triste dar din suflet...

... s-au dus sărbătorile pascale ! mai cald a fost în Duminica Floriilor !!! 
... a stat ploaia ! bate vântul !
... ce să facem ? am făcut focul de dimineaţă... 
... după masa de prânz, mami cu ticuţu s-au retras din bucătărie trecând la ... taclale !
... subiectul cam trist dar aşa este mami, în ultima perioadă... îi este dor de plaiurile natale, de copilăria ei, de toţi şi de toate !
... şi-a adus aminte de mămicuţa ei despre care are atât de puţine amintiri ! mămicuţa ei bună a avut mulţi copiii dar pe toţi i-a vrut pe lângă ea... o prietenă venea adesea la ea şi i-o cerea pe mami - era cea mai mică, blondă, frumuşică...- şi primea răspunsul invariabil:''N-o dau, Stanco, n-o dau ! Mor cu ei pe pieptul meu şi nu-i dau !'' şi a murit sărăcuţa când mami avea vreo 4 anişori...
... cel ce era căsătorit cu sora mai mare a lui mami, Marin - frate cu viitorul tată adoptiv al lui mami - a luat-o într-o zi de mânuţă pe mami - desculţă şi într-o cămăşuţă - şi, hotărând că sunt prea multe fete de crescut, a plecat la cei care au dorit-o tot timpul pe mami ca s-o înfieze... a târât-o pe jos de la Ulmeni până la Grădiştea (Ulmeni - Valea lui Soare - Grădiştea...)...
... în familia cea nouă, cu tatăl adoptiv, Ion, a avut cele mai plăcute amintiri - el a iubit-o ca pe copilul lui ! a primit-o deşi mama Stanca nu prea o mai voia... tatăl i-a zis: ''Ia-o, fă-i o baie, eu o duc apoi la tuns...'' Înfăşurată într-un cearceaf, a plecat cu ea ca să-i facă hăinuţe la o croitoreasă... pe loc, i-au făcut cămăşuţă, pantalonaşi - deşi era parcă duminică... 
... nefiind prea înstăriţi, tatăl adoptiv muncea cu ziua pe la cei ce aveau nevoie de ajutor ! într-un an, a cosit toată vara primind în schimb multe bucate pentru familia sa ! dar posibil că a răcit, cine ştie?! în anul următor nu s-a mai dus la cosit, nu a mai putut... curând a căzut la pat, bolnav... mama Stanca pleca ea la muncă pentru a-i ajuta pe alţii pentru ca, în schimb, să vină şi pe la ei ca să-i ajute la muncă !!! şi o lăsa pa mami să aibă grijă de tatăl ei, bolnav... ea - copilaş, mai fără minte...- stătea ce stătea pe lângă tatăl ei, apoi fugea pe la joacă, cu copiii... 
... tot timpul tatăl adpotiv îi zicea nevestei lui:''Stanco, să ai grijă de fată ca de ochii din cap când eu n-o să mai fiu !!!''
... într-o zi, revenind de la joacă, tatăl ei a rugat-o să se urce în cais şi să-i culeagă 2 caise, să nu-i aducă din cele de pe jos, căzute - avea şi el o poftă !!! mami s-a suit în pom dar, la un moment dat, a alunecat de pe o creangă şi... a căzut ! tatăl ei, văzând asta, speriat şi întristat i-a zis: ''Of, of, amărât-o! Creanga nu s-a rupt dar eu mă duc !'' şi aşa a fost, a doua zi s-a dus la Domnul... era pe la 7 august 1946-1947 ... mami avea vreo 10 anişori !