lumina călăuzitoare ...

... astă-seară am citit câteva gănduri foarte frumos transcrise, în postarea prietenei mele de spirit şi suflet d-na Laura Schussmann:
''Lasă-mă acum în înserare
Să îţi fiu lumina călăuzitoare
Când te îndepărtezi de soare...
Şi te îndrepţi agale în noapte
Printre ale iubirii şoapte...
Când priveşti la cer şi stele
Şi te învăluieşti cu ele
Într-o dulce îmbrăţişare
Adoraţi în regăsire
Nesfârşiţi în căutare...
Ba de tine, ba de mine...''

(Laura Schussmann, ''LASĂ-MĂ....'')

invitând amurgul la masa tăcerii...

... e chiar frumoasă combinaţia dintre macii tabloului şi cuvintele aşternute (postate de prietena mea, doamna Mihaela Brumar - în Art of Spirit -:...

 " Suntem chemări ale aceleiaşi lumi " este parola licuricilor ce se strâng pentru micile nebunii ale nopţii.
    Doar câmpul cu maci este trist, pierzându-şi roşul în întuneric, dar se bucură împreună cu pământul de răcoare.
    Copacii, ca şi gândurile, se îmbracă în pijamale negre şi pleacă tăcuţi spre lumi pierdute.
    Ascunse printre penele negre ale norilor, stelele nu au încă curajul să apară, dar câmpul cu maci regretă roşul sângeriu şi soarele.
    Rolul meu s-a încheiat, privesc pe geam şi totul este noapte.
    Aş vrea să îmi pun braţul sub pernă, să las cale liberă viselor, dar multele întrebări, mirate şi ele de îndrăzneală, bat neîncetat la poartă, având ceva de cerut şi vor să reclame lumea nedreaptă.
    Ploapele coboară încet şi împiedică ochii să privească.
    Ce răspunsuri poţi să dai când şi sfetnicii tăi te trădează?
    Raţiunea, rămasă încă la masă cu ceaiul de seară, se trezeşte singură şi părăsită, se simte umilită şi se scufundă şi ea în răcoarea nopţii.
    Undeva, în depărtare, un cocoş bate miezul nopţii, brusc câmpul cu maci se înviorează şi verdele freamătă, peste câteva ore va întîmpina zorii.''
(Text Energie Benefică)
(Tablou " Maci " - artist plastic Nicolae Ambrozie)

grăbita tinereţe..

... am citit o poezie care mi-a plăcut, postată de doamna Graur Valentina - sper o viitoare prietenă din facebook (îmi doresc să am această onoare) -:

       ''M-ai părăsit în grabă, tinereţe,
        Şi ai fugit, fără să-mi spui ceva,
        Ai desenat pe chipul meu tristeţe,
        Şi te-ai ascuns în zare, undeva.

În graba mare, mi-ai furat surâsul,         
Cel făr’de griji şi fără de păcat,
Şi mi-ai schițat pe față, lin, apusul,
Iar mai târziu cu el m-ai ferecat.

        Am tot umblat prin lume să te caut,
        Şi să te-ntorc cu anii înapoi,
        Dar n-am găsit, decât un timp precaut,
        Ce te ţinea în lanţ ca pe-un copoi.

Dar tu, se vede, n-ai uitat de mine,
O inimă năvalnică mi-ai dat,
Să simt că sunt alăturea de tine,
Şi suflet tânăr nu m-a lepădat.

        Eu sunt pătrunsă de-ale tale vise,
        Când vremea trece peste al meu destin
        Şi-un licăr viu din ochi mi se desprinse,
        Căci anii calea nu mi-o mai aţin.''

(Graur Valentina, ''TINEREŢE, TE GRĂBEŞTI…'')

jurnalul (46)

Astăzi (data/ora)... duminică 18 mai, ora 23.35
Afară ... anotimpuri amestecate! dar cu speranţa apărută treptat azi, că va veni şi o vreme însorită, poate chiar de vară... 
Mă gândesc ...  sau mai bine zis, încerc să înţeleg - ceea ce se poate înţelege cu mintea unei ''femei simple'' - rostul acestor frământări, suferinţe ce s-au abătut asupra atâtor oameni din ţară şi din ţările apropiate nouă geografic...    

Am citit ...  cu mult timp înainte, că un copil va avea la maturitate, multe rezultate bune în domeniul în care, în copilărie, se joacă cel mai mult...joaca ce m-a atras mult (altă atracţie fiind faţă de carte şi creion .''coion'' îi ziceam eu, '' schie Malana cu coionul...'') a fost de-a asistenta: aveam o trusă ca de doctor şi luam tensiunea, făceam injecţii bunicilor, mă întristau suferinţele celor pe care îi întâlneam şi încercam să alin suferinţa cu o vorbă caldă...  
Sunt recunoscătoare ... părinţilor şi Bunului Dumnezeu că am o soră şi, astfel, nu mă simt singură pe lume... ar fi cumplit singură pe lume!

În bucătărie ... liniştea a pus stăpânire peste toate...
Sunt îmbrăcată ... cu pantaloni albaştri, tricou roşu (cu mânecuţe scurte), flanel gri închis,şosetuţe călduroase, o vestă mai grosuţă şi sunt legată la cap, ca un adevărat japonez...
Nu citesc ... decât mesaje pe facebook...greu reuşesc să accesez blogurile prietenelor şi prietenilor - nu prea am timp liber...
Aştept ... zile plăcute, călduroase - umezeala ne-a speriat atât de mult ...

Weekend-ul ce a trecut am meşterit ... şi sper să scap odată cu încălzirea vremii -  aşchii şi lemnişoare pentru foc. 
Ascult ... zgomotul ceasului: tic-tac ... şi bâzâitul leptopului ... respiraţia uşoară a mămicuţei... ticuţu doarme liniştit!

În casă ...  e aproape linişte! de afară se mai aude glăsciorul lui Puiu...
Mi-aş dori ... să avem iar prin toată gospodăria - jucându-se şi amuzându-se - familia noastră ce locuieşte atât de departe de noi...

Sfârșitul săptămânii ... a fost... s-a dus...ce bine!!!

Aici vă prezint ... imagini din ''proprietatea'' noastră dragă, cu zone întregi săpate de mine cu cazmaua...

fericiţi cei ce...

... în ultima perioadă, gândesc şi regândesc, analizez toate întâmplările încercând să înţeleg cât mai mult din partea nevăzută dar simţită ... căutând lecţia ce îmi este predată şi încercând din răsputeri să iau o notă bună ...
... astă-seară am citit o minunată postare a prietenei mele, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit) şi m-am gândit că ar fi frumos să fie citită: 
 '' Ştergând din calea lor lumina, umbrele dau satisfacţie nimicului şi bucură viaţa netrăită.
    O muzică, în dezacord total cu tot ce freamătă, transformă sublimul în grotesc şi fură sufletului parfumul iubirii.
    Fără a avea vreun crez, gândul deschide porţi pe aleea timpului pierdut, unde nu pot vedea câte aud şi unde visul nu este o scufundare în viitor ci undeva într-un colţ mort dintre tine şi trecut.
    Speriate de perspectiva unei veşnice non-iubiri, lacrimile tremură în colţul ochilor dând privirii discrete sclipiri.
    Merg greu şi doar speranţa schimbării mai menţine sufletul în plutire.
    Sunt glasuri în mine care nu se aleg, gem a furtună cu ploaie de gheaţă.
    Speranţe ascunse umplu orizonturile cu flori albe, semnal că lumea doarme aşteptând zorii care să-i readucă lumina.
    Parcă se aud şi ecourile unor cântece adevărate ce ştiu să trezească în inimi iubire.
    Bătrâna casă părintească, aşteaptă cu toate ferestrele deschise, ziua de mâine şi timpul ce curge.
    Aceasta este o clipă nebună scăpată dintre umbre. O trimisesem să aducă linişte, prin uitare şi verdele crud al primăverii, ca semn al începutului ce iartă.
    Fericiţi cei ce pot înţelege durerea înainte ca ea să doară, fericiţi fie cei ce pot dărui iubire fără să li se ceară.
    Fericiţi fie cei ce pot pune flori în fereastră.''
 

  (Text Energie Benefică)
  (Tablou "Destin alb " - artist plastic Constantin Snel)

micuţa prinţesă japoneză ...

... e seară târzie ...
... dar cum nimic nu este întâmplător ... 
... am primit un neaşteptat dar de la prietena mea de spirit şi suflet, Laura, un dar neaşteptat dar foarte bine primit de sufleţelul meu ...
... minunate cuvinte ... 
... mi-a încărcat ''bateriile'' inimioarei, draga mea prietenă de spirit şi suflet .. tocmai când aveam mai mare nevoie de un sprijin, de o ''aripioară'' ...   
... '' Draga mea prietenă de spirit şi suflet .. azi mă uitam pe o pagină plină de frumuseţe şi m-am liniştit aşa deodată simţind o căldură sufletească pe care rar o simt de la oameni în aceste zile.. Şi m-am gândit să scriu o mică poezioară aşa în prag de seară...''
''Era o bijuterie
  prin a ei gingăşie
  Era o păpuşă
  de porţelan vie
  Îşi mişca umbreluţa
  Timidă, ea drăguţa...
        Să zâmbească 
        deloc nu vroia
        De privit
        nu mă privea
        Iar când vorbeam
        dulce şi în şoapte
        Elegant în obrăjori
        trandafiri înflorea..
  Flori de suflet
  în par i-aş fi prins
  Dar de frică
  să nu se spargă
  în cioburi de vise
  Doar umbra
  i-aş fi atins..

        Şi îmi era 
        aşa de frumoasă
        cu inima ei mare
        şi iubirea sfioasă
        Şi aşa de doritoare
        Şi aşa de visătoare
        Şi aşa de prinţesă
        Şi aşa de japoneză
        Şi aşa de nu a mea..
        De simţurile toate
        Secret îmi răscolea...''
(Laura Schussmann - ''MICUŢA PRINŢESĂ JAPONEZĂ'')

jurnalul (45)

Astăzi (data/ora)... duminică 11 mai, ora 22.07
Afară ... timp de vară!!! a-ţi petrece orele în grădini acum, este o desfătare - după o perioadă atât de ''jilavă''... 
Mă gândesc ...  la modul în care viaţa îmi pune în cale încercări ... şi cum, ''nimic nu e întâmplător în viaţă'' , în viaţa mea apar, episodic, ''suflete surori''  ce îmi acordă ''aripa'' de ajutor necesară momentului - pentru a-l depăşi cât mai bine...mă voi gândi mult timp de-acum înainte, cu recunoştinţă, la cei care m-au ajutat dar mai ales la modalitatea aleasă pentru a mă ajuta...    

Am învăţat ...  acum că OAMENII de la care poţi primi lecţii de viaţă, de solidaritate, sunt cei mărunţi, anonimi, pe care îi întâlneşti pentru un timp atât de scurt dar care au un rol mare, tot aşa cum şi clipa respectivă este mare ca valoare!
Sunt recunoscătoare ... că, deşi a durut experienţa acestei perioade, eu zic că am evoluat sufleteşte! şi pot spune că Bunul Dumnezeu a găsit, ca întotdeauna, modalitatea ideală de a mă ''răsfăţa'', e drept că pentru scurt timp (ca să nu o iau razna...) pentru consecvenţa luptei mele de copilă cuminte...   

Din bucătărie ... nu se mai aud sunete...s-a lăsat liniştea de mult timp ... mami a adormit deja ... ajunge foarte repede moş Ene pe la gene ...
Sunt îmbrăcată ... cu pantaloni albaştri, tricou roşu (cu mânecuţe scurte), flanel gri închis,şosetuţe călduroase.
Nu citesc ... poate că va mai fi un timp acordat intelectului, undeva, cândva... 
Aştept ... o săptămână cu rezultate concrete, palpabile - pentru a ieşi din impasul încercării ...

Meşteresc ... tot ce se poate dar în stil ''pompieristic'' şi mai ales în stilul ''şina sau maşina'' - după cum glumeşte de o viaţă ticuţul meu ...
Ascult ... zgomotul ceasului: tic-tac ... şi bâzâitul frigiderului ...

În casă ...  e linişte!
Lucrurile mele preferate ... să fim cu toţi membrii familiei, la un loc, să fim veseli, să ne bucurăm de fiecare clipă ce o avem împreună!!!   

Sfârșitul săptămânii ... a fost tare ''încărcat'' - nu aş mai dori vreodată ca să se mai repete!     

Aici vă prezint ... o imagine cu căţeii mei dragi: Puiu şi Leu - unul lângă măsuţa lui mică, din ciment, şi celălalt, în grădina mare, pe alee, supraveghind lucrările noastre...