invitând amurgul la masa tăcerii...

... e chiar frumoasă combinaţia dintre macii tabloului şi cuvintele aşternute (postate de prietena mea, doamna Mihaela Brumar - în Art of Spirit -:...

 " Suntem chemări ale aceleiaşi lumi " este parola licuricilor ce se strâng pentru micile nebunii ale nopţii.
    Doar câmpul cu maci este trist, pierzându-şi roşul în întuneric, dar se bucură împreună cu pământul de răcoare.
    Copacii, ca şi gândurile, se îmbracă în pijamale negre şi pleacă tăcuţi spre lumi pierdute.
    Ascunse printre penele negre ale norilor, stelele nu au încă curajul să apară, dar câmpul cu maci regretă roşul sângeriu şi soarele.
    Rolul meu s-a încheiat, privesc pe geam şi totul este noapte.
    Aş vrea să îmi pun braţul sub pernă, să las cale liberă viselor, dar multele întrebări, mirate şi ele de îndrăzneală, bat neîncetat la poartă, având ceva de cerut şi vor să reclame lumea nedreaptă.
    Ploapele coboară încet şi împiedică ochii să privească.
    Ce răspunsuri poţi să dai când şi sfetnicii tăi te trădează?
    Raţiunea, rămasă încă la masă cu ceaiul de seară, se trezeşte singură şi părăsită, se simte umilită şi se scufundă şi ea în răcoarea nopţii.
    Undeva, în depărtare, un cocoş bate miezul nopţii, brusc câmpul cu maci se înviorează şi verdele freamătă, peste câteva ore va întîmpina zorii.''
(Text Energie Benefică)
(Tablou " Maci " - artist plastic Nicolae Ambrozie)