nopţile mele...

... acum câteva momente, am citit versurile minunate postate de prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):

''Nopțile
 curg fluvii de stele 
 prin somnul meu adânc
 și plin de vise.
 Luna
 își schimbă gândurile albe
 de câte ori se privește
 în oglinda sufletului meu.
 Mă uit după o dragoste,
 dar nu suflă decât frunzele
 a paguba vântului turbat.
 Și plouă,
 Doamne, ce mai plouă,
 de parcă plânge tot universul
 când îmi simte sufletul însingurat,
 de atâta așteptare, aproape înghețat. 

                  Stelele
                  siluete frumurii,
                  prelungiri de căi lactee
                  pe la mine prin simțiri,
                  își caută strălucirea
                  pe buzele-mi peceluite
                  de absențele sărutului
                  și de un adânc oftat.
                  Tu,
                  ca un hoț de liniște,
                  în noapte amintirilor mele
                  și a regretelor târzii,
                  ai revenit iar la mine,
                  pe aleile dorului pierdut,
                  când deja te-am și uitat. ''

               (LAURA SCHUSSMANN, ''NOPȚILE MELE...)