Amintirea cea mai îndepărtată şi dragă: o fotografie...mama, 2 băieţi şi 2 fete (din cei 7 copiii în viaţă) ...
La scurt timp, a fost ...decesul mamei! Ce a urmat? O mare instrăinare...de neam! O înfiere...care i-a adus în timp, copilei ...2 mame şi...3 taţi...Şi oare care a mai vrut-o cu adevărat!?
Şi o copilărie tare zbuciumată...parcă prea asemanătoare cu pasaje din Mizerabilii (o mică Cosette!) ...Şi cu toate astea, un copil năzdrăvan, jucăuş, pus pe şotii ori de câte ori era momentul...
Fraţi şi surori, veri şi verisoare...fără număr...dar...cu dragoste puţin dăruită! Acceptată până la urmă de toţi dar... până la un punct: până la împărţirea averii!!!!
Un copil ...toată viaţa, în căutarea dragostei, mângâierii, îndrumării şi protecţiei... Cine să o dea la şcoală mai departe, cine să îi plătească orele la o şcoală de croitorie (visul ei!)?!
Singurul drum care i se deschidea:măritişul...Dar greu pentru o fată frumoasă dar fără avere...
Doar de undeva de Sus îndrumată şi ocrotită pentru a ajunge mare şi a-şi croi propria familie şi încercând din răsputeri să creeze drumuri mult mai bune pentru cele 2 mlădiţe rezultate din căsnicia de peste 50 de ani...şi pentru a căror educaţie a ales sa fie casnică...să fie clipă de clipă lângă ele şi să le dăruiască tot ceea ce ea nu a avut parte!
A ştiut să dăruiască dragostea sa de copil celor care au înfiat-o şi au crescut-o (chiar dacă nu a fost iubită!) încercând să le măngâie bătrăneţea şi să le mai aline ...durerile!
A ştiut să înveţe din zbor...şi să aplice atâtea meserii în rezolvarea inerentelor defecţiuni ale casei ca cel mai vrednic meşter ... A ştiut să creeze, la propriu şi la figurat, moda vestimentară pentru familia sa şi decorul casei sale...A ştiut să creeze noul/noutatea în viaţa familiei... A luptat, ambitioasă, pentru a menţine pe linia de plutire bugetul mic al familiei...A ştiut să se distreze împreună cu familia ei, la botezuri, la chermeze la iarbă verde, la cenacluri...chiar şi pe stadion, la filme şi spectacole...În puţine cuvinte: a luptat ambiţioasă! A fost şi general dar şi soldat, a fost economist dar şi arhitect...A reuşit multe... A pierdut şi razboaie...
S-a obişnuit cu gândul că prima fată, divorţata, stă cu ea, trăind şi binele şi greul vieţii de familie, împărţindu-şi zilele între oraş/servici şi ţară, dar şi ingrijorată pentru ce va fi cu ea, singură, pe lume...
Suparată este încă pentru depărtarea, dată de soartă, pe care a trait-o, într-o suferinţă cruntă şi iremediabilă durere, faţă de copila mai mica, plecată departe pentru a-şi croi propria familie, tocmai ...hăt departe...în Franţa, fără să ştie, ca orice mama, când plânge sau râde fata ei...
Necăjită că a trecut prin viaţă şi, la bătrâneţe, nu a avut parte de bucuria dată de a vedea copilăria nepoţilor...care sunt mari acum dar...despre care ştie foarte puţine...
Necăjită, zi de zi, de traiul printre străini (tot timpul uimită şi neadaptată la metehnele olteneşti...)!
Mândră că a reuşit cu bărbatul ei, chiar şi la bătrâneţe, să aibă gospodăria dorită ...
Necăjită că tinereţea nu rămâne veşnic, că anii zboară prea repede...şi din fata frumoasă care a fost ...începe să nu se mai recunoască şi să se facă din ce in ce mai mică...că trebuie să contabilizeze durerile din corp...
Bulversată de timpurile noi...şi cu care se luptă ca să le înţeleagă şi să li se adapteze...nelăsându-se mai prejos, ambiţioasă, cot la cot cu fata cea mare!Bulversată de vremea atât de schimbătoare şi aducătoare de evenimente neaşteptate şi greu de dus...
Nu as putea sa scriu despre ai mei nici macar o patrime din ce ai scris aici. Ii cunosti bine!
RăspundețiȘtergeremulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerecând am hotărât să creez acest blog, am stabilit că voi încerca să scriu despre ceea ce simt, să la o amintire plăcută dar reală !
familia ocupă un loc important în viaţa mea, iar mami a fost cea care şi-a pus amprenta în educaţia mea - deci trebuie să-i acord un loc important şi în blog !!!