... acum, am citit o revistă ale cărei articole (unele, pentru că nu am citit toată revista!) m-au incitat, mi-au provocat gânduri, şi iar gânduri, şi iar gânduri ...
... este greu să le aştern în scris ... mi-e teamă de divagaţii ...
... încep cu un citat din scrierile lui Simion Mehedinţi (geograf, profesor, membru al Academiei Române):
''...arta unui popor, împreună cu limba lui, sunt cei doi stâlpi pe care se reazămă viaţa sa naţională .Când un popor îşi pierde portul şi limba, e pe vecie pierdut ... De aceea cine părăseşte haina părinţilor îşi părăseşte ţara (chiar dacă rămâne în hotarele ei). Luând portul altuia, te-ai făcut robul lui, mărturiseşti că gustul lui e mai bun decât al tău şi judecata lui e mai puternică decât a ta ...'' ... câte adevărate comori spirituale se pierd generaţie după generaţie, din dorinţa de a fi altfel, de a ieşi din anonimat într-un mod facil, doar imitând!!
... a te îndepărta de ceea ce a fost realizat de strămoşi cu multă trudă ... bunuri spirituale irecuperabile!... ca să îmbrăţişezi o ''modă'' ciudată, ''e bun numai ce este străin''... cu o ''etichetă'' neapărat străină ... limbaj străin ... feluri de mâncare de pe alte meleaguri, cât mai îndepărtate ... sărbători din alte continente ...!
... pornind de la un film (''de ce japonezii pot şi noi nu?'') în care se întrebau americanii-analizând realizările japoneze-, mă întreb şi eu cum poate exista un popor care să aibă tradiţia străbunilor aşa de aproape!? cum poate împleti trecutul cu prezentul şi cu viitorul ...!?
... urmăream simple interviuri luate pe stradă, în Japonia, şi apăreau în imagini persoane tinere, cu feţe plăcute, zâmbitoare, politicoase în răspunsuri, respectuoase în comportament ...
... urmăream simple interviuri luate pe stradă, în Franţa, şi apăreau persoane tinere, cu tentă spre neseriozitate, eschivare de la răspunsuri ...
... urmând firul acestor exemple vizionate într-un reportaj-călătorie, dacă aş continua imaginar călătoria, apropiindu-mă de plaiurile natale, cred că ar fi şi mai trist ... aici poţi auzi uşor fraze neserioase (sigur şi o înjurătură la câteva cuvinte rostite!) ... iar de comportament, ce să mai zic!!!
... reflectez adesea la cuvinte ca:
... laşitate şi compromis ...
... păcate ...
... activ sau pasiv (prin tăcere) ...
... pogorământ (alegerea variantei optime în prezenţa unei restricţii/condiţii care ne împiedică să alegem optimul precizat cu acrivie/aplicare strictă a canoanelor) ...
... tăcerea e de aur (...întotdeauna?!) ...
... smerenia, cuviinţa, comuniunea faţă către faţă ...
... Harul lui Dumnezeu şi energiile sale necreate ...
... corectitudinea bunului simţ ...
... minimele norme morale de bun simţ ...
... creştinismul etalat şi creştinismul practicat ...
şi încerc să finalizez tot cu un citat (care mi-a plăcut mult!) din scrierile lui Simion Mehedinti:
''...Progresul poporului român, al spiritualităţii sale nu este posibil decât prin valorificarea substanţei specifice, al cărei prototip îl constituie creaţia populară, miturile şi obiceiurile folclorice, experienţa vieţii materiale, concentrată, perpetuată şi valorificată în existenţa istorică.''
