... straniu ... după ce am momente de supărare/ deznădeje, apar şi momente, brusc, care nu au legătură cu nimic, dar care mă schimbă total ...
... asta-seară, stam la masă pe terasa casei cu mami şi cu tăticu (întors de la o plimbare în ritm încet, în sfârşit, prin grădina mare cu mami) şi ...Puiu, care ca o pisică, mânca tot ce îi dam, sub masă...
...când am auzit o maşină trecând şi cineva strigând: "PEPENI"... m-am uitat la mami, scurt, şi am zis:"luăm?"..."sigur"-a venit răspunsul scurt de la mami... am alergat spre poarta străbătând cei 20 de metri ai terasei, împreună cu Puiu ... vesel, lătrând, neştiind ce vreau să cumpăr dar fericit că alergam...am ieşit pe poartă, am dat din mâini după maşina cu pepeni, am strigat şi maşina s-a oprit tocmai în dreptul porţii ... "ciorilor" (unde a fost "claca" de acum câteva ore)!!! şi care au asistat cum noi urma să cumpărăm - fapt care i-a provocat şi pe ei, la ambiţie, să cumpere, după noi, pepene!!!
... a rămas mami să asiste la cântărirea pepenilor, aleşi de băieţi, şi eu am fugit după bani...Puiu a rămas vigilent păzind poarta pe dinăuntru...am revenit cu banii, am plătit pepenii - 2 mari !!!...eu am luat unul în braţe, iar mami a început să-l rostogolească pe celălalt, pentru că nu poate cu mâna (pe care a avut-o ruptă)...am intrat pe poartă, i-am pus lui Puiu, lângă poartă un pepene...fericit, Puiu se bucură ca un băieţel mic, îi place când aducem ceva în curte!!! dacă ar fi avut coadă, ar fi dat din ea de fericire...dar aşa puteai să citeşti pe faţa lui bucuria întâlnirii cu pepenele - el a fost astă-vară în "război" cu dovlecii din grădina mare, pe care i-a cărat peste tot încercând să se joace cu ei!!! m-am întors după celălalt pepene de la mami, ca s-o ajut, am intrat în curte şi cu al doilea...Puiu era în culmea bucuriei-2 pepeni!... mami a început să-l rostogolească pe primul, cu Puiu după ea...când mami nu-l mai rostogolea, trecea Puiu care se repezea cu forţa, îl rostogolea şi lătra vesel ... şi ţopăia... aşa am continuat fotbalul nostru cu pepene, ţipând şi râzând ca nişte nebuni - uitând ca până atunci fusesem trişti din cauza stării lui ticuţu! -, Puiu mai înfingea şi colţii - aşa ca să ''omoare'' pepenele - şi am parcurs tot culoarul terasei până la masă ...ce păcat că aceste momente nu le-am putut păstra pe o bandă filmată...
... am intrat în casa cu pepenii şi Puiu a rămas cu ... covrigul pe care l-a descoperit uitat sub masă, uitând de pepene...dar în casă l-am găsit vesel şi pe ticuţu (intrat între timp în camera lui) care l-a auzit pe Puiu şi ne-a auzit şi pe mine şi pe mami, râzând vesele de joaca cu pepenele...
... poţi să spui, cu adevărat: "nebănuite sunt căile Domnului !" cine ar fi zis, cu câteva minute mai înainte ca seara noastră se va întoarce la 180 grade, aducându-ne atâta veselie ...joaca unui căţel cu un pepene!!!
duminică, 7 iulie 2013
jurnalul (4)
Pentru astăzi (data/ora)...
07.07.2013, ora 16.25
Afară... e cald - o zăpuşeală după atâta ploaie - dar tot se simte că va veni iar ploaia ...
Mă gândesc … că azi este ziua în care simt, mai puternic decât în ultimele zile ... cât de puţine lucruri pot realiza ... parcă sunt blocată ... mă învârt în cerc ...
Locurile de unde invatam … valorile creştinismului ... lumea din vecinătatea noastră doar mimează că a învăţat sau auzit de anumite noţiuni ... a venit, chemată, "salvarea" la ticuţu ... rezultatul: două "binevoitoare" s-au şi repezit şi au intrat în curte: una până în casa noastră, alta stopată, la timp, prin curte ... ce să vadă: dacă moare?! ... celelalte s-au adunat ca ciorile la poarta de peste drum, mai ales că este duminică, şi "bârfesc" ţipând în gura mare, mustind de invidie şi răutăţi ... nu ne suportă că am venit din altă parte şi am cumpărat casa pe care o voiau ei, de fapt ... nu ne suportă că nu am fost "slugari" cum au vrut ei ... nu ne suportă şi pentru că nu "moare capra vecinului!"... ceilalţi, că nu ne mai pot fura (deşi periodic, mai încearcă, otrăvindu-ne câinii) ... aud din ce în ce mai des cum sună cuvântul "proveniţi"= "vinitici" ... ce este legat de credinţa ortodoxă în tot ce fac ei? ... că au "grijă" de biserică, că ştiu ce trebuie la o înmormântare, că adună prosoape şi colaci la pomeni ... şi în rest ?! ... Doamne, mare pedeapsă am primit cumpărând o casă între aceşti oameni!!!
Sunt recunoscătoare pentru ... tot ce m-a ajutat să învăţ - Bunului Dumnezeu ...
Din bucătărie ... azi, ca în toate aceste ultime zile, nu mai se aude forfota preparării ... debusolate de evenimentele în derulare, mâncăm aiurea ...
Sunt îmbrăcată ... ca niciodată - aş putea să fiu în orice - nu mai mă interesează ...
Citesc ... pliante de medicamente pe Internet ...
Aştept (sper) ... o clipa în care să nu mai aud de supărări ... să nu mai le aud pe "ciori"(cred că sunt vreo 5-6, plus barbaţii) - deşi ştiu că este cineva bolnav la noi şi ar trebui să nu facă atâta zgomot (dar oare ştiu de aşa ceva?!) ... să nu mai mă întâmpine ura şi invidia ...
Ce să mai meşteresc ... nimic - nu ştiu la ce mai îmi trebuie ceva ...
Ascult ... vocile "ciorilor" adunate la poarta de peste drum de noi ...
În casă ... toate sunt ordonate, e proaspăt zugrăvit ... dar ce folos?! ...
Unul dintre lucrurile mele
preferate ... este atmosfera plăcută din familie ... a dispărut de aproape o săptămână ... mămicuţa mea, plânge, umblă prin curte căutându-şi de lucru - ca să uite - ... ticuţu meu , of, of, of, ticuţu doarme ... cum va fi când se va trezi?! ... şi fricos, şi încăpăţânat ...
Planuri pentru sfârşitul
săptămânii ... multă sănătate pentru ticuţu meu!
Aici este o imagine pe care am
gândit să o împărtăşesc:
Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare
vineri în micul nostru jurnal :)
marți, 2 iulie 2013
... de ce ... căutări interioare?...
... nu este prima oara când primesc semnale de la cei din jur = răspunsuri la frământările mele din o anume perioadă...
... când sunt foarte supărată, fie întâlnesc o persoană care îmi vorbeşte despre ceva din viaţa ei - din care înţeleg că este şi mai trist decât la mine; fie îmi ridică moralul zâmbindu-mi şi aducându-mi o "rază de soare"...
... acum pentru că am un zbucium interior de ceva timp... nu mi-e uşor să vorbesc ...
... fiecare om trece prin diverse experienţe, în viaţa... uneori simţi că este ceva parcă predestinat!
... toată viaţa am iubit enorm cărţile şi am cumpărat când mi-a permis "buzunarul" meu, mititel ...aşa am descoperit, la maturitatea gândirii, că am cumpărat cărţi pe care le-am răsfoit dar nu le-am înţeles atunci când le-am cumpărat dar ...le-am adunat în bibliotecă...
... părinţii mei au format o familie care a avut un destin departe de rădăcini... e foarte greu aşa...dar am gândit că noi, noua familie formată, vom fi uniţi...
... sora mea, mai mică, a ajuns foarte departe de noi... fiind mai mică, totdeauna a fost răsfăţata familiei, cocoloşită de toţi, neînvăţată cu greul vieţii...nu am avut o relaţie prea grozavă noi două dar eu am zis tot timpul că eu sunt mai mare şi trebuie să las de la mine...ştiam sau credeam că o cunosc bine...dar a fost un moment în care ne-a atras "mirajul străinătăţii" - de reuşit să plece a fost doar ea, sora mea mai mică ... provocând o mare suferinţă mamei mele - legată prin miii de linii nevăzute de sora mea...treptat a trebuit să devin şi "sora mai mica" pentru sănătatea sufletească a mămicuţei mele...
...a trecut timpul şi zi după zi, comportamentul surioarei mele a devenit ciudat, de neînţeles - mai ales pentru mine, care credeam că le ştiu pe toate!!!
...şi aşa am început practic să caut ... date/informaţii care să îmi mulţumească neînţelesurile inimii mele... şi am descoperit că am şi cărţi care să imi spună ceva, doar să le iau din bibliotecă şi să le citesc cu adevărat, mai ales că acum aveau alt înţeles pentru mine...erau cărţile cumpărate demult şi necitite...despre abc-ul astrologiei şi numerologiei...am citit pe nerăsuflate, apoi mi-au ieşit în cale altele care îmi erau necesare pentru pasul următor...apoi am descoperit un limbaj al unei doamne care m-a atras total: URANIA...la început emisiunea vorbea pentru mine lucruri stranii dar spre finalul fiecărei emisiuni, apăreau răspunsuri interesante...
... cum sunt autodidactă (urmând exemplul marelui Eliade), am început să învăţ pe principiul: dacă există informaţii ajutătoare, să le învăţ şi unde nu ştiu, în timpul emisiunii cu URANIA, să îmi notez tot ce nu înţeleg...şi treptat, am ajuns să înţeleg tot limbajul...bun! dar eu voiam să ştiu practic, ce se întâmplă în familia mea, ca un adevărat scorpion ce sunt, să aflu singură rotiţele ascunse ale mecanismelor...
... şi aşa am început să învăţ cum să mă analizez singură...şi să compar fiecare informaţie, pe propria mea piele, pentru a înţelege rostul evenimentului descoperit!
...am avansat ! şi aşa am trecut să mai culeg date şi de la alte persoane - dar numai în care am simţit, ghidată de vocea interioară, că îi înţeleg bine limbajul şi că mă va ajuta în evoluţie!
... vocea mea interioară nu mi-a dat curajul de a merge la cursuri pentru a evolua mai uşor, nu aveam încredere că nu voi fi manipulată energetic!
... să nu credeţi că aceasta a durat zeci de ani - nu, pentru că eu trebuia să am răspunsuri cât mai rapide despre ce se întâmpla în familia mea...
...trebuie să recunosc că a mai fost un eveniment important în viaţa mea: întâlnirea cu o doamna care mi-a deblocat/mi-a deschis "canalele energetice" ... eu fiind un purtător de energie între ea şi mami care era bolnavă - dar nu o tolera pe doamna respectivă! şi mami s-a făcut bine atunci, acceptând energia dată de mine (dar primită de mine de la doamna respectivă)! şi aşa am mai descoperit un mic "dar"! şi aşa, treptat, am mai evoluat într-o direcţie: sănătatea! am avut încredere în puterea plantelor şi, treptat, am învăţat cum să-mi ajut energetic şi prin plante...doar familia pentru că, faţă de alţii, nu am avut curajul ... şi aşa am devenit "moaşa " familiei...
... am putut afla multe despre mine, despre sora mea, despre familia mea în general... multe nu ţineau de mine să le pot îndrepta! unele erau prea târziu ştiute...
... daca aş fi avut ocazia de a cunoaşte tot ceea ce ştiu acum, la începuturi ... poate toate ar fi fost îmbunătăţite, măcar!
... am încercat să schimb la mine ceea ce m-a şocat de la început când am citit prima oară, eu considerând multe din gesturile mele ca fiind pozitive - şi de fapt erau negative ... treptat, am încercat să fiu conştientă de latura mea negativă din comportamentul meu zilnic... am început să analizez mai bine ceea ce se întîmplă la serviciu referitor la persoana mea... şi am încercat să mă modelez, să devin din ce în ce mai conştientă de ceea ce fac şi vorbesc ...
... am evoluat zic eu pentru că am înţeles că pot să transmit multe informaţii şi altora, pentru autocunoaşterea mai bună personală sau, mai ales dacă au pe cineva bolnav sau dacă au un copil - căruia e bine să ştii, la timp, înţelegându-i personalitatea, cum să-l ajuţi pentru a evolua corect! de mică am avut milă de cel de lângă mine, încercam să-l ajut cum puteam...
... am avut reticenţe în a scrie pe blog despre această latură a personalităţii mele... dar chiar dacă nu am scris despre aceasta, drumul meu a luat-o tot în această direcţie...
... o prietenă îmi scrie dându-mi un răspuns care mi-a plăcut: i-am dat idei ... povestind câte ceva pe pagina mea de jurnal...
... dar zbuciumul meu (tot la el revin!) este material ... o viaţă întreagă am muncit pentru a-mi ajuta financiar familia ... iar acum am greutăţi!!! caut soluţii ... mi-ar conveni să stau numai cu familia - părinţii mei sunt mult în vârstă şi simt nevoia ajutorului meu clipă de clipă - să muncesc la domiciliu ... dar cine are nevoie de ceva de la mine?! - ca să lucrez acasă! am 2 pasiuni: lucrul manual - cusut, tablouaşe cu fulgi şi mărgele, tiugi vopsite, toate existând prin casa noastră şi considerate, de familie, ca artă... - (dar nu cunosc pe nimeni - nu am un grup de cunoştinţe, sunt o singuratică şi fără îndrăzneală! şi cine ar veni să cumpere de la mine?!) şi astrologia! şi aici este o problemă: cine să aibă nevoie (aşa am mai ajutat, câte o prietenă - dar gratuit) de mica mea îndeletnicire şi să vrea să mă plătească, chiar cu sume mici!!!
... simt că sunt ... blocată - ca la rugby !
... nu ar trebui să mă gândesc la partea materială - aşa-i!!! dar cum să ies din necaz?!
... când sunt foarte supărată, fie întâlnesc o persoană care îmi vorbeşte despre ceva din viaţa ei - din care înţeleg că este şi mai trist decât la mine; fie îmi ridică moralul zâmbindu-mi şi aducându-mi o "rază de soare"...
... acum pentru că am un zbucium interior de ceva timp... nu mi-e uşor să vorbesc ...
... fiecare om trece prin diverse experienţe, în viaţa... uneori simţi că este ceva parcă predestinat!
... toată viaţa am iubit enorm cărţile şi am cumpărat când mi-a permis "buzunarul" meu, mititel ...aşa am descoperit, la maturitatea gândirii, că am cumpărat cărţi pe care le-am răsfoit dar nu le-am înţeles atunci când le-am cumpărat dar ...le-am adunat în bibliotecă...
... părinţii mei au format o familie care a avut un destin departe de rădăcini... e foarte greu aşa...dar am gândit că noi, noua familie formată, vom fi uniţi...
... sora mea, mai mică, a ajuns foarte departe de noi... fiind mai mică, totdeauna a fost răsfăţata familiei, cocoloşită de toţi, neînvăţată cu greul vieţii...nu am avut o relaţie prea grozavă noi două dar eu am zis tot timpul că eu sunt mai mare şi trebuie să las de la mine...ştiam sau credeam că o cunosc bine...dar a fost un moment în care ne-a atras "mirajul străinătăţii" - de reuşit să plece a fost doar ea, sora mea mai mică ... provocând o mare suferinţă mamei mele - legată prin miii de linii nevăzute de sora mea...treptat a trebuit să devin şi "sora mai mica" pentru sănătatea sufletească a mămicuţei mele...
...a trecut timpul şi zi după zi, comportamentul surioarei mele a devenit ciudat, de neînţeles - mai ales pentru mine, care credeam că le ştiu pe toate!!!
...şi aşa am început practic să caut ... date/informaţii care să îmi mulţumească neînţelesurile inimii mele... şi am descoperit că am şi cărţi care să imi spună ceva, doar să le iau din bibliotecă şi să le citesc cu adevărat, mai ales că acum aveau alt înţeles pentru mine...erau cărţile cumpărate demult şi necitite...despre abc-ul astrologiei şi numerologiei...am citit pe nerăsuflate, apoi mi-au ieşit în cale altele care îmi erau necesare pentru pasul următor...apoi am descoperit un limbaj al unei doamne care m-a atras total: URANIA...la început emisiunea vorbea pentru mine lucruri stranii dar spre finalul fiecărei emisiuni, apăreau răspunsuri interesante...
... cum sunt autodidactă (urmând exemplul marelui Eliade), am început să învăţ pe principiul: dacă există informaţii ajutătoare, să le învăţ şi unde nu ştiu, în timpul emisiunii cu URANIA, să îmi notez tot ce nu înţeleg...şi treptat, am ajuns să înţeleg tot limbajul...bun! dar eu voiam să ştiu practic, ce se întâmplă în familia mea, ca un adevărat scorpion ce sunt, să aflu singură rotiţele ascunse ale mecanismelor...
... şi aşa am început să învăţ cum să mă analizez singură...şi să compar fiecare informaţie, pe propria mea piele, pentru a înţelege rostul evenimentului descoperit!
...am avansat ! şi aşa am trecut să mai culeg date şi de la alte persoane - dar numai în care am simţit, ghidată de vocea interioară, că îi înţeleg bine limbajul şi că mă va ajuta în evoluţie!
... vocea mea interioară nu mi-a dat curajul de a merge la cursuri pentru a evolua mai uşor, nu aveam încredere că nu voi fi manipulată energetic!
... să nu credeţi că aceasta a durat zeci de ani - nu, pentru că eu trebuia să am răspunsuri cât mai rapide despre ce se întâmpla în familia mea...
...trebuie să recunosc că a mai fost un eveniment important în viaţa mea: întâlnirea cu o doamna care mi-a deblocat/mi-a deschis "canalele energetice" ... eu fiind un purtător de energie între ea şi mami care era bolnavă - dar nu o tolera pe doamna respectivă! şi mami s-a făcut bine atunci, acceptând energia dată de mine (dar primită de mine de la doamna respectivă)! şi aşa am mai descoperit un mic "dar"! şi aşa, treptat, am mai evoluat într-o direcţie: sănătatea! am avut încredere în puterea plantelor şi, treptat, am învăţat cum să-mi ajut energetic şi prin plante...doar familia pentru că, faţă de alţii, nu am avut curajul ... şi aşa am devenit "moaşa " familiei...
... am putut afla multe despre mine, despre sora mea, despre familia mea în general... multe nu ţineau de mine să le pot îndrepta! unele erau prea târziu ştiute...
... daca aş fi avut ocazia de a cunoaşte tot ceea ce ştiu acum, la începuturi ... poate toate ar fi fost îmbunătăţite, măcar!
... am încercat să schimb la mine ceea ce m-a şocat de la început când am citit prima oară, eu considerând multe din gesturile mele ca fiind pozitive - şi de fapt erau negative ... treptat, am încercat să fiu conştientă de latura mea negativă din comportamentul meu zilnic... am început să analizez mai bine ceea ce se întîmplă la serviciu referitor la persoana mea... şi am încercat să mă modelez, să devin din ce în ce mai conştientă de ceea ce fac şi vorbesc ...
... am evoluat zic eu pentru că am înţeles că pot să transmit multe informaţii şi altora, pentru autocunoaşterea mai bună personală sau, mai ales dacă au pe cineva bolnav sau dacă au un copil - căruia e bine să ştii, la timp, înţelegându-i personalitatea, cum să-l ajuţi pentru a evolua corect! de mică am avut milă de cel de lângă mine, încercam să-l ajut cum puteam...
... am avut reticenţe în a scrie pe blog despre această latură a personalităţii mele... dar chiar dacă nu am scris despre aceasta, drumul meu a luat-o tot în această direcţie...
... o prietenă îmi scrie dându-mi un răspuns care mi-a plăcut: i-am dat idei ... povestind câte ceva pe pagina mea de jurnal...
... dar zbuciumul meu (tot la el revin!) este material ... o viaţă întreagă am muncit pentru a-mi ajuta financiar familia ... iar acum am greutăţi!!! caut soluţii ... mi-ar conveni să stau numai cu familia - părinţii mei sunt mult în vârstă şi simt nevoia ajutorului meu clipă de clipă - să muncesc la domiciliu ... dar cine are nevoie de ceva de la mine?! - ca să lucrez acasă! am 2 pasiuni: lucrul manual - cusut, tablouaşe cu fulgi şi mărgele, tiugi vopsite, toate existând prin casa noastră şi considerate, de familie, ca artă... - (dar nu cunosc pe nimeni - nu am un grup de cunoştinţe, sunt o singuratică şi fără îndrăzneală! şi cine ar veni să cumpere de la mine?!) şi astrologia! şi aici este o problemă: cine să aibă nevoie (aşa am mai ajutat, câte o prietenă - dar gratuit) de mica mea îndeletnicire şi să vrea să mă plătească, chiar cu sume mici!!!
... simt că sunt ... blocată - ca la rugby !
... nu ar trebui să mă gândesc la partea materială - aşa-i!!! dar cum să ies din necaz?!
sâmbătă, 29 iunie 2013
jurnal (3)...
Pentru astăzi (data/ora)... 30.06.2013, ora 10.00
Afară... după răcoarea dimineţii se anunţă o zi frumoasă!...
Mă gândesc … că azi este sărbătoare, sunt sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel, o zi în care încerc să mă "adun", din mii de gânduri/ căutări ipotetice ...
Din locurile de unde învăţăm …
toata viaţa ... oare chiar am învăţat ce îmi trebuia?! sau am adunat tot felul de informaţii dar am ratat ce era mai important?! la analiza pe care o execut în ultimul timp, caut în "bagajul" meu informaţional şi descopăr cât de multe ştiu - câte ceva din fiecare domeniu: fie de fată, fie de băiat ...
adică ştiu, că în tradiţia unei fete, să cos, să creez cu mâna mea lucruri minunate, din fragedă copilărie ... acesta este meritul mamei mele care m-a învăţat multe: cum să folosesc acul, andrelele, diferitele aţe/gheme şi culorile frumoase, îmbinate artistic, maşina de cusut (veche a lui ticuţu, de prin tinereţea lui când încerca să devină croitor...) ... am descoperit târziu că mami este născută în ziua "RAFINAMENTULUI" ... dacă nu ar fi fost un copil dat spre înfiere, al nimănui practic, ar fi putut să înveţe carte şi să devină o creatoare... mai ceva ca dna Panait (un exemplu dat de mine pentru a se înţelege ce artă a curs şi mai curge în "sângele" mamei mele...) ... nu s-a lipit prea mult de mine arta culinară...
dar fiind singure acasă (tati lucra pe şantiere şi venea la 2 săptămâni) am urmărit (şi descopăr acum că s-au lipit şi de mine!!!) de mică cum mami a învăţat să se descurce cu meserii bărbăteşti: să zugrăvească, să repare instalaţia sanitară, să schimbe o liţă la tabloul de curent electric, să bată cuie reparând ceva ce s-a stricat ...
de la ticuţu, s-a lipit de mine "arta ţinerii socotelilor/ datoriilor", arta de a scrie ordonat şi de a compune ceva aşternând pe hârtie (cu început, cuprins şi încheiere) pentru a fi inteligibil şi a transmite corect mesajul dorit, simţul responsabilităţii (să muncesc pentru a avea ceva) ...
dar cred că mi-a transmis mult şi din zona visărilor lui, uneori cu ochii deschişi, în timp ce tu vorbeşti cu el despre lucruri foarte importante, ce necesită răspunsuri concrete...
iar de la mami, am mai moştenit o stare ruptă de timp, simţul atemporal - greu de exprimat în cuvinte - ... la toate acestea, au venit anii de şcoală (8+5+3=16 ani...) în care am adunat şi eu cât am putut multe lucruri utile dar şi multe inutile ...
trăgând linie, ca o concluzie: la ce mai sunt bună acum ?! teoretic la multe, practic la fel (sunt sănătoasă, mă simt tânără şi capabilă) ... dar unde să găsesc de lucru ?!
adică ştiu, că în tradiţia unei fete, să cos, să creez cu mâna mea lucruri minunate, din fragedă copilărie ... acesta este meritul mamei mele care m-a învăţat multe: cum să folosesc acul, andrelele, diferitele aţe/gheme şi culorile frumoase, îmbinate artistic, maşina de cusut (veche a lui ticuţu, de prin tinereţea lui când încerca să devină croitor...) ... am descoperit târziu că mami este născută în ziua "RAFINAMENTULUI" ... dacă nu ar fi fost un copil dat spre înfiere, al nimănui practic, ar fi putut să înveţe carte şi să devină o creatoare... mai ceva ca dna Panait (un exemplu dat de mine pentru a se înţelege ce artă a curs şi mai curge în "sângele" mamei mele...) ... nu s-a lipit prea mult de mine arta culinară...
dar fiind singure acasă (tati lucra pe şantiere şi venea la 2 săptămâni) am urmărit (şi descopăr acum că s-au lipit şi de mine!!!) de mică cum mami a învăţat să se descurce cu meserii bărbăteşti: să zugrăvească, să repare instalaţia sanitară, să schimbe o liţă la tabloul de curent electric, să bată cuie reparând ceva ce s-a stricat ...
de la ticuţu, s-a lipit de mine "arta ţinerii socotelilor/ datoriilor", arta de a scrie ordonat şi de a compune ceva aşternând pe hârtie (cu început, cuprins şi încheiere) pentru a fi inteligibil şi a transmite corect mesajul dorit, simţul responsabilităţii (să muncesc pentru a avea ceva) ...
dar cred că mi-a transmis mult şi din zona visărilor lui, uneori cu ochii deschişi, în timp ce tu vorbeşti cu el despre lucruri foarte importante, ce necesită răspunsuri concrete...
iar de la mami, am mai moştenit o stare ruptă de timp, simţul atemporal - greu de exprimat în cuvinte - ... la toate acestea, au venit anii de şcoală (8+5+3=16 ani...) în care am adunat şi eu cât am putut multe lucruri utile dar şi multe inutile ...
trăgând linie, ca o concluzie: la ce mai sunt bună acum ?! teoretic la multe, practic la fel (sunt sănătoasă, mă simt tânără şi capabilă) ... dar unde să găsesc de lucru ?!
Sunt recunoscătoare ...Bunului Dumnezeu că mi-a dat o mare voinţă - forţa de a realiza multe responsabilizându-mă continuu ... eu sunt născută în ziua "TRANSFORMĂRII"...
Din bucătărie ... ca în toate zilele, gust mâncarea preparată de mami cu multă grijă, cu dorinţa de a respecta cât se poate, ceea ce ştie că place fiecăruia, ţinând seama de a realiza o hrană proaspătă, gătită cât mai aproape de principiile corecte de alimentaţie sănătoasă (fără grăsimi, prăjeluri)...
Sunt îmbrăcată ... ca în ultimul timp - fiind acasă - în pantaloni scurţi şi o bluză, şosetuţe ( e încă răcoare) ...
Citesc ... pe Internet prezentarea unei cărţi despre care am aflat pe blogul unei prietene, "Arta simplităţii", eu fiind o "devoratoare"de cărţi, din copilărie (dar cu posibilităţi mai reduse de a le cumpăra acum) ... şi descopăr că autoarea trăieşte în Japonia şi atunci ce să mai zic?! vorbeşte despre lumea viselor mele: ordine, călătorii, lucruri frumoase ... o încercare de a explica frumosul vieţii cotidiene simple (ceea ce am înţeles din interviul luat dnei Dominique)... la noi, în România, aş putea să compar, ca un exemplu al vieţii trăite simplu dar frumos: frumuseţea şi simplitatea portului românesc, "popular", cu kitch-ul vestimentar al lumii moderne - ce urâţeşte corpul uman ...
Aştept (sper) ... o
zi care să îmi încarce "bateriile" cam descurajate în ultimul timp ...
Ce mai mesteresc eu ... nu cred că este vorba de meşterit - este sărbătoare ... dar ştiu că mă aşteaptă de luni, zugrăvitul casei adică, după cum spune mami, este momentul curăţirii de ceea ce a rămas ca amintire din iarnă - mami, şef de lucrare şi eu, executant docil !
Ascult ... muzica dată de ciripitul vrăbiilor, lătratul unui câine, maşina care trece şi din care se aude glasul ce strigă: "roşiiiii, ia roşiiiiiii ...", gălăgia de la vecinul de lângă noi care s-a găsit de câtva timp să-şi repare casa indiferent de zi - sărbătoare sau nu -, vocea lui ticu care îi tot povesteşte ceva mămicuţei prin grădina mică din faţa casei, analizând starea micuţelor noastre fructe din pomi ...
În casă ... toate sunt calme, în odihnă, candela arde lângă mine amintindu-mi că este sărbătoare ...
Unul dintre lucrurile mele
preferate ... este leptopul, ce îmi umple momentele de singurătate şi îmi îndeplineşte dorinţa de a mai avea un contact cu lumea depărtată de mine ...
Unele planuri pentru sfârşitul
săptămânii ... aştept
un weekend liniştit !!!
Aici este o imagine pe care am
gândit să o împărtăşesc:
Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare
vineri în micul nostru jurnal :)
luni, 24 iunie 2013
gânduri privind spre zodiacul japonez...
... am descoperit nu demult că există şi un zodiac japonez ...
... acum, răsfoind notiţele mele, îmi place ... ce scrie la rubrica cu care mă înrudesc ... perioada căreia îi aparţin, ca dată de naştere ...
... deşi, această grupare implică multă răspundere!!!
... eu sunt Omul-Împărat ...
... sună aşa de impunător, exact cum, de ce să nu recunosc, îmi place!
... numai că am încercat, din momentul în care am conştientizat că pot fi Omul-Împărat şi acţionând din umbră, din toate puterile să nu strălucesc ... pentru a nu atrage duşmânii/ invidie ...
... pentru că aşa a devenit treptat, de-a lungul istoriei, societatea ţării noastre ... unii oameni nu înţeleg că fiecare are drumul său, că este fiecare util, că fiecare are alt dar ... că doar prin colaborare, nu prin ură/ invidie, te realizezi personal şi te înalţi sufleteşte ...
... că nu a străluci este important ... ci a avea o mare voinţă pe care să o canalizezi, treptat, în a realiza ceva concret prin munca ta, a ajuta oamenii fără ca aceştia să ştie - de cele mai multe ori ...
... să fii o "rotiţă" importantă în structura societăţii ...
... acum, răsfoind notiţele mele, îmi place ... ce scrie la rubrica cu care mă înrudesc ... perioada căreia îi aparţin, ca dată de naştere ...
... deşi, această grupare implică multă răspundere!!!
... eu sunt Omul-Împărat ...
... sună aşa de impunător, exact cum, de ce să nu recunosc, îmi place!
... numai că am încercat, din momentul în care am conştientizat că pot fi Omul-Împărat şi acţionând din umbră, din toate puterile să nu strălucesc ... pentru a nu atrage duşmânii/ invidie ...
... pentru că aşa a devenit treptat, de-a lungul istoriei, societatea ţării noastre ... unii oameni nu înţeleg că fiecare are drumul său, că este fiecare util, că fiecare are alt dar ... că doar prin colaborare, nu prin ură/ invidie, te realizezi personal şi te înalţi sufleteşte ...
... că nu a străluci este important ... ci a avea o mare voinţă pe care să o canalizezi, treptat, în a realiza ceva concret prin munca ta, a ajuta oamenii fără ca aceştia să ştie - de cele mai multe ori ...
... să fii o "rotiţă" importantă în structura societăţii ...
...puterea gândului ...
... Un om este fugărit de un tigru
fioros. Tigrul aproape că l-a prins și vrea să-l sfâșie. Omul sare într-o
prăpastie. În ultima clipă, el se prinde de o rădăcină, la doi metri
sub buza prăpastiei, dar aceasta începe încet să se rupă. Deasupra lui, tigrul cel fioros; sub el,
hăul care se căsca și moartea
sigură. Lângă el, pe un colțișor de stâncă, o floare. Omul se apleacă spre ea, o miroase și spune: ”Ce
frumos miroase!"
"Omul
cel mai fericit" / "Puterea Lunii"
---- Johanna Paungger - Thomas Poppe ----
sâmbătă, 22 iunie 2013
jurnal (2)...
Pentru astăzi (data/ora)... 22.06.2013, ora 11.00
Afară... am reuşit să termin de tăiat iarba la intrarea-ieşirea principală a gospodăriei ...
Mă gândesc … că azi este ziua în care încerc, să mai fiu intelectuală ... am citit ceva interesant - dar pe Internet - nu o carte (aceasta ... poate mai târziu, azi!) ...
Sunt multe locurile de unde învăţăm … noţiuni atât de interesante şi mai ales, atât de utile în practică...
Sunt recunoscătoare pentru ... tot
ce am reuşit să citesc singură, călcând (dar neajungându-l, bineinţeles) pe urmele unui mare autodidact, Mircea Eliade!!!
Din bucătărie ... ca în fiecare zi, mai pot socoti şi momentele în care citesc pe Internet - aici fiind şi sediul leptopului meu - "mâncând" informaţiile, mai noi sau mai vechi ...
Sunt îmbrăcată ... ca
de obicei, la ora aceasta, în pantaloni scurţi şi un tricou scurt, decoltat ...
Citesc ... şi în acelaşi timp, rememorez amintiri despre o pasiune de-a mea (printre altele multe...): Egiptul şi piramidele ... aluncând la alta informaţie: piramidele de lângă Moscova, construite în 1990 şi utilizate de către Alexander Golod în experimentele sale (despre care habar nu am avut!) ... apoi tot lunecând, lunecând prin informaţii ajung ... la piramida de lângă Piteşti, construită pe planul ing Iulian Constantin şi utilizată (la diverse experimente foarte, foarte interesante dar uitate de toţi) de către dna prof univ dr Marioara Godeanu şi prof dr gen Dumitru Constantin-Dulcan (ce a scris o carte care m-a impresionat şi mi-a marcat profund perioada de tinereţe:"Inteligenţa materiei") ... şi stau şi mă gândesc: cât de multe lucruri deosebite despre care habar nu am avut în viaţă!!! ...
Aştept (sper) ... o
zi plăcută ... aseară "mi-am rupt oasele" cărând şi aranjând lemnele pe care le-am cumpărat pentru la iarnă - călcând (sau mai bine zis, nimerind ) pe urmele harnicilor gospodari care îşi fac sanie vara ...
Ce am mai meşterit ... sinceră să fiu, nu mai ştiu ... pas cu pas, descopăr câte ceva de terminat sau de întreprins, pe oriunde calc în gospodaria aceasta - ca într-un "perpetuum mobile"...
Ascult ... muzică doar ... noaptea târziu, pe internet sau tv , amestecând, cu lăcomie, muzica, informaţii zilnice, noutăţi de la prietene (pe bloguri şi pe facebook), reportaje din HISTORY, câte un film - până cad lată de somn ...
În casă ... este o atmosferă plăcută la această oră: răcoare, aer proaspăt din grădina mică, plină de flori şi copăcei, din faţa casei, se aude ciripitul vrăbiuţelor ("nepoatele" lui tăticu) ...
Unul dintre lucrurile mele
preferate ... amintirea unui moment plăcut, de mare experimentator (fiind copil de Vărsător, am în sânge dorinţa de noutate şi experiment): datele colectate cu mare greutate în acele timpuri (parcă dinaintea erei noastre ...), piramida mea încropită din fir de cupru, experimentul zilnic cu paharul cu apă ("apa vie") - pe care îl beam cu plăcere ... până ne-am mutat la ţară şi mi s-a stricat piramida ...
Unele planuri pentru sfârşitul
săptămânii ... aştept
un weekend mai liniştit!!!
Aici este o imagine pe care am
gândit să o împărtășesc:
(piramida de la Piteşti ... 1985)
Cam acestea....Ne întilnim în fiecare
vineri în micul nostru jurnal :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)