, şi le întoarce în poarta noastră, în mod special, pentru a ne distruge marginea şanţului şi a se aduna la noi în şanţ toată apa ce se poate strânge din ploaie de pe toată strada! acum un an şi jumătate am ajuns la primar ca să-l potolească pentru că devenise mare dictator şi nu-şi mai încăpea în piele şi atunci, primarul l-a potolit şi pe el şi pe alţi prieteni de-ai lui !

... deci, neamul lui ''Manea, grosu ş-arţăgosul'' nu a pierit de mâna haiducului Toma Alimoş atunci când spune balada, ci există în continuare şi creşte ca număr...

... oare de ce este mai uşor să fii rău decât bun ?! 

... oare de ce evadez aşa de des din lumea înconjurătoare - în care este totul la bunul plac al cuiva, ce nu-i pasă nici de bunul simţ, nici de lege, într-o ţară în care se poate întâmpla orice - şi visez la o lume ca Japonia, unde fiecare are locul lui bine stabilit în societate ?!

p.s.
... am ascultat versurile unui cântec popular ce spunea:
'' că's oameni buni şi răi,
  credincioşi şi farisei,
  şi tu trăieşti printre ei, omule...''